2ra-3962/13 — Recuperarea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil

dosarul nr. 2ra-3962/13 prima instanţă: A. Us instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna şi S. Caitaz ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Nicolae Clima şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Parfeni împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Ministerul Finanţelor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 01 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2012, Elena Parfeni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2003 a fost dispusă încasarea din contului lui Ion Plămădeală în beneficiul dînsei, a pensiei alimentare în mărime de 200 lei lunar, pentru întreţinerea copilului minor, Igor Parfeni, începînd cu 03 februarie 2003, precum şi cheltuielile judiciare în mărime de 950 lei. Menţionează reclamanta că pînă la momentul înaintării acţiunii, hotărîrea judecătorească sus indicată, nu a fost executată din cauza ineficienţei sistemului de executare silită din raionul Floreşti. Elena Parfeni a adresat Departamentului de executare al hotărîrilor judecătoreşti, Ministerului Justiţiei, Oficiului de executare Floreşti şi executorului judecătoresc mai multe petiţii, la care organele de executare nu au reacţionat adecvat.

Menţionează reclamanta că hotărîrea judecătorească irevocabilă nu se execută mai mult de 9 ani. 1 Consideră că o autoritate de stat nu poate invoca lipsa fondurilor sau alte motive drept scuză pentru neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti. Întîrzierea executării unei hotărîri nu poate prejudicia esenţa dreptului protejat. Solicită, Elena Parfeni, admiterea cererii de chemare în judecată, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 5400 euro, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 01 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, s-a constatat încălcarea dreptului Elenei Parfeni la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, a fost încasat din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul Elenei Parfeni, prejudiciul moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil în mărime de 15000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, au fost respinse cererile de apel declarate de către Elena Parfeni şi Ministerul Finanţelor, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 01 aprilie 2013. La 21 octombrie 2013, Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 16 august 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 23 iulie 2013 (f. d. 84). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi.

Astfel, recursul declarat la 21 octombrie 2013 se consideră depus în termen. Recurentul, Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 04 noiembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Elenei Parfeni cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 18 noiembrie 2013, Elena Parfeni a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea cererii de recurs. 2 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Ministerul Finanţelor, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge 3 la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Nicolae Clima Tatiana Vieru 4