2ra-3823/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă M. Diaconu dosarul nr.2ra-3823/13 instanţa de apel N. Vascan E. Clim M. Moraru DECIZIE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Galina Popova, Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Popova împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Comisariatului de Poliţie sectorul Buiucani municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Procuratura sect.

Buiucani, mun. Chişinău, admis apelul declarat de către Galina Popova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 06 decembrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 17 septembrie 2009, Galina Popova a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Comisariatului de Poliţie sectorul Buiucani municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 21 aprilie 2003 Procuratura sectorului Buiucani mun. Chişinău a pornit urmărirea penală în baza art. 89 Codul penal (redacţia anului 1961) pe faptul omorului fiicei Galinei Popova - Inna Popova.

Pe parcursul anilor 2003-2009 în calitate de reprezentant al părţii vătămate Galina Popova s-a adresat de mai multe ori la Procuratura sect. Buiucani mun. 1 Chişinău şi la Procuratura Generală solicitînd să fie informată despre măsurile întreprinse în vederea cercetării sub toate aspectele, obiectiv şi complet a circumstanţelor cauzei şi tragerii la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea infracţiunii. Prin răspunsurile nr. 11/606 din 30 ianuarie 2006 şi nr. 11/4263 din 13 iunie 2006 Galina Popova a fost informată că persoana care a comis infracţiunea a fost stabilită şi anume cet. Mardari (Reşetin) Oleg, în privinţa căruia a fost emisă o ordonanţă de punere sub învinuire şi anunţat în căutare.

Totodată, i s-a comunicat că încălcări ale normelor procesual-penale la efectuarea urmăririi penale, care să-i fi lezat drepturile şi interesele nu au fost constatate. La 15 iulie 2008 Galina Popova s-a adresat procurorului care conducea urmărirea penală d-lui V. Cernolev pentru a i se comunica rezultatul desfăşurării urmăririi penale pe cauza menţionată şi a fost informată că prin ordonanţa din 23 iunie 2008 urmărirea penală a fost suspendată.

Luînd cunoştinţă cu ordonanţa de suspendare a urmăririi penale şi parţial cu materialele cauzei penale Galina Popova a constatat că nu au fost efectuate toate acţiunile posibile în lipsa învinuitului, însăşi urmărirea penală a fost efectuată superficial şi unilateral, fiind neîntemeiat tergiversată, pînă în prezent nu au fost întărite procedural toate probele care evident reies din materialele cauzei penale, nu au fost întreprinse şi nici efectuate la timp mai multe acţiuni de urmărire penală în vederea identificării, reţinerii şi tragerii la răspundere penală a persoanei (persoanelor) vinovate de comiterea infracţiunii. A constatat o atitudine neconştiincioasă şi iresponsabilă a organului de urmărire penală, din cauza inacţiunilor căruia pînă în prezent persoanele vinovate de comiterea infracţiunii se află în libertate.

Astfel, răspunsurile date de Procuratura Generală la 30 ianuarie 2006 şi 13 iunie 2006 sunt formale, neîntemeiate, nu corespund cu starea de fapt pe cauza penală şi în acelaşi timp evident ascund faptul inacţiunilor organului de urmărire penală. La 10 august 2008 la Procuratura sect. Buiucani mun. Chişinău Galina Popova a depus o plângere în care a indicat asupra încălcărilor şi inacţiunilor organului de urmărire penală, solicitând să fie întreprinse neîntârziat mai multe acţiuni concrete, fiind indicate fiecare în parte în vederea cercetării sub toate aspectele, obiectiv şi complet a tuturor circumstanţelor cauzei şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de comiterea omorului.

La plângerea în cauză nu a primit nici un răspuns şi nu s-a efectuat nici o acţiune din cele solicitate. La 01 decembrie 2008 Galina Popova s-a adresat cu cerere Procurorului General în care a sesizat despre faptul de ignorare a normelor procesual-penale de către organul de urmărire penală şi inacţiunile acestuia. La 31 decembrie 2008 Galina Popova a primit răspuns prin care i s-a comunicat că argumentele invocate în plîngere s-au confirmat parţial, iar ordonanţa Procuraturii sect. Buiucani mun. Chişinău de suspendare a cauzei penale din 06 octombrie 2008 a fost anulată, deoarece nu au fost efectuate toate acţiunile posibile în lipsa învinuitului. 2 De fapt, prin acest răspuns se confirmă că organul de urmărire penală totuşi a încălcat normele procesual-penale la efectuarea urmăririi penale, care prin inacţiunile conştient admise i-au încălcat drepturile şi interesele.

Consideră că organul de urmărire penală a avut posibilitate reală să întreprindă în termen rezonabil toate acţiunile posibile în lipsa învinuitului, constată o atitudine iresponsabilă a acestuia, care conştient nu şi-a onorat obligaţiunile de serviciu şi până în prezent persoanele vinovate de comiterea infracţiunii se află în libertate. Argumentele invocate în această cerere privind faptele de încălcare a normelor procesual-penale, a drepturilor şi intereselor Galinei Popova se confirmă prin următoarele. Organul de urmărire penală încă la 08 mai 2003 dispunea de suficiente probe privind comiterea omorului de către cet. Mardari Oleg, însă mai mult de 3 luni nu a întreprins nici un fel de acţiuni în vederea reţinerii acestuia.

Numai la 21 august 2003 cet. Mardari Oleg a fost pus sub învinuire şi anunţat în căutare, iar măsura de reprimare arestul preventiv a fost luată abia peste un an de zile în anul 2004. De către organul de urmărire penală nu a fost aplicată la timp interdicţie la Departamentul Trupelor de Grăniceri pentru a evita trecerea lui Mardari Oleg peste hotarele Republicii Moldova, iar la Departamentul Vamal pînă în prezent nu a fost expediată interdicţie la ieşirea din ţară. De asemenea, la Ministerul Dezvoltării Informaţionale nu a fost expediată pînă în prezent interdicţie la perfectarea actelor. Din materialele cauzei penale reiese că cet. Mardari Oleg posibil a perfectat buletin şi paşaport pe numele Reşetin, însă investigaţiile se efectuează doar pentru numele Mardari (interdicţie la Departamentul Trupelor de Grăniceri şi interpelare la OSC).

Din materialele cauzei penale nu se vede că învinuitul Mardari Oleg este anunţat şi în căutare internaţională. Anterior învinuitul Mardari Oleg a fost condamnat de mai multe ori, cu toate acestea, pînă în prezent organul de urmărire penală nu a ridicat fişa dactiloscopică pentru a putea fi identificate amprentele lăsate la locul faptei. Nu au fost prezentate spre recunoaştere cheile şi obiectele ridicate în urma percheziţiei, nici examinate şi recunoscute drept corpuri delicte. În urma examinării locului faptei au fost ridicate mai multe obiecte de preţ (vaze de cristal şi altele) care nu sînt indicate în procesul-verbal de examinare la locul faptei şi nici restituite. De către organul de urmărire penală au fost solicitate descifrările telefonice ale numerelor de telefon ce aparţineau învinuitului Mardari Oleg şi bănuitei Marcenco Natalia, precum şi ale altor numere de telefon cu care au conversat aceştia.

Pînă în prezent nu a fost efectuată examinarea şi analiza acestor descifrări în scopul identificării persoanelor cu care au contactat Mardari Oleg, Marcenco Natalia înainte şi după comiterea infracţiunii de omor. (Potrivit declaraţiilor reprezentantului părţii vătămate Popova Galina - la comiterea omorului a participat încă un bărbat neidentificat de către organul de urmărire penală). Organul de urmărire penală nu şi-a expus opinia în privinţa cet. Marcenco Natalia referitor la coparticiparea cu Mardari Oleg la acţiunea de sustragere a 3 bunurilor materiale din apartamentul părţii vătămate Popova.

În acest sens, în materialele cauzei se conţin date suficiente că ultima l-a informat pe Mardari Oleg privitor la prezenţa bunurilor de preţ, a mijloacelor băneşti, l-a dus în apartamentul unde a fost săvârşită infracţiunea pentru ca acesta să facă duplicate la cheile de la uşa de la intrare în apartament, în ziua şi la ora cînd Mardari Oleg urma să comită furtul a invitat partea vătămată Popova Inna la ea la serviciu, pentru ca acesta să nu fie împiedicat să comită furtul planificat, precum şi alte circumstanţe importante pentru urmărirea penală. Ca probă pentru confirmarea celor menţionate pot servi şi descifrările convorbirilor telefonice între Marcenco Natalia şi Mardari Oleg, Marcenco Natalia şi Popova Inna, pînă la data comiterii infracţiunii, în ziua şi imediat după comiterea infracţiunii, ceea ce n-a fost efectuat până în prezent.

La 10 august 2008 a depus plângere la Procuratura sect. Buiucani mun. Chişinău, prin care şi-a exprimat dezacordul cu suspendarea urmăririi penale pe această cauză, indicând încălcările menţionate mai sus şi a solicitat înlăturarea lor, totodată efectuarea neîntârziată, de rând cu alte acţiuni planificate, a următoarelor acţiuni: a verifica dacă învinuitul Mardari Oleg şi-a perfectat actele pe numele Reşetin sau şi pe alte nume; dacă da, cînd, de către cine i-au fost perfectate; a repeta interdicţiile expediate la Departamentul Trupelor de Grăniceri, la Ministerul Dezvoltării Informaţionale, la Departamentul Vamal şi la alte instituţii unde ar putea să se prezinte învinuitul, indicînd toate numele de familie care îi vor fi constatate; a solicita informaţie de la instituţiile menţionate privitor la trecerea peste hotarele Republicii Moldova a învinuitului; a solicita informaţie privitor la personalitatea învinuitului şi de la organele transnistrene.

Pînă în prezent organul de urmărire penală nu a concretizat şi nu a stabilit ce bunuri au fost sustrase şi valoarea acestora. Din răspunsul primit de la Procuratura Generală se confirmă faptul, că aceste acţiuni nu au fost efectuate până în prezent. Consideră că organul de urmărire penală conştient nu a întreprins toate acţiunile posibile în lipsa învinuitului, urmărirea penală a fost efectuată superficial, unilateral şi neîntemeiat tergiversată, pînă în prezent nu au fost întărite procedural toate probele care reies cu claritate din materialele cauzei penale şi care au importanţă pentru probarea vinovăţiei persoanei care a comis infracţiunea, nu au fost întreprinse şi efectuate la timp mai multe acţiuni în vederea identificării, reţinerii şi tragerii la răspundere a persoanei vinovate de comiterea omorului.

În urma inacţiunilor organului de urmărire penală, în afară de faptul că i-au fost lezate drepturile şi interesele Galinei Popova în calitate de reprezentant al părţii vătămate pe această cauză penală, i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice determinate de pierderea fiicei sale, din care cauză consideră că urmează a fi încasat prejudiciul material şi moral care i-a fost cauzat, pe care le estimează în sumă totală de 250000 dolari SUA. Cere Galina Popova repararea prejudiciului moral în mărime de 250000 dolari SUA şi încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile de asistenţă juridică. 4 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 noiembrie 2009 acţiunea Galinei Popova a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2010 a fost admis apelul declarat de către Galina Popova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 noiembrie 2009 cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 decembrie 2011 acţiunea Galinei Popova a fost admisă parţial. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Galinei Popova suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 2000 lei cu titlu de asistenţă juridică, în total suma de 5000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 a respins apelul declarat de către Galina Popova, a fost admis apelul declarat de către Procuratura sect.

Buiucani mun. Chişinău şi Ministerul Finanţelor, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 decembrie 2011 şi a emis o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013 a fost admis recursul declarat de către Galina Popova, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Procuratura sect. Buiucani mun. Chişinău, admis apelul declarat de către Galina Popova, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii.

A fost încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul Galinei Popova prejudiciul moral în mărime de 80000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei pentru examinarea pricinii în instanţa de fond şi în instanţa de apel, în rest acţiunea Galinei Popova a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 25 septembrie 2013, Galina Popova a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel pronunţând o nouă hotărâre prin care acţiunea să fie admisă integral cu încasarea de la Ministerul Finanţelor în beneficiul ei a sumei de 250000 mii dolari SUA.

În motivarea recursului, recurenta Galina Popova a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată în partea în care i-a fost respinsă acţiunea, deoarece deşi instanţele au concluzionat corect că Organul de Urmărire Penală a încălcat normele procesual penale la efectuarea urmăririi penale, care prin inacţiunile sale conştient admise au încălcat drepturile şi interesele ei, atunci consideră că în ce priveşte aprecierea prejudiciului moral cauzat de către instanţa de fond şi de apel, consideră că suma de 80000 lei, încasată este insuficientă pentru a acoperi prejudiciul moral şi toate durerile, suferinţele pe care le-a avut de suportat în urma omorului fiicei şi continuă să le suporte pe tot parcursul vieţii şi anume că din cauza inacţiunilor Organului de Urmărire Penală până în prezent persoanele vinovate se află la libertate şi n-au fost pedepsite.

Instanţele judecătoreşti la emiterea hotărârilor nu au ţinut cont de jurisprudenţa naţională, precum şi de practica CEDO pe cauze similare. 5 La 18 octombrie 2013, Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Recurentul Procuratura Generală, în motivarea recursului a indicat că nu sunt de acord cu decizia instanţei de apel deoarece instanţa a aplicat eronat normele de drept material şi anume prevederile art. art. 3, 6 a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Consideră că greşit instanţele de judecată au admis parţial acţiunea Galinei Popova concluzionând că Organul de Urmărire Penală nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile în sensul tragerii la răspundere penală a persoanei culpabile de comiterea omorului Innei Popova, iar faptul că pînă la moment nu a fost stabilit locul unde se află învinuitul Oleg Mardari şi acesta nu a fost reţinut nu poate fi tratată drept ca „ineficienţa anchetei”. Totodată, indică că la emiterea deciziei instanţa de apel urma să ţină cont de faptul că Statul repară prejudiciul cauzat numai în cazurile expres prevăzute de lege, iar legislaţia în vigoare prevede limitativ cazurile şi condiţiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti şi prin urmare consideră că este inadmisibilă acordarea accidentală, la întâmplare şi în cazuri neprevăzute expres de lege a unor sume de bani din bugetul de stat.

La 11 noiembrie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în vederea diminuării sumei despăgubirii băneşti pentru prejudiciul moral în limite rezonabile şi probatorii. Recurentul Ministerul Finanţelor în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată la emiterea hotărârii au aplicat eronat normele de drept material şi procedurale incidente în cauza dedusă judecăţii, deoarece în sensul art. 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată şi art. 239 şi 241 CPC, adică hotărârea judecătorească urmează a se întemeia doar pe concluzii derivate din circumstanţele pricinii, constatate nemijlocit de instanţă.

Consideră că prin actele de dispoziţie ale instanţelor de judecată, nu a fost argumentată şi justificată suma de 80000 lei care a fost dispusă cu titlu de prejudiciu moral, la actele pricinii lipsesc probe care proba faptul că prejudiciul moral urmează a fi evaluat în mod obligatoriu la suma de 80000 lei. Indică că menţiunea instanţei de a încasa din contul bugetului de stat suma de 80000 lei cu titlu de prejudiciu moral s-a întemeiat pe prezumţii reţinute cu încălcarea reglementărilor art. art. 240, 241 CPC. De asemenea consideră că instanţele de judecată au dispus adjudecarea acestui prejudiciu în volum exagerat, deoarece nu există nici o probă pertinentă, nici un înscris care să susţină faptul că Galinei Popova i-au fost cauzate careva suferinţe în urma examinării cauzei penale.

6 Prin referinţa depusă de Procuratura Generală la 04 decembrie 2013 a solicitat declararea recursului Galinei Popova ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei la 21 august 2013. Din actele pricinii rezultă că decizia instanţei de apel Galina Popova a recepţionat decizia instanţei de apel din 10 iulie 2013 la 12 septembrie 2013, recursul fiind depus la 25 septembrie 2013. În privinţa recurentului Procuratura Generală actele pricinii denotă că acesta a recepţionat copia deciziei instanţei de apel din 10 iulie 2013 la 13 septembrie 2013 fapt confirmat prin scrisoarea anexată la cererea de recurs, iar recurs a declarat la 18 octombrie 2013. Iar, ceea ce ţine de Ministerului Finanţelor la actele pricinii lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei instanţei de apel, ultimul în recurs a indicat că a recepţionat decizia instanţei de apel tot la 13 septembrie 2013 şi a depus cererea de recurs la 11noiembrie 2013. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Galina Popova, Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor sunt depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd argumentele invocate în cererile de recurs în baza materialelor dosarului şi a referinţei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile depuse în termen, recursul Ministerului Finanţelor întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii, iar recursurile declarate de către Galina Popova şi Procuratura Generală neîntemeiate şi care urmează a fi respinse din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din actele pricinii s-a stabilit că la data de 21 aprilie 2003 de către Procuratura sectorului Buiucani mun. Chişinău a fost pornită urmărirea penală în baza art. 89 Codul penal (redacţia anului 1961) pe faptul omorului fiicei Galinei Popova – Inna Popova. S-a mai stabilit că pe parcursul anilor 2003-2009 în calitate de reprezentant al părţii vătămate Galina Popova s-a adresat de mai multe ori la Procuratura sect. Buiucani mun. Chişinău şi la Procuratura Generală solicitînd să fie informată despre măsurile întreprinse în vederea cercetării sub toate aspectele, obiectiv şi 7 complet a circumstanţelor cauzei şi tragerii la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea infracţiunii.

De asemenea, instanţa de recurs constată că prin răspunsurile nr. 11/606 din 30 ianuarie 2006 şi nr. 11/4263 din 13 iunie 2006 Galina Popova a fost informată că persoana care a comis infracţiunea a fost identificată şi că acesta este anume Mardari (Reşetin) Oleg, în privinţa căruia a fost emisă o ordonanţă de punere sub învinuire şi anunţat în căutare. Totodată, reclamantei i s-a comunicat că încălcări ale normelor procesual-penale la efectuarea urmăririi penale, care să-i fi lezat drepturile şi interesele ei nu au fost constatate. Instanţa de recurs mai reţine că la data de 15 iulie 2008 reclamanta Galina Popova s-a adresat procurorului care conducea urmărirea penală - V. Cernolev pentru a i se comunica rezultatul desfăşurării urmăririi penale pe cauza menţionată şi a fost informată că prin ordonanţa din 23 iunie 2008 urmărirea penală a fost suspendată.

Ulterior, luînd cunoştinţă cu ordonanţa de suspendare a urmăririi penale şi parţial cu materialele cauzei penale Galina Popova a constatat că nu au fost efectuate toate acţiunile posibile în lipsa învinuitului, însăşi urmărirea penală a fost efectuată superficial şi unilateral, fiind neîntemeiat tergiversată, pînă în prezent nu au fost întărite procedural toate probele care evident reies din materialele cauzei penale, nu au fost întreprinse şi nici efectuate la timp mai multe acţiuni de urmărire penală în vederea identificării, reţinerii şi tragerii la răspundere penală a persoanei (persoanelor) vinovate de comiterea infracţiunii, precum şi s-a constatat o atitudine neconştiincioasă şi iresponsabilă a organului de urmărire penală, din cauza inacţiunilor căruia pînă în prezent persoanele vinovate de comiterea infracţiunii se află în libertate.

Din materialele dosarului este cert că Organul de Urmărire Penală de la 08 mai 2003 dispunea de probe privind comiterea omorului de către o anumită persoană, însă mai mult de 3 luni n-a întreprins nici un fel de acţiuni în vederea reţinerii acestuia. Numai la 21 august 2003 anumita persoana a fost pusă sub învinuire şi anunţat în căutare, iar măsura de reprimare - arestul preventiv - luată abia peste un an de zile, la 09 august 2004. Tot din actele pricinii este cert stabilit că de către Organul de Urmărire Penală n-a fost pusă la timp interdicţie la Departamentul Trupelor de Grăniceri, pentru a evita eventuala trecere a acestuia peste hotarele Republicii Moldova, întrucît interdicţia a fost expediată abia la 02 februarie 2004, iar la Departamentul Vamal pînă în prezent n-a fost expediată interdicţie la ieşirea din ţară a persoanei învinuite.

De asemenea, la Ministerul Dezvoltării Informaţionale n-a fost expediată pînă în prezent interdicţie la perfectarea actelor. La fel, din materialele cauzei penale reiese că persoana considerată vinovată de organul de urmărire penală posibil şi-ar fi perfectat buletin şi paşaport pe o altă familie, însă investigaţiile se efectuează doar pentru familia iniţială, reieşind din interdicţie la Departamentul Trupelor de Grăniceri şi interpelare la OSC. De asemenea, din materialele cauzei penale nu se vede că învinuitul este anunţat şi în căutare internaţională. Din explicaţiile părţilor şi materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că anterior invinuitul a fost condamnat de mai multe ori, cu toate acestea, pînă în prezent Organul de Urmărire Penală n-a ridicat fişa dactiloscopica pentru a putea fi identificate amprentele lăsate la locul faptei.

8 Reieşind din materialul probator administrat în cauză Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că urmărirea penală se duce de mai mult timp de peste 8 ani, reclamanta-recurentă Galina Popova nu este informată în modul prevăzut de lege despre mersul urmăririi penale, deşi s-a adresat organului de urmărire penală şi procuraturii în acest sens. Mai mult ca atît, se reţine că din informaţia prezentată de către Procuratura sectorului Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013, prezentată în instanţa de apel de către Procurorul în procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, rezultă că la 30 noiembrie 2011 din nou urmărirea penală pe cauza penală nr. 2003038057 nu este finalizată, fiind suspendată în baza prevederilor art. 2871 alin. (1) pct. 1) Cod de Procedură Penală pînă la stabilirea locului aflării învinuitului.

Actele pricinii şi explicaţiile părţilor, dovedesc cu certitudine că pe parcursul intervalului de timp 2003-2009, în calitatea de reprezentat al părţii vătămate Galina Popova nu a fost informată despre investigaţiile organelor de urmărire penală asupra cazului respectiv. De asemenea din materialele dosarului rezultă că reprezentantul Galinei Popova în şedinţa de judecată a primei instanţe, a invocat încălcarea de organele de urmărire penală a art. 2 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi jurisprudenţa CEDO în cazurile Răilean împotriva Republicii Moldova din 05 ianuarie 2010, Guţu împotriva Republicii Moldova din 07 iunie 2007, unde Curtea a concluzionat că o durată atît de îndelungată a investigaţiei, în absenţa unor factor complicaţi nu satisface cerinţa promptitudinii aferentă obligaţiei procedurale.

Conform art. 2 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege. În conformitate cu art. 59 Codul de procedură penală, se defineşte "partea vătămată” drept orice persoană căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material. Iar, articolul 60 CPP detaliază multiple drepturi procedurale specifice asociate cu acest statut. Conform art. 81 Codul de procedură penală, se prevede că o rudă apropiată îşi asumă acest rol în cazul în care partea vătămată este decedată.

Or, conform art. 81 alin. (1, 2 şi 4) CPP, în procesul penal, succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. Recunoaşterea rudei apropiate ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, instanţa de judecată cu condiţia că ruda apropiată solicită această calitate. Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile participă la procesul penal în locul părţii vătămate sau părţii civile. Conform art. 53 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

9 Conform art. 1404 Codul civil, reglementează răspunderea pentru reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere. Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave. Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile indicate la alin.(l). Obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din cupă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale.

În cazul în care o autoritate publică are o obligaţie impusă de un act adoptat în scopul protecţiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea răspunde pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntâmpinat prin neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului cînd autoritatea publică demonstrează că a dat dovadă de diligentă rezonabilă în executarea obligaţiei. Autoritatea publică nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-1 adopta, sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege. Conform art. 1422 alin.(l) Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului în echivalent bănesc.

Totodată, conform prevederilor art. 1423 Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reieşind din circumstanţele pricinii coroborat cu prevederile normelor legale nominalizate, consideră că este incontestabil faptul că întrucît pe parcursul intervalului de timp 2003-2009 în calitatea de reprezentat al părţii vătămate Galina Popova nu a fost informată despre investigaţiile organelor de urmărire asupra cazului respectiv, reclamanta Galina Popova nefiind informată în modul prevăzut de lege despre mersul urmăririi penale, deşi s-a adresat organului de urmărire penală şi procuraturii în acest sens, mai mult prin scrisorile şi răspunsurile expediate reclamantei –recurente organul de urmărire penală i-a comunicat că încălcări ale normelor procesual-penale la efectuarea urmăririi penale, care să-i fi lezat drepturile şi interesele reclamantei Galina Popova nu au fost constatate.

Reieşind din aceste circumstanţe instanţa de recurs conchide cu certitudine că prin acţiunile organului de urmărire penală enunţate i-au fost cauzate suferinţe 10 morale şi retrăiri logice reclamantei Galina Popova, deoarece ancheta pe faptul omorului fiicei Galinei Popova - Inna Popova incontestabil a fost una ineficientă. De asemenea, instanţa de recurs consideră că în speţă autorităţile competente trebuiau să efectueze o urmărire penală efectivă pentru a stabili circumstanţele cauzei, iar aceasta este o obligaţie a mijloacelor, nu a rezultatului. Astfel, în caza dată este cert faptul că urmărirea penală nu a fost detaliată. Autorităţile competente nu au luat toate măsurile rezonabile pentru a aduna elementele relevante.

Cerinţa unei examinări prompte şi rezonabile este implicită. Prin urmare, ruda cea mai apropiată a victimei trebuie să fie implicată în cadrul procedurii într-o măsură necesară pentru a apăra interesele legitime ale victimei (cauza Hasan Qalişkan). În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră ca nu pot fi reţinute argumentele recurentului Procuratura Generală precum că în acest caz procuratura şi organul de urmărire penală şi-au executat obligaţiile procesuale, au stabilit persoana care a săvîrşit omorul lui Popova Ina, au dispus investigaţiile în vederea căutării învinuitului. Iar, faptul că pînă la moment nu a fost stabilit locul unde se află învinuitul şi acesta nu a fost reţinut nu poate fi imputat procurorului şi organului de urmărire penală.

Totodată, Colegiul consideră că una din principalele caracteristici ale investigaţiei constituie promptitudinea acesteia, iar explicaţii suplimentare asupra acestui aspect nu sunt necesare deoarece este de la sine înţeles că principalul inamic al oricărei anchete/investigaţii/urmăriri penale este timpul. Cu cît este întîrziată şi condiţionată începerea investigaţiei cu atît creşte riscul pierderii probelor relevante, prin urmare deficienţa întregii investigaţii. Acest aspect al investigaţiei instanţa de recurs îl reţine atît vizavi de caracterul neîntîrziat al începerii unei investigaţii cum şi vizavi de promptitudinea efectuării şi finalizării acesteia.

În circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că obligaţia procedurală care derivă din articolul 2 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, este una din măsurile posibile care prezumează cerinţa promptitudinii rezonabile. Or, în speţă urmărirea penală a început în anul 2003 şi a durat pînă în 2009, termen îndelungat care poate fi justificat prin complexitate sau orice alte dificultăţi obiective. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că reclamanta –recurentă Galina Popova avea suficiente temeiuri să pună la îndoială efortul autorităţilor în clarificarea şi pedepsirea persoanele vinovate de comiterea infracţiunii comise asupra fiicei sale, persoane care încă se află în libertate.

În afară de aceasta examinînd materialele pricinii Colegiul Civil consideră că autorităţile nu au implicat-o în mod suficient pe reclamanta Galina Popova în cadrul derulării urmăririi penale. În acest sens, se menţionează că implicarea rudelor mai apropiate este necesară pentru a asigura responsabilitatea publică a autorităţilor cercetarea publică a acţiunilor lor în asemenea situaţii (a se vedea cauza Ramsahai and Others). Or, în această cauză, reclamanta Galina Popova avea un interes puternic şi legitim în 11 efectuarea urmăririi penale, care putea fi soluţionat prin oferirea acesteia a unui în baza Codului cu privire la procedura penală. De asemenea, în sensul articolului 2 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cere mai mult decât o simplă informare rudei celei mai apropiate în privinţa progresului urmăririi penale, şi include implicarea activei a acestora (a se vedea Salgm vs. Turkey).

Ori, în speţă s-a constatat cu certitudine că lucru nu a fost efectuat iar, timpul cât a durat urmărirea penală, se constată implicarea foarte limitată a reclamantei Galina Popova, considerent din care se consideră că urmărirea penală nu era "efectivă" în sensul jurisprudenţei sale, cu certitudine avînd loc o violare a articolului 2 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Aşadar, instanţa de recurs consideră că în speţă constituie violarea articolului 2 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sub aspect procedural privind ineficienta anchetei efectuate de autorităţi privind cauza morţii fiicei reclamantei. Or prin prisma art. 2 CEDO, pentru ca o anchetă să fie considerată efectivă, ea trebuie să fie capabilă să ducă la identificare şi posibil la condamnarea celor responsabili.

Totodată, aceasta nu este o obligaţie de rezultat, dar de mijloace. Iar, autorităţile trebuie să întreprindă toate măsurile rezonabile pentru a asigura probele accidentului (a se vedea Iorga c Moldovei; Railean c. Moldovei). Prin urmare reieşind din cumulul de probe anexat la materialele dosarului, ţinînd cont circumstanţele pricinii coroborat cu normele legale naţionale şi internaţionale, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit conchide că incontestabil reclamanta Popova Galina a avut de suferit unele frustrări, atitudini şi nelinişti în urma anchetei ineficiente efectuate pe faptul omorului fiicei acesteia, care nu pot fi compensate doar prin simpla constatare a unei violări, însă totodată instanţa de recurs consideră că prejudiciului material şi moral solicitat de către reclamantă în sumă totală de 25000 dolari SUA este exagerat de mare în raport cu încălcările admise.

Mai mult, la actele pricinii lipsesc careva probe în confirmarea faptului că Galina Popova a avut careva pierderi materiale reale ratate, considerente din care această pretenţie urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretenţia Galinei Popova cu privire la repararea prejudiciului moral şi cu scopul luării unei decizii pe bază echitabilă, instanţa de recurs consideră necesar de a încasa din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 80000 lei, ceea ce constituie o satisfacţie echitabilă şi rezonabilă cu menţinerea echilibrului între compensaţie şi venituri nejustificate, sumă care corespunde suferinţelor morale pe care le-a suportat Galina Popova pe parcursul anilor 2003-2009, iar argumentele acesteia din recurs precum că suma de 80000 este exagerat de mică şi nu este echitabilă suferinţelor morale cauzate.

În acest sens, instanţa de recurs invocă şi jurisprudenţa CEDO în cazurilor similare în care Republica Moldova a fost condamnată la CEDO şi sumele încasate de către curte în cazurile Pădureţ contra Moldovei suma de 20000 euro; Iorga contra Moldovei suma de 12000 euro; Anusca contra Moldovei suma de 8000 euro; Gutu contra Moldovei suma de 5000 euro.

12 Totodată, Colegiul instanţei de recurs reţine ca neîntemeiate argumentele recurenţilor Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală precum că Statul poate să repare prejudiciul cauzat numai în cazurile expres prevăzute la art. 53 din Constituţia RM, Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 şi în baza art. 1405 Codul civil, invocînd că Statul în persoana Ministerului Finanţelor, răspunde patrimonial numai pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale, precum şi în urma aplicării sancţiunii administrative în formă de arest administrativ, întrucît s-a stabilit cu certitudine că circumstanţele pricinii se încadrează în prevederile art. 1404 Codul civil şi art. 2 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sub aspect procedural privind ineficienta anchetei efectuate de autorităţi.

În opinia instanţei de recurs se invocă că din prevederile Constituţiei Republicii Moldova, precum şi din hotărîrea Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 "Privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova" rezultă că practica CEDO constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege naţională cu deosebirea că CEDO are prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin. De menţionat, că sarcina primordială cu privire la Aplicarea Convenţiei revine instanţelor naţionale şi nu Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Astfel, în cazul judecării cazurilor instanţele de judecată urmează să verifice dacă legea sau actul, care urmează a fi aplicat şi care reglementează drepturi şi libertăţi garantate de CEDO, sînt compatibile cu prevederile acesteia, iar în caz de incompatibilitate instanţa va aplica direct prevederile Convenţiei, menţionînd acest fapt în hotărîrea sa. Concomitent se va ţine cont de faptul că prevederile Convenţiei şi ale Protocoalelor sale sînt obligatorii pentru Republica Moldova doar din momentul intrării lor vigoare pentru Republica Moldova, adică de la 12 septembrie 1997. Astfel, normele Convenţiei se extind doar asupra încălcărilor (pretinselor încălcări) ulterioare acestei date şi nu pot avea efect retroactiv.

Aceasta nu se extinde însă asupra încălcărilor (pretinselor încălcări) care au un caracter continuu. Aceste din urmă încălcări sînt acele stări de fapt şi de drept care au început înainte de 12 septembrie 1997 şi au continuat şi după această dată. În consecinţă, Colegiul conchide că în speţă urmează a fi aplicată direct prevederile art. 2 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa de judecată obligă partea care a pierdut procesul să plătească la cerere părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. În conformitate cu art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Iar, în conformitate cu art. 961 CPC, cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost 13 reprezentată în judecată de un avocat. Iar, în corespundere cu prevederile art.7 pct. e) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, persoanei fizice sau juridice i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţă juridică.

De asemenea, conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru drepturile Omului în acest sens, art. 41 al Convenţiei Europene prevede că o despăgubire a cheltuielilor de judecată pentru asistenţă juridică poate fi acordată doar în cazul cînd vor fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică au fost efectuate în mod necesar şi real pentru a preveni sau a face să fie remediată o încălcare în ordinea juridică stabilită şi spre a fi constatată o asemenea încălcare de instanţa de judecată şi a obţine pe această cale, înlăturarea consecinţelor ei; b) cuantumul acestor cheltuieli să fie rezonabil, mai precis, pentru a putea fi rambursate, cheltuielile judiciare trebuie să se raporteze la încălcarea constatată prin hotărîrea judecătorească, complexitatea şi cheltuielile au fost făcute, în mod necesar, cu scopul de a preveni sau a redresa faptele decise de instanţa de judecată ca reprezentînd o încălcare a normelor care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că în speţă sunt prezente probe veridice, admisibile şi pertinente a cheltuielilor suportate de către reclamanta Popova Galina pentru asistenţa juridică în sumă de 3000 lei, care de asemenea urmează a fi încasate în beneficiul acesteia de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Galina Popova şi Procuratura Generală, de a admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor, de a casa decizia instanţei de apel şi de a emite o nouă hotărîre prin care acţiunea Galinei Popova împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Comisariatului de Poliţie sectorul Buiucani municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral de admis parţial. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Galina Popova şi Procuratura Generală.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Popova împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Comisariatului de Poliţie sectorul Buiucani municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi se emite o nouă hotărîre prin care: 14 Se admite parţial acţiunea Galinei Popova împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Comisariatului de Poliţie sectorul Buiucani municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Galinei Popova suma de 80000 (optzeci mii) lei în vederea reparării prejudiciului moral şi 3000 (trei mii) cheltuieli de asistenţă juridică, în total suma de 83000 (optzeci şi trei mii) lei. În rest, acţiunea Galinei Popova se respinge ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 15