2ra-2057/13 — Partajarea averii comune, rezeliera contractului, acceptarea succesiunii, stabilirea modului de folosinţă

prima instanţă: N. Chisiliova dosarul nr. 2ra-2057/13 instanţa de apel: T. Pelin, E. Clim, M. Moraru ÎNCHEIERE 31 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Solonaru Mihail, Solonaru Maria şi Damaschin Timofei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Solonaru Maria către Solonaru Mihail, Damaschin Timofei şi Pahomi Nicolae cu privire la determinarea modului de folosire a spaţiului locativ, partajarea averii, înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ şi a averii comune, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cote-părţi din casa de locuit, recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului de pămînt şi recunoaşterea nulităţii a contractelor de vînzare-cumpărare a tractorului şi certificatului de înmatriculare a tractorului, şi la cererea de chemare în judecată depusă de Solonaru Mihail, Ciochina Anastasia şi Solonaru Adriana către Solonaru Maria cu privire la constatarea intrării în posesiune şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Solonaru Maria, Damaschin Timofei, Solonaru Mihail şi Ciochina Anastasia,

cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 09 noiembrie 2011, c o n s t a t ă Solonaru Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Solonaru Mihail cu privire la determinarea modului de folosire a spaţiului locativ, partajarea averii, înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ şi a averii comune. În motivarea acţiunii reclamanta Solonaru Măria a indicat că, la 07.11.1981 a înregistrat căsătoria cu pîrîtul Solonaru Mihail, care ulterior la data de 11.07.2003, prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni a fost desfăcută. Indică că în timpul căsătoriei cu pîrîtul Solonaru Mihail au agonisit avere comună, şi anume au construit o casa situată pe str. Şt. cel Mare, 100 din s. Cojuşna, rămasă pîrîtului de la părinţi, fiind construită o veranda din cărămidă, au schimbat uşile şi podeaua, au construit gard din piatră, au construit o şură cu porţi din fier, au tencuit beciul şi au schimbat uşi din fier.

De asemenea le-a fost transmis şi în proprietate terenul cu destinaţie construcţii situat în str. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici 7, din s. Cojuşna, r-nul Străşeni. Deoarece după desfacerea căsătoriei pîrîtul a alungat-o din casă, nu-i permite să se folosească de averea agonisită în comun, o ameninţă, o numeşte cu cuvinte necenzurate faţă de rude şi fiică, nu găseşte nici un numitor comun cu pîrîtul referitor la modul de folosirea averii, a solicitat instanţei determinarea modului de folosire a spaţiului locativ, partajarea averii comune, prin care să-i fie atribuit 1/2 din casa de locuit de pe str.Şt. cel Mare, din s.Cojuşna, r-nul Străşeni; 1/2 din lotul de pământ pentru construcţia casei de pe str.Doina şi Ion Aldea Teodorovici, 7, din s. Cojuşna, r- nul Străşeni; 1/2 din bunuri mobile în sumă de 13550 înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ şi a averii comune.

Reclamanta Solonaru Maria pe parcursul examinării cauzei a depus o cereri suplimentare, prin care şi-a modificat cuantumul pretenţiilor în sens de majorare şi a solicitat suplimentar: - recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare încheiat la 24.09.2003 între Solonaru Mihail şi Damaschin Timofei asupra terenului cu suprafaţa de 0,0800 ha situat pe str. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, 28, din s. Cojuşna, r-nul Străşeni, deoarece terenul în cauză a fost înstrăinat de pîrîtului Solonaru Mihail fără consimţămîntul ei; - recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a tractorului „DT- 75”, anul fabricării 1990, culoare roşie, cu numerele de înmatriculare 16-24 MŞ, încheiat la 17 martie 2003, între Solonaru Mihail şi Pahomi Nicolae; recunoaşterea dreptului său de proprietate la ½ cotă-parte din imobilul situat pe str. Ştefan cel Mare, 100 din s. Cojuşna, r-l Străşeni.

Pe parcursul examinării cauzei, Damaschin Timofei şi Pahomi Nicolae au fost atraşi în proces în calitate de copîrîţi. Totodată Solonaru Mihail, Solonaru Andrei şi Ciochina(Solonaru) Anastasia au înaintat şi ei cerere către Solonaru Maria, prin care au solicitat constatarea faptului intrării în posesiune în masa succesorală rămasă în urma decesului părinţilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului ce constituie casa de locuit din str. Ştefan cel Mare, din s. Cojuşna, a cărui împărţire o solicită reclamanta pe cererea de bază. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni 09 noiembrie 2011, acţiunea reclamantei Solonaru Maria a fost admisă parţial, s-a refuzat lui Solonaru Maria în admiterea cererii privind recunoaşterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte din imobilul situat în str. Ştefan cel Mare-100, s. Cojuşna, r-nul Străşeni şi partajarea imobilului în cauză în natură.

A fost recunoscută avere comună în devălmăşie a foştilor soţi Solonaru Mihail şi Solonaru Maria a asupra bucătăriei de vară şi subsol cu preţul de 64410 lei, care este amplasată în ograda casei din litigiu şi a fost lăsat în folosinţă comună ambelor părţi. A fost recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare din 24.09.2003 încheiat între Solonaru Mihail şi Damaschin Timofei asupra terenului cu suprafaţa de 0,08 ha cu destinaţie construcţii cu întoacerea părţilor în poziţia iniţială. A fost recunoscut terenul cu suprafaţa de 0,0800 ha, situat pe str. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, 28, din s. Cojuşna, r-nul Străşeni avere comună în devălmăşie a părţilor şi a fost partajat terenul în cauză între părţi atribuind fiecăruia cîte ½ cotă parte din acest teren.

S-a încasat din contul lui Solonaru Mihail în beneficiul lui Damaschin Timofei costul lui achitat conform contractului de vînzare-cumpărare din 24.09.2003 în mărime de 2800 lei. În rest, acţiunea înaintată de Solonaru Maria a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost admisă cererea lui Solonaru Mihail, Solonaru Andrei şi Ciochina (Solonaru) Anastasia, fiind constatat faptul acceptării succesiunii din casa de locuit situată în str.Ştefan cel Mare 100. în s. Cojoşna, r-nul Străşeni a cîte 1/8 cotă-parte după fiecare din imobilul în cauză, după decesul lui Solonaru Constantin, decedat la 31.08.1976. A fost recunoscut dreptul de proprietate asupra casei de locuit în litigiu cu terenul aferent acesteia, după Solonaru Mihail, Solonaru Andrei şi Solonaru Anastasia a cîte 1/3 cotă parte din acest imobil cu înregistrarea dreptului de proprietate după fiecare la OCT Străşeni.

A fost recunoscut după Solonaru Maria dreptul la uz şi abitaţie în casa din litigiu. A fost partajată averea comună în devălmăşie a foştilor soţi după Solonaru Maria în total bunuri mobile în sumă de 3429 lei 50 bani şi după Solonaru Mihail bunuri mobile în sumă de 3429 lei 50 bani. Cu apel hotărîrea primei instanţe a fost contestată de Solonaru Maria, prin care a solicitat casarea parţială a hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărârii prin care acţiunea ei să fie admisă integral.

De asemenea împotriva hotărârii Judecătoriei Străşeni din 09 noiembrie 2011 Damanschin Timofei a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului cu casarea parţială a hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărârii prin care să fie respinsă acţiunea reclamantei Solonaru Maria privind recunoaşterea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 24.09.2003 încheiat între Solonaru Mihail şi Damanschin Timofei asupra terenului cu suprafaţa de 0,08 situat pe str. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, 28 s. Cojuşna, r-nul Străşeni.

La fel cererea de apel au depus Solonaru Mihail şi Ciochina Anastasia, solicitând casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea recunoaşterii dreptului de uz şi abitaţie a intimatei Solonaru Maria în casa de locuit din r-nul Străşeni, s. Cojuşna, str. Ştefan cel Mare, 100. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 s-au respins apelurile declarate de Solonaru Maria, Damaschi Timofei, Solonaru Mihail şi Ciochina Anastasia, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 09 noiembrie 2011. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, potrivit art. 120 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, care au fost construite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune dobândite în timpul căsătoriei.

Astfel, instanţa de apel a constatat cu certitudine, că reclamanta Solonaru Maria s-a aflat în căsătoria cu pîrîtul Solonaru Mihail din la 07.11.1981 pînă la 11.07.2003. Fiind în căsătorie părţile au agonisit avere comună în devălmăşie şi anume au procurat bunuri imobile şi mobile, care ţinînd cont de prevederile legale enunţate urmează a fi partajate între părţi şi în acest context hotărîrea instanţei este una legală. Conform prevederilor art. 21 alin. (1), (2) Codul familiei soţii de comun acord posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune. Fiecare soţ este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunuri comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat.

Instanţa de apel a constatat că în şedinţa instanţei de fond s-a stabilit cu certitudine că Solonaru Mihail prin contractul de vînzare-cumpărare din 17.03.2003 a vândut tractorul în litigiu lui Pahomi Nicolae avînd acordul apelantei Solonaru Maria, fapt confirmat prin acceptarea convenţiei încheiate. În acest context instanţa de apel a conchis că este absolut legitimă poziţia instanţei de fond de a respingere capătul de cerere a reclamantei Solonaru Maria cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a tractorului „DT-75” cu numărul de înmatriculare 16-24 MŞ şi recunoaşterea nulităţii a certificatului de înmatriculare a tractorului, cu excluderea a cestuia din lista obiectelor de partajare, şi cerinţa reclamantei privind recunoaşterea nulităţii certificatului tehnic de înmatriculare seria AB nr.030887 pe tractorul DT-75, anul fabricării 1990, înregistrat pe numele lui Pahomi Nicolae.

Totodată, instanţa de apel a stabilit că reieşind din materialele pricinii, casa de locuit în litigiu a fost construită de părinţii lui Solonaru Mihail, iar după decesul acestora a fost moştenit de către copiii acestora - Solonaru Andrei, Solonaru Mihail şi Ciochina (Solonaru) Anastasia prin intrarea în posesia de fapt şi administrarea acestui patrimoniu succesoral. În astfel de circumstanţe instanţa de fond just a concluzionat că casa de locuit cu anexele la ea aparţine lui Solonari Mihail, Solonaru Andrei şi Ciochina (Solonaru) Anastasia în cote părţi egale, pînă la înregistrarea căsătoriei cu reclamanta şi a constatat faptul acceptării succesiunii fiecăruia a cîte 1/8 cotă parte din imobilul dat după decesul părinţilor lui Solonaru Mihail.

Prin urmare instanţa de apel a considerat că în acest context este neargumentată cerinţa lui Solonaru Maria precum că în timpul căsătoriei ea şi cu Solonaru Mihail din contul mijloacelor comune ale soţilor sau din contul mijloacelor numai a reclamantei Solonaru Maria a reconstruit casa şi anexele la ea.

Referitor la apelul declarat de Damaschin Timofei în partea anulării hotărîrii referitor de recunoaştere nulă a contractului de vînzare cumpărare din 24.09.2003 a terenului cu suprafaţa de 0,08 situat pe str. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, 28 în s. Cojuşna, Străşeni, încheiat între Solonaru Mihail şi Damaschin Timofei, instanţa de apel a considerat cererea de apel depusă de Damaschin Timofei nefondată, deoarece terenul cu suprafaţa de 0,0800 ha de pe str. Doina şi Ion Aldea Teodorovici cu nr. cadastral 8015306122, a fost repartizat familiei Solonaru Maria şi Mihail în timpul căsătoriei pentru construcţie locativă, de aceia bunul în cauză este proprietate comună în devălmăşie a soţilor şi prin urmare pîrîtul Solonaru Mihail nu a fost în drept să încheie tranzacţia de vînzare-cumpărare în lipsa acordului reclamantei Solonaru Maria.

De asemenea instanţa de apel a arătat că este neîntemeiată cererea de apel declarată de Solonaru Mihail, Solonaru Andriana şi Ciochina Anastasia în partea anulării recunoaşterii dreptului de uz şi abitaţie a intimatei Solonaru Maria în casa de locuit din r-1 Străşeni, s.Cojuşna str. Ştefan cel Mare, 100, deoarece în şedinţa instanţei de fond s-a stabilit cu certitudine faptul că din imobilul situat pe str. Ştefan cel mare, 100 din s.Cojuşna, r-nul Străşeni Solonaru Maria fiind în căsătorie cu intimatul Solonaru Mihail din contul mijloacelor comune au construit o bucătărie de vară cu subsol.

La fel instanţa a luat în consideraţie, că reclamanta nu are în folosinţă un alt spaţiu locativ, are viză de reşedinţă în casa de locuit din r-nul Străşeni, s. Cojuşna str. Ştefan cel Mare, 100, că prin prezenta hotărîre ia fost adjudecat cu drept de proprietate un şir de bunuri mobile şi dreptul de folosinţă în comun cu pîrîtul asupra viceului, porţii şi terenului aferent construcţiei, şi în aşa circumstanţe prima instană just a recunoscut dreptul de uz şi folosinţă asupra imobilului în litigiu.

La 29 aprilie 2013 Solonaru Mihail a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea parţială a acesteia în partea recunoaşterii dreptului de uz şi abitaţie a intimatei Solonaru Maria în casa de locuit din r-nul Străşeni, s. Cojuşna str. Ştefan cel Mare, 100, cu respingerea acestui capăt de cerinţă, cît şi în partea transmiterii în folosinţă comună a soţilor a bucătăriei de vară şi subsolului, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie partajată bucătăria de vară şi subsolul prin atribuirea lui Solonaru Mihail şi Solonaru Maria cîte ½ cotă-parte din ele. În motivarea recursului recurentul a invocat că prin probe incontestabile a fost dovedit că bucătăria de vară şi subsolul, care de fapt este un garaj, sînt construite ilegal, fără autorizaţiile necesare eliberate de organele competente, ele urmînd a fi demolate.

Faptul că intimata Solonaru Maria are viză de reşedinţă pe adresa s. Cojuşna str. Ştefan cel Mare 100, nu este o probă în sensul abitaţiei sale în continuare pe acest spaţiu locativ, care nu-i aparţine în drept de proprietate. Cu atît mai mult, instanţa de apel în motivarea deciziei sale în partea recunoaşterii dreptului la abitaţie a intimatei Solonaru Maria, eronat a invocat faptul că terenul aferent casei la fel a fost transmis în folosinţa comună a foştilor soţi, deoarece hotărîrea instanţei de fond nu conţine o aşa dispoziţie. La 17 mai 2013 Solonaru Maria a depus recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea parţială a acestora, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cerinţelor, invocînd aceleaşi motive ca şi în cererea de apel.

Totodată, la 14 iunie 2013 Damaschin Timofei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, solicitînd casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, şi pronunţar ea unei noi hotărârii prin care să fie respinsă acţiunea reclamantei Solonaru Maria privind recunoaşterea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 24.09.2003 încheiat între Solonaru Mihail şi Damanschin Timofei asupra terenului cu suprafaţa de 0,08 situat pe str. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, 28 s. Cojuşna, r-nul Străşeni. În motivarea recursului se invocă că conform certificatului de divorţ căsătoria dintre Solonaru Măria şi Mihail a fost desfăcută la data de 28 iulie 2003, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 24 septembrie 2003 adică ulterior desfacerii căsătoriei.

Prin urmare instanţa de fond greşit a interpretat art. 21 alin. (4) Cod familiei care prevede expres că instanţa v-a anula convenţia în cazul cînd se va stabili că cealaltă parte a convenţiei a ştiut sau trebuia să ştie că cel de al doilea soţ este împotriva încheierii convenţiei. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Solonaru Mihail, Solonaru Maria şi Damaschin Timofei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Solonaru Mihail, Solonaru Maria şi Damaschin Timofei, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le- a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Solonaru Mihail, Solonaru Maria şi Damaschin Timofei ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către Solonaru Mihail, Solonaru Maria şi Damaschin Timofei, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru