2ra-2732/16 — încasarea sumei și cheltuielilor de judecată

2ra-2732/16 — încasarea sumei și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță, Judecătoria Comrat: V. Hrapacov dosarul nr. 2ra-2732/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Cahul:

T. Dimitriadi, G. Vavrin, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Nicolae Craiu, Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Sabah-

Peioglo”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alexandrei Cîssa și Piotr

Cîssa împotriva Întreprinderii Individuale „Sabah-Peioglo” cu privire la încasarea

sumei și cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a Întreprinderii

Individuale „Sabah-Peioglo” împotriva Alexandrei Cîssa și Piotr Cîssa cu privire la

încasarea sumei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 22 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Alexandra Cîssa și Piotr Cîssa, casată integral hotărârea

Judecătoriei Comrat din 21 mai 2015 și pronunțată o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii lui Cîssa Piotr și respingere a acțiunilor Alexandrei Cîssa și Întreprinderii

Individuale „Sabah-Peioglo”,

c o n s t a t ă

La 29 octombrie 2014, Cîssa Alexandra s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva ÎI „Sabah-Peioglo” cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în luna ianuarie 2008 soțul dânsei,

Cîssa Piotr, și directorul ÎI „Sabah-Peioglo” au convenit la realizarea către primul a

tractorului T-25 cu numărul de înmatriculare GEB 133 și remorcii GERT 390, ce

aparțineau întreprinderii. În acest sens, la 24 ianuarie 2008 directorul ÎI „Sabah-

Peioglo” a emis ordinul nr. 24 cu privire la vânzarea tractorului și remorcii

tractoristului Cîssa Piotr, fiind întocmit în aceeași zi actul de predare-primire. La 25

ianuarie 2008, Cîssa Piotr a transferat pe contul ÎI „Sabah-Peioglo” suma de 2896 lei,

fapt confirmat prin copia chitanței la dispoziția de încasare nr. 03 și a facturii fiscale

1

SW0668462 din 25 ianuarie 2008. Însă, ÎI „Sabah-Peioglo” nu a întreprins nici o

acțiune de înregistrare a dreptului de proprietate asupra tractorului și remorcii pe

numele lui Cîssa Piotr.

Indică Cîssa Alexandra că la 08 aprilie 2008, ÎI „Sabah-Peioglo” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată cu privire la declararea nulității tranzacției neconsumate

de vânzare-cumpărare și revendicarea bunului din proprietate străină. Necătând la

faptul că prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 20 august 2012 a fost admisă acțiunea

ÎI „Sabah-Peioglo” cu obligarea lui Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra de a restitui

tractorul și remorca, pârâta nu și-a onorat obligația de restituire a sumei de bani

transferată pe contul acesteia drept plată pentru tractor și remorcă.

La 22 ianuarie 2015, Cîssa Piotr a depus cerere de atragere în proces în calitate

de coreclamant.

Solicită reclamanții încasarea din contul ÎI „Sabah-Peioglo” a sumei de 2896 lei,

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei și 150 lei cu titlu de taxă de stat.

La 18 martie 2015, ÎI „Sabah-Peioglo” a depus cerere reconvențională împotriva

Alexandrei Cîssa și Piotr Cîssa cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Comrat

din 20 august 2012 Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra au fost obligați să restituie ÎI

„Sabah-Peioglo” tractorul T-25 cu n/î GEB 133 și remorca GERT 390.

Declară ÎI „Sabah-Peioglo” că la momentul transmiterii tractorului și remorcii lui

Cîssa Piotr, acestea erau în stare normală, însă în urma executării silite a hotărârii,

mijloacele de transport au fost restituite întreprinderii în stare nefuncțională, fapt

confirmat prin actul de predare-primire, factura fiscală și procesul-verbal de sechestru

din 26 august 2009. Pe faptul substituirii detaliilor din mijloacele de transport

nominalizate a fost pornită în privința lui Cîssa Piotr o cauză penală.

Menționează reclamanta că în perioada aflării în posesia lui Cîssa Piotr, tractorul

și remorca au fost supuse unor schimbări esențiale, micșorându-se astfel prețul de

piață al acestora. Potrivit raportului de evaluare din 02 martie 2015 întocmit de SRL

„Eniev Lux”, prețul de piață al tractorului T-25 cu n/î GEB 133 și remorcii GERT 390

în anul 2008 a constituit 47 000 lei, iar în 2015 – 24 000 lei. Prin urmare ÎI „Sabah-

Peioglo” a suferit un prejudiciu material în sumă de 23 000 lei.

Solicită repararea în mod solidar de către Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra a

prejudiciului material în sumă de 23 000 lei, suportat în urma uzurii tractorului T-25

cu n/î GEB 133 și remorcii GERT 390 și compensarea cheltuielilor de judecată

constituite din suma de 700 lei – costul evaluării mijlocului de transport, 690 lei – taxa

de stat și 6,90 lei – comisionul bancar.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 21 mai 2015, acțiunea Alexandrei Cîssa și

Piotr Cîssa a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost

admisă parțial, cu încasarea în mod solidar din contul Alexandrei Cîssa și Piotr Cîssa

în beneficiul ÎI „Sabah-Peioglo” a sumei de 20 104 lei cu titlu de compensare a

prețului tractorului cu numărul de înregistrare GEB 133 și a remorcii cu numărul de

înregistrare GERT 390, micșorat în rezultatul uzurii, sumei de 700 lei cu titlu de

cheltuieli pentru evaluarea costului tractorului și sumei de 696,90 lei cu titlu de taxă

de stat. În rest, acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de judecată a constatat că în perioada 21 martie 2008 – 05 decembrie

2014 Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra au posedat ilegal tractorul și remorca, care au

2

suferit schimbări esențiale, prețul de piață al acestora micșorându-se considerabil, fapt

confirmat prin raportul de evaluare din 02 martie 2015 întocmit de SRL „Eniev Lux”,

din care considerent sunt obligați să repare prejudiciul material cauzat ÎI „Sabah-

Peioglo” prin uzarea tractorului T-25 cu n/î GEB 133 și remorcii GERT 390.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 22 martie 2016, a fost admis apelul declarat

de către Alexandra Cîssa și Piotr Cîssa, casată integral hotărârea Judecătoriei Comrat

din 21 mai 2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii lui Piotr Cîssa

și respingere a acțiunii Alexandrei Cîssa cu privire la încasarea datoriei. S-a încasat

din contul ÎI „Sabah-Peioglo” în beneficiul lui Piotr Cîssa datoria în sumă de 2896 lei

și în beneficiul lui Piotr Cîssa și Alexandrei Cîssa cheltuielile de judecată în sumă de

602 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 2500 lei cheltuieli de asistență juridică.

Totodată, acțiunea reconvențională a ÎI „Sabah-Peioglo” a fost respinsă integral ca

fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a conchis că dat fiind faptul că prin hotărârea Judecătoriei

Comrat din 20 august 2012, Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra au fost obligați să restituie

ÎI „Sabah-Peioglo” tractorul T-25 cu n/î GEB 133 și remorca GERT 390, Cîssa Piotr

este în drept să pretindă restituirea costului mijlocului de transport achitat de către

dânsul în cuantum de 2896 lei. Curtea de Apel Cahul a ajuns la concluzia privind

respingerea acțiunii reconvenționale, deoarece nu a fost constatată vinovăția

Alexandrei Cîssa și Piotr Cîssa în deteriorarea tractorului și remorcii.

La 01 august 2016, ÎI „Sabah-Peioglo” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Cahul din 22 martie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Comrat din 21 mai

2015.

În susținerea recursului, recurenta a invocat neaplicarea de către instanța de apel

a legii care trebuia să fie aplicată, precum și aplicarea legii care nu trebuia să fie

aplicată.

Indică ÎI „Sabah-Peioglo” că intimații Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra au posedat

ilegal tractorul și remorca începând cu 21 martie 2008, adică din momentul adresării

reclamației privind restituirea mijloacelor de transport, reținerea ilegală fiind

constatată și prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 20 august 2012, devenită

irevocabilă la 11 decembrie 2013, prin care Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra au fost

obligați să restituie ÎI „Sabah-Peioglo” tractorul T-25 cu n/î GEB 133 și remorca

GERT 390.

Menționează recurenta că în perioada aflării în posesia intimaților, tractorul și

remorca au fost supuse unor schimbări esențiale, prețul de piață al acestora fiind

micșorat considerabil. Potrivit raportului de evaluare din 02 martie 2015 întocmit de

SRL „Eniev Lux”, prețul de piață al tractorului T-25 cu n/î GEB 133 și remorcii

GERT 390 în anul 2008 a constituit 47 000 lei, iar în 2015 – 24 000 lei.

Declară ÎI „Sabah-Peioglo” că în legătură cu faptul că Cîssa Piotr și Cîssa

Alexandra nu au restituit mijloacele de transport inclusiv și după emiterea hotărârii

judecătorești prin care au fost obligați să o facă, prețul de piață al tractorului și

remorcii s-a redus cu 23 000 lei, sumă care necesită a fi compensată de către intimați.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat s-a bazat pe materialele cauzei penale,

și anume ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința lui Cîssa Piotr din 29 mai

2015, deoarece nu are nici o legătură cu repararea ÎI „Sabah-Peioglo” a prejudiciului

3

material cauzat în urma uzurii tractorului și remorcii, or, cauza penală a fost pornită pe

faptul substituirii detaliilor din mijloacele de transport.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia redactată integral a Curții de Apel

Cahul din 22 martie 2016, a fost expediată în adresa ÎI „Sabah-Peioglo” la 25 mai

2016 (f.d. 221, volumul I) și a fost recepționată de către aceasta la 30 mai 2016,

potrivit avizului de recepție (f.d. 231, volumul I).

În circumstanțele relevate și având în vedere că 30-31 iulie 2016 au fost zile de

odihnă (sâmbătă și duminică), recursul declarat de către ÎI „Sabah-Peioglo” la 01

august 2016, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 01 noiembrie 2016, în adresa intimaților a fost expediată spre cunoștință

copia recursului declarat de către ÎI „Sabah-Peioglo”, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 02 decembrie 2016, intimații Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra au depus

referință, prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu

menținerea deciziei Curții de Apel Cahul din 22 martie 2016, pe care o consideră

legală și întemeiată. Indică că procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 26

septembrie 2009 a fost întocmit în lipsa lui Cîssa Piotr, în conținutul acestuia lipsind

informații precum că bunul sechestrat i-a fost încredințat dânsului contra semnătură și

este obligat să-l păstreze în starea inițială.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎI „Sabah-

Peioglo” este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către ÎI „Sabah-Peioglo” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului argumentul recurentei ÎI

„Sabah-Peioglo” precum că începând cu 21 martie 2008, intimații Cîssa Piotr și Cîssa

Alexandra au posedat ilegal tractorul și remorca, deoarece hotărârea Judecătoriei

Comrat din 20 august 2012, prin care ultimii au fost obligați să restituie ÎI „Sabah-

Peioglo” tractorul T-25 cu n/î GEB 133 și remorca GERT 390, a devenit irevocabilă

abia la 11 decembrie 2013. Totodată, pe faptul reținerii ilegale a mijloacelor de

transport a fost pornită în privința lui Cîssa Piotr o cauză penală, însă prin ordonanța

Procuraturii Comrat din 29 mai 2015, Cîssa Piotr a fost scos de sub urmărire penală cu

încetarea procesului penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 251 Cod penal.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că în perioada aflării

tractorului și remorcii în posesia lui Cîssa Piotr și Cîssa Alexandra, mijloacele de

transport au suferit schimbări esențiale, prețul de piață al acestora micșorându-se

considerabil, deoarece nu au fost prezentat probe concludente și pertinente privind

starea și costul tractorului și remorcii la momentul transmiterii lui Cîssa Piotr în anul

2008.

Mai mult ca atât, conform actului cu privire la costul estimativ al proprietății din

24 ianuarie 2008 întocmit de către comisia ÎI „Sabah-Peioglo”, costul rezidual al

tractorului T-25 cu n/î GEB 133 și remorcii GERT 390 constituia 2896 lei, iar în

procesul-verbal de aplicare a sechestrului asupra mijlocului de transport din 26 august

2009 întocmit de către executorul judecătoresc Mutcoglo I., la care face referire

recurenta ÎI „Sabah-Peioglo”, este indicat doar că în urma examinării vizuale bunurile

se află în stare normală și funcțională.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

5

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Sabah-

Peioglo” ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Sabah-Peioglo” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

6