2r-551/16 — încasarea datoriei

Curtea de Apel Comrat Dosarul nr. 2r-551/16

Judecători: A. Curdov, G. Colev, S. Straciuc

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

judecând recursul declarat de Tihoglo Nadejda, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată înaintată de Anastasov Ilia împotriva Nadejdei

Tihoglo cu privire la încasarea datoriei în baza contractelor de împrumut și a

dobânzii de întârziere,

împotriva încheierii Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016, prin care a fost

respinsă cererea Nadejdei Tihoglo privind repunerea în termen de achitare a taxei

de stat la depunerea cererii de apel,

C O N S T A T Ă :

La 17 iulie 2013, Anastasov Ilia s-a adresat cu cerere în instanța de judecată

împotriva Nadejdei Tihoglo privind încasarea datoriei în baza contractelor de

împrumut în mărime de 266000 lei, 4200 dolari SUA, 1000 euro și a dobânzii în

suma de 13300 lei, 210 dolari SUA și 50 de euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 16 decembrie 2013, acțiunea a fost

admisă.

La 30 decembrie 2013, Tihoglo Nadejda a depus o cerere de apel prealabilă,

indicând că temeiurile de fapt și de drept, precum și probele pe care se întemeiază

cererea de apel vor fi expuse după ce v-a lua cunoștință cu hotărârea motivată a

primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 11 februarie 2014, nu s-a dat curs

cererii de apel, acordându-i-se apelantei termen pentru prezentarea apelului

motivat și achitarea taxei de stat în suma de 7991,71 lei. (f. d. 57-58)

La 25 februarie 2014, Tihoglo Nadejda a depus o cerere de apel motivat,

totodată solicitând scutirea de la achitare a taxei de stat. (f. d. 61-63)

Prin încheierea Curții de Apel Contrat din 20 martie 2014, cererea cu privire

la scutirea de la achitare a taxei de stat la depunerea cererii de apel s-a respins.

La 04 aprilie 2014, Tihoglo Nadejda nefiind de acord cu soluția instanței de

apel, a depus cerere de recurs, solicitând casarea încheierii recurate, cu restituirea

cauzei spre o nouă judecare, însă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04

iunie 2014, recursul a fost respins (f. d. 97-98).

Prin decizia al Curții de Apel Comrat din 15 iulie 2014 apelul înaintat de

Tihoglo Nadejda a fost restituit.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că apelanta nu a lichidat

neajunsurile constatate prin încheierea Curții de Apel Comrat din 11 februarie

1

2014 și anume nu a achitat taxa de stat în mărimea stabilită pentru înaintarea

cererii de apel (f. d. 111).

La 09 decembrie 2015, Tihoglo Nadejda a înaintat cerere privind repunerea

în termen de achitare a taxei de stat la depunerea cererii de apel.

În motivarea cererii depuse a indicat că a achitat taxă de stat în mărime de

6284,25 lei la depunerea apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat din 16

decembrie 2013, motiv din care a solicitat repunerea în termen de achitare a taxei

de stat la depunerea cererii de apel.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016 s-a respins cererea

înaintată de Tihoglo Nadejda privind repunerea în termen de achitare a taxei de

stat ca fiind neîntemeiată. Totodată, s-a obligat Inspectoratul Fiscal de Stat pe

Unitatea Teritorială Administrativă Găgăuzia de a restitui prin intermediul

Trezorăriei de Stat taxa de stat achitată în sumă de 6 284,25 lei conform chitanței

nr. CP6C-0000 din 30 octombrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 116 CPC,

menționând că Tihoglo Nadejda nu a prezentat instanței motivele întemeiate ce au

stat la baza neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel privind

lichidarea neajunsurilor și anume achitarea în termen a taxei de stat la depunerea

cererii de apel.

Considerând ilegală încheierea instanței de apel, la 06.04.2016, Tihoglo

Nadejda a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016, cu emiterea unei hotărârii prin care să

se decidă repunerea în termen pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de

apel.

În argumentarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate,

menționând că instanța nu a reținut faptul precum că dânsa nu dispune de surse de

venit, are datorii la credite, iar venitul pe care îl are este suficient doar pentru

întreținerea familiei și nu dispune de careva bunuri pe care ar putea să le realizeze

în scopul achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel.

În conformitate cu art.425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanței de apel contestată cu

recurs a fost emisă la 10 martie 2016, materialele cauzei confirmă recepționarea

acesteia la 21 martie 2016, astfel Colegiul consideră recursul declarat la 06 aprilie

2016 în termen.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în

termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul

neîntemeiat și pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că

încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural

care reglementează acțiunile instanței la acea fază a procesului, pornind de la

următoarele.

2

În conformitate cu art. 110 CPC RM, termen de procedură este intervalul,

stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Potrivit art. 116 CPC RM, persoanele care, din motive întemeiate, au omis

termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către

instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea

lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Studiind materialele cauzei Colegiul constată că prin încheierea Curții de

Apel Comrat din 15 iulie 2014 s-a dispus restituirea apelului depus de Tihoglo

Nadejda împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat din 16 decembrie 2013, din

motivul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel din 11.02.1014 și

anume achitarea taxei de stat.

Copia încheieri prin care s-a restituit cererea de apel a fost expediată

apelantei – recurentei la 17 iulie 2014 (f. d. 112) și recepționată la 01 august

2014 (f. d. 113), însă până la 09.12.2015 nu a fost contestată de către Tihoglo

Nadejda.

Analizând circumstanțele speței prin prisma normelor de drept evocate,

Colegiul conchide că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare

imposibilitatea depunerii cererii privind repunerea în termen pentru achitarea taxei

de stat la depunerea cererii de apel. Or, invocarea de către recurentă precum că nu

a dispus de mijloace financiare până în momentul de fața, nu constituie temei

justificativ de repunere în termen a cererii privind achitarea taxei de stat la

depunerea apelului.

În acest sens, Colegiul reține că instanța de apel corect a considerat că

apelanta nu s-a conformat cerințelor art. 116 alin. (3) CPC RM și nu a prezentat

careva probe, care ar certifica imposibilitatea executării încheierii Curții de Apel

Comrat din 11 februarie 2014 în termen, și a respins cererea de repunere în

termen de achitare a taxei de stat la depunerea apelului.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în

vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar

împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a

hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul

securității raporturilor juridice. În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza

3

Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deși în

speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și

irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui

termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre

exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente

ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen

nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale

rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile,

instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea

justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către pîrîți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în

cererea de recurs.

Ținînd cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de Tihoglo Nadejda.

Se menține încheierea Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Anastasov Ilia

împotriva Nadejdei Tihoglo cu privire la încasarea datoriei în baza contractelor de

împrumut și a dobânzii de întârziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4