3r-361/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: E. Ababei dosarul nr.3r-361/13 DECIZIE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Stratulat Mihail, în pricina civilă la cererea înaintată Stratulat Mihail împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi, intervenienţi accesorii: întreprinderea de stat „Registru” şi societatea cu răspundere limitată „Nicomexia-Trans”, privind contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 08 noiembrie 2012, prin care cererea de chemare în judecată a lui Stratulat Mihail a fost scoasă de pe rol, c o n s t a t ă La 29 iunie 2012, Stratulat Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Bălţi, intervenienţi accesorii: ÎS „Registru” şi SRL „Nicomexia-Trans”, privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi nr. 0102039 din 24 iunie 2011, a fost aplicat sechestru pe autoturismul Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare BL CT 422, cu interdicţia de înstrăinare, în scopul asigurării transferării la bugetul de stat a datoriilor agentului economic SRL „Nicomexia-Trans”. Consideră reclamantul că decizia organului fiscal este ilegală, întrucît, pînă la aplicarea interdicţiei respective, autoturismul Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare BL CT 422, a trecut în proprietatea sa. Cere reclamantul anularea decizie Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Bălţi nr. 0102039 din 24 iunie 2011. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 noiembrie 2012, cererea de chemare în judecată a lui Stratulat Mihail a fost scoasă de pe rol, din motivul neprezentării acestuia în şedinţele de judecată. Nefiind de acord cu încheierea instanţei de fond, la 19 noiembrie 2013, Stratulat Mihail a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre judecare în instanţa de fond. 1 În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că Curtea de Apel Bălţi în mod neîntemeiat a scos de pe rol acţiunea sa, întrucît, în decursul a unui an nu a primit nici o înştiinţare şi nici nu a cunoscut despre soarta dosarului intentat la acţiunea sa.

Mai indică recurentul că instanţa de judecată nu a întreprins măsurile necesare pentru citarea legală a acestuia. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 noiembrie 2012, cererea de chemare în judecată a lui Stratulat Mihail a fost scoasă de pe rol, din motivul neprezentării acestuia în şedinţele de judecată.

Potrivit prevederilor art. 425 CPC, recursul împotriva încheierii se depune în termen de 15 zile de la data pronunţării ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine că Curtea de Apel Bălţi a pronunţat încheierea la 08 noiembrie 2012, iar cererea de recurs a fost depusă la 19 noiembrie 2013, adică peste un an de la data emiterii, iar recurentul nu a solicitat repunerea în termen. Conform prevederilor art. 116 alin. (1), (2) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. Norma cuprinsă în alin. (3) al aceluiaşi articol, stipulează că, la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). În acest sens, instanţa de recurs notează că la depunerea cererii de recurs, recurentul nu a solicitat repunerea cererii de recurs în termenul legal şi nici nu a prezentat probe ce ar justifica omiterea termenului.

Mai mult ca atît, Colegiul apreciază critic argumentul recurentului precum că instanţa de judecată nu a întreprins măsurile necesare pentru citarea legală a acestuia, or, instanţa de judecată a expediat în adresa recurentului-reclamant citaţiile pentru şedinţele din 06 septembrie 2012, 24 septembrie 2012, 17 octombrie 2012 şi 08 noiembrie 2012, plicurile fiind restituite în adresa instanţei cu menţiunile „destinatarul nu este acasă” şi „expirat termenul de păstrare”.

Conform prevederilor art. 56 alin. (1) CPC, participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi 2 considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Norma cuprinsă în alin. (3) al aceluiaşi articol, stipulează că, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

În acest context, prin prisma normelor de drept enunţate, instanţa de recurs conchide că recurentul s-a folosit cu rea-credinţă de drepturile sale procedurale, or, pricina civilă fiind intentată la acţiunea sa şi cunoscînd despre existenţa prezentei cauze şi examinarea ei, Stratulat Mihail trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, întrucît, părţilor le revine obligaţia de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă, însă recurentul a ignorat acest fapt, în acest fel omiţînd termenul de depunere a recursului.

În contextul celor expuse şi coraport cu normele de drept enunţate, instanţa de recurs a ajuns la concluzia că recurentul a omis termenul de declarare a recusrului împotriva încheierii Curţii de apel Bălţi din 08 noiembrie 2012, din motive neîntemeiate. Astfel, din considerentele enumerate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Stratulat Mihail. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea înaintată Stratulat Mihail împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Bălţi, intervenienţi accesorii: întreprinderea de stat „Registru” şi societatea cu răspundere limitată „Nicomexia-Trans”, privind contestarea actului administrativ. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Ala Cobăneanu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3