2ra-4022/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L.Gavton dosarul nr. 2ra-4022/13 instanţa de apel: N.Craiu, A.Minciuna, Sv.Caitaz ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alioşinschi Simion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popovici Grigore către Alioşinschi Simion privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Alioşinschi Simion, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 12 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 13 iulie 2012 Popovici Grigore a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alioşinschi Simion privind încasarea datoriei în mărime de 900 euro, dobînzii de întîrziere în mărime de 287,092 euro, conform cursului valutar al BNM la data achitării sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, potrivit recipisei din 03 iunie 2010, Alioşinschi Simion s-a obligat să-i restituie datoria în sumă de 500 euro la data de 08 iunie 2010, iar potrivit recipisei din 06 octombrie 2010 urma să-i restituie datoria de 400 euro pînă la 09 octombrie 2010. Alioşinschi Simion nu i-a restituit datoria de 900 euro la expirarea termenelor indicate în recipise, motiv pentru care a fost nevoit să depună prezenta cerere de chemare în judecată, în vederea încasării silite a datoriei şi dobînzilor de întîrziere de la pîrît, pe cale judiciară (f.d.

3-4). În cadrul examinării pricinii în fond reclamantul şi-a susţinut pretenţiile din acţiune, solicitînd încasarea datoriei de 900 euro, a dobînzii de întîrziere de 287,092 euro, taxei de stat în mărime de 535 lei, cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 500 lei şi cheltuielilor pentru citarea publică de 103 lei (f.d. 43, verso). Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 12 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Alioşinschi Simion în beneficiul lui Popovici Grigore suma de 900 euro cu titlu de datorie, 287,092 euro dobînda de întîrziere şi 1138 lei cheltuieli de judecată (f.d. 45-46). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 01 aprilie 2013, Alioşinschi Simion a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond cu restituirea pricinii la rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de către Alioşinschi Simion, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 12 noiembrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere a acţiunii. Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, potrivit recipiselor anexate la dosar, Alioşinschi Simion s-a obligat să-i restituie lui Popovici Grigore suma de 500 euro pînă la data de 08.06.2010 şi 400 euro pînă la 06.10.10 (f.d.

5-6). Deşi susţine, că nu a avut relaţii contractuale cu Popovici Grigore, apelantul Alioşinschi Simion recunoaşte că îi datora suma respectivă cetăţencei Balaban S., ca plată de locaţiune pentru apartamentul folosit, şi menţionează că a specificat în recipise necesitatea restituirii banilor lui Popovici Grigore la indicaţia Svetlanei Balaban. Avînd în vedere că, obligaţiile lui Alioşinschi Simion faţă de Popovici Grigore, apărute în baza recipiselor din 03.06.2010 şi 06.10.2006, sunt obligaţii pecuniare, reclamantul Popovici Grigore era îndreptăţit să pretindă încasarea dobînzii de întîrziere prevăzute la art. 619 CC de la pîrît. Argumentele apelantului, precum că el nu a fost legal citat în şedinţa de judecată din 12.11.2012 şi că, soluţionînd pricina în absenţa lui, instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare, nu pot fi reţinute ca întemeiate, deoarece Alioşinschi Simion a fost citat public în şedinţa de judecată din 12.11.2012 (f.d.

40,verso), iar potrivit reglementărilor art. 108 alin. (1) CPC, publicarea în presă se consideră citare legală. În aceiaşi ordine de idei, instanţa de apel menţionează că, apelantului Alioşinschi Simion i s-a dat posibilitate reală de a prezenta în instanţa de apel probe în susţinerea poziţiei sale, inclusiv să facă dovada cu martori, însă apelantul Alioşinschi Simion nu a făcut uz de drepturile sale în acest aspect, insistînd în mod neîntemeiat asupra remiterii cauzei spre rejudecare în prima instanţă. La 15 octombrie 2013 Alioşinschi Simion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alioşinschi Simion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Alioşinschi Simion, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Alioşinschi Simion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Alioşinschi Simion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru