2ra-4037/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra tractorului

prima instanţă: G. Colev dosarul nr. 2ra-4037/13 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, E. Lazareva ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Cîssa Alexandra şi Cîssa Piotr prin intermediul avocatului Chirica Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Piotr Cîssa către Întreprinderea Individuală „Sabah-Peioglo” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile, si la acţiunea reconvenţională depusă de Întreprinderea Individuală „Sabah- Peioglo” către Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra cu privire la declararea nulităţii tranzacţiei neconsumate de vînzare-cumpărare şi revendicarea bunului din posesie străină, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 12 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra şi menţinute hotărîrea Judecătoriei Comrat din 20 august 2012 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Comrat din 25 martie 2013, c o n s t a t ă La 28 martie 2008 Cîssa Piotr a depus cerere de chemare în judecată către Întreprinderea Individuală „Sabah-Peioglo” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile.

In motivarea acţiunii reclamantul Cîssa Piotr a indicat că lucrează tractorist la ÎI „Sabah-Peioglo”. Prin ordinul nr.03 din 24 ianuarie 2008 conducătorul ÎI „Sabah- Peioglo” a hotărît să-i realizeze tractorul T-25, numărul de înregistrare de stat GEB - 133 şi remorca, numărul de înregistrare de stat GERT - 390. Prin actul comisiei de evaluare a întreprinderii din 24 ianuarie 2008 costul tractorului şi a remorcii a fost stabilit în suma de 2896 lei. Conform dispoziţiei de plată nr.03 din 25 ianuarie 2008 a plătit către II „Sabah-Peioglo” costul tractorului şi al remorcii în suma de 2896 lei. Prin actul din 24 ianuarie 2008 pîrîtul a transmis, iar dînsul a primit tractorul şi remorca. Conducătorul întreprinderii a refuzat, însă, în autentificarea în modul corespunzător a actelor, fapt ce-i creează obstacol în înregistrarea dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport menţionate.

Consideră reclamantul Cîssa Piotr că între el şi pîrît, de fapt, a fost încheiată tranzacţia de vînzare-cumpărare a tractorului T-25 şi remorcii, voinţa pîrîtului la încheierea acestei tranzacţii fiind exprimată prin ordinul nr.03 din 24 ianuarie 2008, actul de evaluare şi transmiterea bunurilor date, primirea banilor conform dispoziţiei. Solicită reclamantul, în temeiul art.320 alin.(2) Cod civil, a-i recunoaşte dreptul de proprietate asupra tractorului T-25, numărul de înregistrare de stat GEB- 133 şi remorcii, numărul de înregistrare de stat GERT-390, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 08 aprilie 2008 ÎI „Sabah-Peioglo” a depus acţiunea către Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra cu privire la declararea nulităţii tranzacţiei neconsumate de vînzare-cumpărare şi revendicarea bunului din posesie străină.

În motivarea acţiunii ÎI „Sabah-Peioglo” a indicat că activitate de bază a întreprinderii este curăţirea şi îndepărtarea gunoiului şi întreprinderea îşi desfăşoară activitatea folosind tehnica care este proprietatea întreprinderii. După ÎI „Sabah- Peioglo” figurează şi tractorul T-25, numărul de înregistrare de stat GEB 133 şi remorca, numărul înregistrare de stat GERT 390, care la întreprindere sunt întărite după Cîssa Piotr. În legătură cu faptul că întreprinderea îşi execută activitatea zilnic, a avut o înţelegere cu tractoriştii care lucrau la întreprindere, ca tractoarele şi remorcile să le păstreze nemijlocit la domiciliul acestora şi nu la sediul întreprinderii, cu păstrarea cheilor şi paşaportului tehnic.

Ulterior, însă, din cauza scăderii volumului de muncă, a insistat ca tractoarele să fie păstrate pe teritoriul întreprinderii, adică în m. Comrat pe str. Cotovschi, 44. Însă, pîrîtul Cîssa Piotr a refuzat să execute indicaţia, invocînd II „Sabah- Peioglo” i-a realizat tractorul dat, şi el este proprietarul lui. Menţionează că într-adevăr, între II „Sabah-Peioglo” şi Cîssa Piotr a fost ajunsă înţelegerea cu privire la realizarea tractorului dat, fiind emis ordinul corespunzător, însă pînă la înregistrarea de către Cîssa Piotr a dreptului de proprietate asupra tehnicii indicate, ordinul cu privire la realizarea tractorului dat a fost anulat din cauza evaluării incorecte a tractorului. Cu această ocazie, prin scrisoarea din 11 martie 2008 lui Cîssa Piotr i-a fost comunicat ca timp de 10 zile din momentul recepţionării scrisorii, să restituie tractorul şi remorca cu actele corespunzătoare, însă Cîssa Piotr a refuzat.

2 Astfel, ÎI „Sabah-Peioglo” solicită să fie recunoscută ilegală tranzacţia neconsumată de vînzare-cumpărare a tractorului şi remorcii, precum şi revendicarea din posesia ilegală a lui Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra a bunurilor respective. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 07 mai 2008 pricinile au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 20 august 2012 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Comrat din 25 martie 2013, acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cea reconvenţională a fost admisă în parte,cu obligarea lui Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra de a restitui ÎI „Sabah-Peioglo” tractorul T-25, nr. de înregistrare de stat GEB 133 şi remorca, nr. de înregistrare de stat GERT 390. S-a dispus încasarea în mod solidar de la Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra în beneficiul ÎI „Sabah-Peioglo” cheltuieli de judecată în sumă de 270 lei.

În rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrile primei instanţe, Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra au declarat apel împotriva hotărîrilor primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 20 august 2012 şi hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Comrat din 25 martie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

Prin decizi Curţii de Apel Comrat din 12 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra şi menţinute hotărîrea Judecătoriei Comrat din 20 august 2012 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Comrat din 25 martie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că în lipsa înmatriculării pe numele apelantului a bunurilor mobile – tractorul şi remorca şi în cazul existenţii, în modul corespunzător, a dreptului de proprietate legalizat asupra bunurilor litigioase după o altă persoana – ÎI „Sabah-Peiogo”, Cîssa Piotr nu poate pretinde la înregistrarea dreptul de proprietate a lui asupra acestor bunuri. Faptul că procedura realizării bunurilor imobile litigioase nu a fost finisată, certifică şi faptul că după încheierea aşa-numitei tranzacţii de vînzare-cumpărare, primirea achitării şi transmiterea obiectului, părţile contractante nu s-au adresat cu cerere privind reînmatricularea bunurilor imobile după ÎI „Sabah-Peioglo”.

Conform art. 320 alin(2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. În speţă nu a fost confirmat faptul încheierii actului juridic şi nici probat faptul predării bunurilor în proprietatea reclamantului în baza încheierii actului juridic. A existat o propunere privind încheierea actului juridic, însă, ulterior această propunere a fost retrasă. 3 Or, conform art. 679 Cod civil, contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. În aceste circumstanţe, instanţa de apel şi prima instanţă au considerat imposibilă recunoaşterea după Cîssa Piotr a dreptului de proprietate asupra bunurilor.

Luînd în consideraţie că Cîssa Piotr ilegal posedă bunul ÎI “Sabah- Peioglo”, prin urmare acţiunea reconvenţională a fost admisă şi obligaţi Cîssa Piotr şi Cîssa Alexandra de a restitui ÎI „Sabah-Peioglo” tractorul şi remorca. În rest pretenţiile din acţiunea reconvenţională au fost respinse, în condiţiile în care actul juridic de vînzare-cumpărare menit a fi încheiat între ÎI „Sabah-Peioglo” şi Cîssa Piotr nu a fost finisat. Cîssa Alexandra şi Cîssa Piotr, prin intermediul avocatului Chirica Iurie, au depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

Recurenţii în motivarea recursului au invocat că instanţele de judecată au aplicat eronate normele de drept material. În acest sens recurenţii invocă că concluzia instanţei cu referire la art. 315 Cod civil, precum că Cîssa Piotr nu a avut drept de dispoziţie şi respectiv nu poate dobîndi drept de proprietate este greşită, contravine materialelor dosarului ca urmare a interpretării eronate a circumstanţelor cauzei. La fel, invocă recurenţii că de către instanţe a fost incorect apreciat momentul apariţiei dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile prin care sunt şi unităţile de transport. Astfel, după recurent, este eronată concluzia instanţelor de judecată , precum că deoarece conform certificatului eliberat de inspectorul tehnic remorca şi tractorul sunt înregistrate pînă în prezent după ÎI „Sabah-Peioglo”, prin urmare unicul proprietar legal este ÎI „Sabah-Peoglo” , ceea ce-i conferă dreptul acestuia de a revendica bunul din posesia ilegală.

În viziunea recurenţilor, această concluzie vine în contradicţie cu prevederile art. 321 Cod civil, care prevede că dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului mobil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Recurenţii mai menţionează că referindu-se la prevederile art. 374 alin. (1) Cod civil, instanţa eronat le-a aplicat, or bunurile nu s-au aflat în posesia ilegală a cumpărătorului Cîssa Piotr. La fel, instanţa incorect a concluzionat referitor la faptul că tranzacţia privind vînzarea-cumpărarea unităţilor de transport nu a fost consumată, iar prin urmare incorect a interpretat şi a aplicat prevederile art. 679 Cod civil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

4 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cîssa Alexandra şi Cîssa Piotr, prin intermediul avocatului Chirica Iurie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele recursului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cîssa Alexandra şi Cîssa Piotr prin intermediul avocatului Chirica Iurie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 5 considera recursul declarat de către Cîssa Alexandra şi Cîssa Piotr prin intermediul avocatului Chirica Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Cîssa Alexandra şi Cîssa Piotr prin intermediul avocatului Chirica Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 6