2ra-279/16 — Încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată

Prima instanţă, Jud. Centru mun. Chişinău: Şt. Niţă dosarul nr. 2ra-279/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Congusto” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată şi cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Congusto” împotriva lui Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Congusto”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 mai 2015 în partea admiterii acţiunii depuse de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra şi pronunţată în această parte o hotărâre nouă de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă La 16 mai 2013, Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra au depus cerere de chemare în judecată, concretizată la 31 martie 2015, împotriva SRL „Congusto”, solicitînd încasarea datoriei pentru plata chiriei în sumă de 16516,87 euro, penalităţii în sumă de 1651,68 euro şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că, la 01 august 2012 au încheiat contractul nr. 1 privind locaţiunea încăperii nelocative din str. Ismail 84, ap.2, mun.

Chişinău, pe un termen de cinci ani. Conform pct. 3.4 şi 3.5 ale contractului, pîrîtul urma să achite în decurs de trei zile de la semnarea contractului chiria pentru prima şi ultima lună, iar în baza pct. 3.3, reclamanţii au oferit SRL „Congusto”, începînd cu data semnării actului de primire-predare a încăperii, o perioadă de două luni de 1 graţie fără plata chiriei, pentru efectuarea mai multor lucrări de reparaţie şi reamenajare. Susţin reclamanţii că, prin dispoziţia de plată din 03 august 2012, SRL „Congusto” a achitat chiria pentru prima lună 01 august 2012 - 01 septembrie 2012 şi chiria pentru ultima lună 01 iulie 2017 – 01 august 2017. Conform pct. 3.1 din contract, pîrîtul s-a obligat să achite chiria de pe data de 1 pînă pe data de 10 a lunii curente, însă nu şi-a onorat aceste obligaţiuni, acumulînd o datorie pentru lunile septembrie, octombrie 2012 şi ianuarie 2013 în sumă de 16516,87 euro.

Solicită reclamanţii încasarea din contul pîrîtului a datoriei în sumă de 16516,87 euro şi penalităţii în sumă de 1651,68 euro, calculată în temeiul pct. 3.8 al contractului, şi anume 0,5 % din datorie pentru fiecare zi de întîrziere, inclusiv pînă în ziua achitării datoriei, care însă nu poate depăşi 10 %. La 13 decembrie 2013, SRL „Congusto” a depus cerere reconvenţională, concretizată la 08 mai 2014, solicitînd încasarea în mod solidar din contul lui Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra, datoria în mărime de 21 500 lei pentru neachitarea costului teracotei instalate pe podea, repararea prejudiciului material în mărime de 27036,44 lei ce constituie cheltuielile efectuate pentru instalarea sistemului de încălzire corespunzător; în mărime de 4372,2 lei – stingerea de către SRL „Congusto” a datoriilor pîrîţilor la consumul de apă; în mărime de 7639, 92 lei – deducerea cheltuielilor efectuate pentru furnizarea serviciilor comunale; în mărime de 1600 lei – cheltuielile suportate pentru remedierea viciilor gazoductului şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii sale SRL „Congusto” a invocat că, la momentul încheierii contractului de locaţiune, încăperea nu era în stare să asigure realizarea scopului propus, fiind necesară efectuarea mai multor lucrări de reparaţie şi reutilare, astfel încît bunul nu a fost predat în corespundere cu prevederile art. 878 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, reclamanta a fost nevoită să achite datoriile locatorului pentru apa livrată, precum şi să suporte cheltuieli de remediere a defecţiunilor la gazoductul de presiune medie din încăperea închiriată. Din aceste considerente, SRL „Congusto” solicită recuperarea cheltuielilor suportate. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 mai 2015, a fost admisă integral acţiunea înaintată de Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra, s-a încasat din contul SRL „Congusto” în beneficiul reclamanţilor datoria la plata chiriei pentru perioada 01 august 2012 – 31 ianuarie 2013 în sumă de 16516,86 euro, penalitatea în sumă de 1651 euro şi cheltuielile de judecată în sumă de 10 000 lei. Acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial, s-a încasat în mod solidar din contul lui Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra în beneficiul SRL „Congusto” suma de 21500 lei cu titlu de datorie şi cheltuielile de judecată în sumă de 11515 lei. În rest, acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, instanţa de judecată a constatat că SRL „Congusto” era obligată să achite chiria începînd cu data semnării contractului, indiferent de momentul predării bunului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către SRL „Congusto” şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 mai 2015 în partea admiterii acţiunii depuse de către Nenescu 2 Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra şi pronunţată în această parte o hotărâre nouă de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra în beneficiul SRL „Congusto” suma de 7500 lei cu titlu de taxă de stat achitată pentru depunerea cererii de apel.

Instanţa de apel a constatat că, deşi contractul de locaţiune a fost semnat la 01 august 2012, predarea-primire a bunului a avut loc abia la 01 noiembrie 2012, astfel, nu poate fi încasată chiria pentru perioada septembrie- octombrie 2012, iar pentru luna ianuarie 2013, SRL „Congusto” îndeplinindu-şi obligaţia de achitare în avans pentru prima şi ultima lună la semnarea contractului. La 15 decembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, solicitînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 mai 2015. În susţinerea recursului au invocat că, sunt eronate interpretările instanţei de apel a clauzelor contractuale prevăzute la pct. 3.4 şi 3.5 ale contractului de locaţiune, privind termenul şi modul de achitare a chiriei.

Avînd în vedere că actul de predare-primire a fost semnat la 01 noiembrie 2012, pentru lunile noiembrie- decembrie 2012 pîrîtul nu a avut obligaţia de a achita chiria. Totodată, SRL „Congusto” era obligat să achite chiria pentru lunile – septembrie, octombrie 2012 şi ianuarie 2013. Consideră recurenţii eronată şi concluzia instanţei de apel precum că la momentul semnării contractului de locaţiune bunul imobil nu a fost transmis locatarului, fiind transmis la 01 noiembrie 2012, deoarece în perioada de la data semnării contractului şi pînă la semnarea actului de predare-primire (01 august 2012 – 01 noiembrie 2012), SRL „Congusto” a beneficiat de dreptul de folosinţă asupra încăperii, efectuînd lucrări de reconstrucţie şi amenajare conform proiectului.

La 05 ianuarie 2016, în adresa intimatei SRL „Congusto” a fost expediată copia recursului declarat de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Intimata nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor precum că, SRL „Congusto” a avut obligaţia de a achita chiria pentru lunile septembrie-octombrie 2012 şi ianuarie 2013, fiind exonerat de plata chiriei doar pentru lunile noiembrie-decembrie 2012, din următoarele considerente. Potrivit pct. 1.1 al contractului de locaţiune nr. 1 din 01 august 2012, locatorul transmite în folosinţă locatarului pentru amplasarea şi activitatea unui obiectiv de alimentaţie publică, o încăpere nelocativă, transmiterea căreia, conform pct. 1.2 al contractului, se efectuează în baza unui act de predare-primire semnat de ambele părţi.

La 01 noiembrie 2012, a fost semnat procesul-verbal despre pregătirea de intrare în vigoare a contractului de locaţiune (act de predare-preluare), potrivit căruia SRL „Congusto” a preluat încăperea pentru utilizare la data semnării actului, recurenţii-locatori oferind în temeiul pct. 3.3 al contractului de locaţiune o perioadă de două luni – noiembrie – decembrie 2012 pentru efectuarea lucrărilor de reconstrucţie şi reparaţie a încăperii arendate fără achitarea chiriei. Prin urmare, pretenţia privind încasarea plăţii chiriei pentru perioada septembrie-octombrie 2012 este neîntemeiată, deoarece la momentul semnării contractului de locaţiune – 01 august 2012, bunul imobil nu era transmis locatarului.

Or, conform art. 875 CC, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să 4 dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Astfel, contractul de locaţiune, fiind un contract sinalagmatic, generează drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente între părţi. În speţă, aceasta înseamnă că o parte transmite bunul în folosinţă (locatorul), iar alta (locatarul) achită plata pentru folosirea bunului (chiria). De asemenea, SRL „Congusto” nu era obligat să achite chiria pentru luna ianuarie 2013, dat fiind faptul că a îndeplinit obligaţia de achitare în avans pentru prima şi ultima lună la semnarea contractului, conform pct. 3.4 şi 3.5.

Instanţa de recurs nu poate reţine nici argumentul recurenţilor Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra, precum că în perioada de la data semnării contractului şi pînă la semnarea actului de predare-primire, SRL „Congusto” a beneficiat de dreptul de folosinţă asupra încăperii, efectuînd lucrări de reconstrucţie şi amenajare conform proiectului, din următoarele. Reieşind din procesul-verbal despre pregătirea de intrare în vigoare a contractului de locaţiune (act de predare-preluare) din 01 noiembrie 2012, Nenescu Victor a transmis, iar SRL „Congusto” a preluat încăperea pentru utilizare în termenul şi condiţiile prevăzute de contractul de locaţiune. Astfel, pînă la semnarea acestui proces-verbal, bunul imobil nu se afla în posesia intimatei SRL „Congusto”, or, aceasta vine în contradicţie cu prevederile actului de predare-preluare.

Iar, efectuarea de către intimată împreună cu recurenţii a cărorva lucrări cum ar fi: instalarea sistemului de încălzire, conductei pentru aprovizionarea cu gaze naturale, teracotei pentru podea, conductelor de canalizare, apă, electricitate, sistemului de ventilare, ş.a., stipulate în Acordul de intenţie nr. 29/2012 JV-NA din 29 iunie 2012, nu atestă faptul că bunul imobil a fost transmis şi că locatarul a beneficiat de dreptul de folosinţă în sensul contractului de locaţiune. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra ca inadmisibil.

5 În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Nenescu Mihail, Nenescu Victor şi Nenescu Alexandra se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 6