3ra-776/16 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- termenele de adresare in instanta de contencios administrativ
3ra-776/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: N. Mazur nr.3ra-776/16
instanța de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican
DECIZIE
09 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Ala Cobăneanu, Maria Ghervas, Oleg Sternioală, Galina Stratulat
examinînd recursurile declarate de către Întreprinderea Municipală „Direcția
Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, Întreprinderea Municipală „Gospodăria
Locativ-Comunală Bălți” și Primăria municipiului Bălți, în pricina civilă la cererile
de chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Bălți împotriva
Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat, intervenienți accesorii
Întreprinderea Municipală „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”, Întreprinderea
Municipală „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, Consiliul municipal
Bălți, Primăria municipiului Bălți, registratorul Moțpan Svetlana, Întreprinderea de
Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la contestarea actului administrativ,
anularea deciziilor Oficiului Teritorial Bălți a Camerei Înregistrării de Stat din 23
mai 2011 privind înregistrarea Întreprinderii Municipale „Direcția Reparații și
Construcții Drumuri Bălți” și din 13 mai 2011 privind înregistrarea Întreprinderii
Municipale „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”, împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 02 februarie 2016, prin care au fost respinse apelurile declarate
de Moțpan Svetlana, Întreprinderea Municipală „Gospodăria Locativ-Comunală
Bălți”, Întreprinderea Municipală „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”,
Consiliul și Primăria municipiului Bălți și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru
municipiul Chișinău din 08 decembrie 2014
c o n s t a t ă:
La 15 septembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării
de Stat, intervenienți accesorii ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, ÎM „Direcția
Construcții Drumuri Bălți” cu privire la anularea deciziei Oficiului Teritorial Bălți a
Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Direcția
Reparații și Construcții Drumuri Bălți”.
În motivarea acțiunii a indicat că, Oficiul Teritorial Bălți al Camerei
Înregistrării de Stat prin decizia nr. 30586 din 23 mai 2011 a înregistrat în Registrul
de stat al persoanelor juridice ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”.
Administrator al întreprinderii a fost desemnat Sinenco Vasile, iar genurile
principale de activitate constituiau - fabricarea betonului; fabricarea betonului
pentru asfalt; lucrări de terasament; construcții cu autostrăzi, drumuri, aeroporturi și
construcții destinate sportului; exploatarea autostrăzilor și activități de pompe
funebre și servicii similare etc.
Întreprinderea a fost înregistrată la cererea Primăriei mun. Bălți din 18 mai
2011 în baza deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 6/35 din 05 mai 2011.
Reclamantul invocă ilegalitatea deciziei Oficiului Teritorial Bălți a Camerei
Înregistrării de Stat nr. 30586 din 23 mai 2011, deoarece conform art. 13 al. (8) al
Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, în
cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care
nu funcționează și care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au
datorii la bugetul public național, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei
noi întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanțelor menționate.
De fapt, Consiliul mun. Bălți este și fondatorul ÎM „Direcția Specializată de
Antrepriză pentru Reparații și Construcții nr. 2 Bălți”, care are aceeași adresă
juridică ca și întreprinderea înregistrată la 23 mai 2011 - str. Tudor Vladimirescu 39
mun. Bălți.
Susține că, ÎM „Direcția Specializată de Antrepriză pentru Reparații și
Construcții nr. 2 Bălți”, a cărei fondator și administrator sunt aceleași persoane, are
restanțe la bugetul public național în mărime de 3155947 lei, care pînă în prezent nu
au fost restituite.
Oficiul Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat ilegal a înregistrat ÎM
„Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, în condițiile în care Consiliul
mun. Bălți este și fondatorul ÎM „Direcția Specializată de Antrepriză pentru
Reparații și Construcții nr. 2 Bălți”, care are restanțe la bugetul național nestinse.
Deoarece cererea prealabilă din 27 mai 2011 a rămas fără soluționare, cere
Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți anularea deciziei Oficiului Teritorial Bălți al
Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011 cu privire la înregistrarea în Registrul
de stat a ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” (f.d. 3, vol. I).
La 18 noiembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus acțiune
suplimentară, prin care a cerut trecerea proprietății cu suma inițială de 164 513 203
lei din gestiunea ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” în gestiunea
ÎM „Direcția Specializată de Antrepriză Reparație și Construcții nr. 2 din Bălți” (f.d.
18, vol.I).
În motivarea cererii Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a indicat că, prin
decizia nr. 6/35 din 05 mai 2011 Consiliul mun. Bălți a transmis ÎM „Direcția
Reparații și Construcții Drumuri Bălți” cu drept de gestiune economică proprietatea
municipală cu valoarea inițială în mărime de 164 513 203 lei, deși această
proprietate aparținea cu drept de gestiune economică ÎM „Direcția Specializată de
Antrepriză Reparație și Construcții nr. 2 din Bălți” care a admis restanță la bugetul
public național în sumă de 3155947 lei. Suma dată nu a fost stinsă pînă în prezent,
deși Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 06 iulie 2011 s-a pronunțat asupra
restanței în cauză. Respectiv, deoarece ÎM „Direcția Specializată de Antrepriză
Reparație și Construcții nr. 2 din Bălți” a rămas fără patrimoniu, aceasta este în
imposibilitate de a-și stinge obligațiile fiscale față de bugetul public național.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2011, au fost atrași
în proces în calitate de intervenienți accesorii de partea pîrîtului - registratorul
Moțpan Svetlana, Consiliul mun. Bălți și Primăria mun. Bălți (f.d. 25, vol. I).
La 24 mai 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus cerere de
repunere în termen a cererii de chemare în judecată (f.d. 109, vol. I).
În motivarea cererii de repunere în termen Inspectoratul Fiscal de Stat mun.
Bălți a indicat că, la 27 mai 2011 a depus cerere prealabilă în adresa pîrîtului cu
privire la anularea deciziei din 23 mai 2011, însă prin scrisoarea nr. 184/2 din 28
iunie 2011 Oficiul Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat a respins cererea
prealabilă.
Deoarece decizia a fost înregistrată de autoritatea competentă din mun. Bălți,
reclamantul s-a adresat la 21 iunie 2011 la Curtea de Apel Bălți cu acțiune de
anulare a acestui act administrativ, însă prin încheierea din 29 iunie 2011, menținută
prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2011, a fost restituită
cererea de chemare în judecată, fiindu-i explicat reclamantului că este în drept de a
se adresa cu prezenta acțiune la Curtea de Apel Chișinău conform competenței.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2012, a fost încetat
procesul civil la cererea depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți cu privire
la trecerea proprietății în mărime de 164 513 203 lei din gestiunea ÎM „Direcția
Reparații și Construcții Drumuri Bălți” în gestiunea ÎM „Direcția Specializată de
Antrepriză Reparație și Construcții nr. 2 din Bălți” (f.d. 152-153, vol. I).
Totodată, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2012, a fost
repusă în termen acțiunea Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți cu privire la
anularea deciziei din 23 mai 2011, a fost admisă acțiunea și anulată decizia Oficiului
Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011 privind înregistrarea
ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” (f.d. 154-160, vol. I).
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 decembrie 2012, corectată prin
încheierea din 23 decembrie 2015, au fost admise recursurile declarate de ÎM
„Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, Primăria mun. Bălți și
registratorul Moțpan Svetlana, casată hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 25 mai
2012 și restituită pricina la rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chișinău conform
competenței (f.d. 211-215, 237-239, vol. I).
La 15 septembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării
de Stat, intervenienți accesorii ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, ÎM „Gospodăria
Locativ-Comunală Bălți” cu privire la anularea deciziei Oficiului Teritorial Bălți a
Camerei Înregistrării de Stat din 13 mai 2011.
În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia Oficiului Teritorial Bălți a
Camerei Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 în Registrul de stat al persoanelor
juridice a fost înregistrată ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” cu sediul din
mun. Bălți str. I. Franco 19, iar în calitate de administrator a fost desemnat Ciornîi
Andrei.
Întreprinderea a fost înregistrată la cererea Primăriei mun. Bălți din 12 mai
2011 și în baza deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 6/33 din 05 mai 2011.
Reclamantul invocă ilegalitatea deciziei Oficiului Teritorial Bălți a Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011, deoarece conform art. 13 al. (8) al Legii cu
privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, în cazul în care
pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcționează și care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii
la bugetul public național, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi
întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanțelor menționate.
Indică că, Consiliul mun. Bălți este și fondatorul ÎM „Direcția de Producere și
Exploatare a Fondului Locativ Bălți”, cu sediul pe aceeași adresă din mun. Bălți str.
I. Franco 19 și desemnat același administrator - Ciornîi Andrei.
Susține că, ÎM „Direcția de Producere și Exploatare a Fondului Locativ
Bălți”, a cărui fondator și administrator sunt aceleași persoane, a admis restanță față
de bugetul public național în sumă de 2511361, care pînă la moment nu a fost stinsă.
Deoarece cererea prealabilă din 27 mai 2011 a rămas fără soluționare, cere
Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți anularea deciziei Oficiului Teritorial Bălți a
Camerei Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 cu privire la înregistrarea ÎM
„Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” (f.d. 3, vol. II).
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2011, a fost atras în
proces în calitate de intervenient accesoriu registratorul Moțpan Svetlana (f.d. 24-
27, vol. II).
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2012, au fost atrași în
proces în calitate de intervenienți accesorii Primăria mun. Bălți și Consiliul mun.
Bălți (f.d. 100-102, vol. II).
La 28 mai 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus cerere de
repunere în termen a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de repunere în termen a indicat că, la 27 mai 2011 a
depus la Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat cerere prealabilă
cu privire la anularea deciziei din 13 mai 2011, însă prin scrisoarea din 28 iunie
2011 cererea prealabilă a fost respinsă.
În consecință, la 23 iunie 2011 reclamantul a depus cerere de chemare în
judecată la Curtea de Apel Bălți în procedură de contencios administrativ, prin care
a cerut anularea deciziei din 13 mai 2011, însă prin încheierea din 24 iunie 2011,
menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 octombrie 2011, acțiunea a
fost restituită, fiindu-i explicat că este în drept de a se adresa cu prezenta acțiune la
Curtea de Apel Chișinău (f.d. 93, vol. II).
Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, a fost respinsă
cererea de repunere în termen și respinsă acțiunea Inspectoratului Fiscal de Stat
mun. Bălți cu privire la anularea deciziei Oficiului Teritorial Bălți al Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Gospodăria
Locativ-Comunală Bălți” ca depusă cu omiterea termenului de prescripție (f.d. 162-
168, vol. II).
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, a fost admis
recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți, casată hotărîrea Curții
de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012 și remisă cauza la Judecătoria Centru mun.
Chișinău pentru examinarea pricinii în fond (f.d. 192-196, vol. II).
Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 iulie 2013, au fost
conexate într-un singur proces acțiunile Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți cu
privire la anularea deciziei Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat
din 13 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”
și a deciziei Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai
2011 privind înregistrarea ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” (f.d.
41, vol. III).
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 decembrie 2014, au
fost repuse în termen acțiunile și admise cererile de chemare în judecată integral,
fiind anulate deciziile Oficiului Teritorial Bălți a Camerei Înregistrării de Stat din
23 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri
Bălți” și din 13 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală
Bălți” (f.d. 226-227, 238-246, vol. III).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, au fost respinse
apelurile declarate de Moțpan Svetlana, ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”,
ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, Consiliul și Primăria mun.
Bălți și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 decembrie
2014.
La 05 februarie 2016 ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea
recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și restituirea pricinii spre rejudecare în
prima instanță.
În motivarea recursului a indicat că, la 23 mai 2011 prin decizia Camerei
Înregistrării de Stat (Oficiul Teritorial Bălți) a fost înregistrată persoana juridică ÎM
„Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, fondator al întreprinderii figurînd
Consiliul mun. Bălți.
La 27 mai 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus o cerere
prealabilă privind anularea deciziei date, asupra căreia a fost informat că ține de
competența instanței anularea deciziei contestate.
Ca urmare a răspunsului primit, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
depus la Curtea de Apel Bălți o acțiune în procedură de contencios administrativ,
care însă a fost restituită prin încheierea din 29 iunie 2011, menținută prin decizia
Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2011, pe motiv că nu ține de
competența sa examinarea acțiunii date.
La 15 septembrie 2011, deci repetat, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată privind anularea
deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011, iar cererea de repunere în
termen a acțiunii a fost depusă de organul fiscal abia în luna mai 2012.
Cu referire la prevederile art. 14 al. (1), art. 16 al Legii contenciosului
administrativ, art. 14 al. (3) al Legii privind înregistrarea persoanelor juridice și
întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, rezultă că intimatul a
omis termenul de prescriere a acțiunii. Mai mult ca atît, Legea contenciosului
administrativ și Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 expres instituie că deciziile de
înregistrare emise de Camera Înregistrării de Stat pot fi anulate doar de instanța de
judecată, respectiv și acțiunea urma a fi depusă direct în instanța de judecată, fără a
respecta procedura de soluționare prealabilă a litigiului.
În circumstanțele date, avînd în vedere că intimatul a făcut cunoștință cu actul
contestat la 27 mai 2011, respectiv și acțiunea urma a fi depusă în instanța de
judecată pînă la data de 27 iunie 2011.
Dar, chiar dacă și s-ar admite faptul că în litigiul dat urmează a fi respectată
procedura prealabilă, intimatul urma să depună acțiunea în instanța de contencios
administrativ în termen de 30 zile de la data primirii răspunsului la cererea
prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea
acesteia, adică cel tîrziu la 27 iulie 2011, dar nicidecum la 15 septembrie 2011.
Instanțele inferioare la adoptarea soluției de repunere în termen și admitere
integrală a acțiunilor a indicat că termenul de adresare în instanța de judecată curge
de la data la care Curtea Supremă de Justiție a explicat Inspectoratului Fiscal de Stat
mun. Bălți care este instanța competentă de a examina astfel de cereri. Or, faptul că
organul fiscal nu cunoștea în ce instanță urma să depună acțiunea, nu constituie
temei de repunere în termen a cererii de chemare în judecată.
Conform art. 277 al. (1) lit. a) Cod civil, cursul prescripției extinctive se
întrerupe - în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit. Art. 278 Cod civil la fel
stabilește expres că, dacă instanța judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul
prescripției extinctive care a început până la intentarea acțiunii continuă fără
întrerupere.
Reieșind din normele legale citate rezultă că, dacă acțiunea a fost înaintată cu
respectarea procedurii, curgerea termenului de prescripție se întrerupe (277 al. (1)
lit. a) Cod civil) din stadia intentării acțiunii civile. Nerespectarea procedurii de
depunere a acțiunii atrage după sine consecințe negative - judecata fie refuză în
primirea cererii, fie nu dă curs acesteia, fie restituie cererea, ceea ce înseamnă că
acțiunea a fost înaintată fără respectarea procedurii stabilite. În așa cazuri curgerea
termenului de prescripție nu se întrerupe, ci continuă.
Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se
respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea
persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor
în fond.
Avînd în vedere că reclamantul a depus acțiunea în instanța competentă
(Curtea de Apel Chișinău) cu omiterea termenului de prescripție, acțiunea acestuia
urma a fi respinsă ca tardivă.
Mai mult ca atît, conform art. 279 Cod civil, în cazuri excepționale dacă
instanța de judecată constată că termenul de prescripție extinctiv nu este respectat
datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al
persoanei este apărat. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică
depășirea termenului de prescripție.
Or, reclamantul nu a solicitat repunerea în termen la înaintarea acțiunii, ci o
astfel de cerere a depus-o ulterior, peste un an de zile.
Și la examinarea pricinii în fond instanțele au aplicat o lege care nu trebuia
aplicată.
Astfel, instanțele eronat au făcut trimitere la prevederile Legii cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi nr. 845/1992, în cazul în care Legea privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali nr. 220
din 19 octombrie 2007 a fost adoptată ulterior și are o aplicabilitate prioritară asupra
unei legi anterioare. Or, Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 prevede exhaustiv
cazurile în care se refuză înregistrarea de stat a persoanei juridice.
La fel, instanțele au încălcat normele de drept procedural, în cazul în care nu
au fost atrase ca părți pe litigiul dat salariații întreprinderii, debitorii, creditorii etc.,
deoarece din momentul înregistrării ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri
Bălți” și pînă la moment întreprinderea a avut raporturi economico - financiare cu
mai mulți agenți economici.
Ulterior, ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” la 12 aprilie
2016 a declarat un recurs suplimentar în motivarea căruia a indicat că, Consiliul
mun. Chișinău la înființarea acestei întreprinderi a acționat în limitele prevederilor
art. 14 și 77 al Legii privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie
2006, art. 9 și art. 10 al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății
publice nr. 121 din 04 mai 2007, iar odată cu pronunțarea hotărîrilor contestate a dus
la stagnarea integrală a infrastructurii mun. Bălți, care era în mare parte susținută de
recurent.
Sunt neîntemeiate pretențiile intimatului față de recurent, în situația în care
ultimul nu are careva datorii față de bugetul public național.
La 08 februarie 2016 ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului,
casarea hotărîrilor judecătorești și restituirea pricinii spre rejudecare în prima
instanță.
În motivarea recursului a indicat că, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți la
12 septembrie 2011 a depus acțiune prin care a cerut anularea deciziei Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011, iar la 15 septembrie 2011 a depus o acțiune
prin care a cerut anularea deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011.
Ulterior, aceste acțiuni au fost conexate.
Instanțele inferioare au admis integral acțiunile Inspectoratului Fiscal de Stat
mun. Bălți. Or, soluțiile adoptate sunt ilegale și neîntemeiate din următoarele
considerente.
Astfel, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți nefiind de acord cu deciziile
Camerei Înregistrării de Stat (Oficiul Teritorial Bălți) din 13 mai 2011 și 23 mai
2011, le-a contestat la Curtea de Apel Bălți în procedură de contencios
administrativ.
Dat fiind că prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 iunie 2011, menținută
prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 octombrie 2011, a fost restituită
acțiunea reclamantului, la 12 septembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.
Bălți repetat a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată
privind anularea deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 13 mai 2011, iar cererea
de repunere în termen a acțiunii a fost depusă de organul fiscal abia în luna mai
2012.
Cu referire la prevederile art. 14 al. (1), art. 16 al Legii contenciosului
administrativ, art. 14 al. (3) al Legii privind înregistrarea persoanelor juridice și
întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, rezultă că intimatul a
omis termenul de prescriere a acțiunii. Mai mult ca atît, Legea contenciosului
administrativ și Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 expres instituie că deciziile de
înregistrare emise de Camera Înregistrării de Stat pot fi anulate doar de instanța de
judecată.
Instanțele inferioare la adoptarea soluției de repunere în termen și admitere
integrală a acțiunilor, a indicat că termenul de adresare în instanța de judecată curge
de la data la care Curtea Supremă de Justiție a explicat Inspectoratului Fiscal de Stat
mun. Bălți care este instanța competentă de a examina astfel de cereri. Or, faptul că
organul fiscal nu cunoștea în ce instanță urma să depună acțiunea, nu constituie
temei de repunere în termen a cererii de chemare în judecată.
Conform art. 277 al. (1) lit. a) Cod civil, cursul prescripției extinctive se
întrerupe - în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit. Art. 278 Cod civil la fel
stabilește expres că, dacă instanța judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul
prescripției extinctive care a început până la intentarea acțiunii continuă fără
întrerupere.
Reieșind din normele legale citate rezultă că, dacă acțiunea a fost înaintată cu
respectarea procedurii, curgerea termenului de prescripție se întrerupe (277 al. (1)
lit. a) Cod civil) din stadia intentării acțiunii civile. Nerespectarea procedurii de
depunere a acțiunii atrage după sine consecințe negative - judecata fie refuză în
primirea cererii, fie nu dă curs acesteia, fie restituie cererea, ceea ce înseamnă că
acțiunea a fost înaintată fără respectarea procedurii stabilite. În așa cazuri curgerea
termenului de prescripție nu se întrerupe, ci continuă.
Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se
respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea
persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor
în fond.
Avînd în vedere că reclamantul a depus acțiunea în instanța competentă
(Curtea de Apel Chișinău) cu omiterea termenului de prescripție, acțiunea acestuia
urma a fi respinsă ca tardivă.
Mai mult ca atît, conform art. 279 Cod civil, în cazuri excepționale dacă
instanța de judecată constată că termenul de prescripție extinctiv nu este respectat
datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al
persoanei este apărat. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică
depășirea termenului de prescripție.
Reclamantul însă nu a solicitat repunerea în termen la înaintarea acțiunii, ci o
astfel de cerere a depus-o ulterior, peste un an de zile, deși legea instituie expres că
termenul procedural este unul de decădere și nu poate fi restabilit.
Și la examinarea pricinii în fond instanțele au aplicat o lege care nu trebuia
aplicată.
Astfel, instanțele nu au luat în considerație prevederile Legii privind serviciile
publice de gospodărire comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, potrivit căreia
organizarea, conducerea, administrarea, gestionarea, monitorizarea și controlul
funcționării serviciilor publice de gospodărie comunală constituie atribuții ale
autorităților administrației publice locale. Astfel, alegerea formei de gestiune a
serviciilor publice locale de gospodărie comunală se face prin decizie a autorităților
administrației publice locale, în funcție de natura serviciilor prestate.
În acest context, prin decizia Consiliului mun. Bălți nr. 6/33 din 05 mai 2011
a fost fondată ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” și înregistrată la Camera
Înregistrării de Stat la 13 mai 2011, care este agent economic cu drepturi de
persoană juridică formată în baza proprietății municipale, care produce lucrări și
servicii necesare pentru satisfacerea necesităților la nivel local. Întreprinderea
realizează un șir de activități de bază aprobate de către fondator.
Recurentul este gestionarul fondului locativ, în gestiunea căreia se află fondul
locativ din mun. Bălți.
Conform Hotărîrii Guvernului nr. 1224 din 21 decembrie 1998, de către
gestionarul fondului locativ se efectuează deservirea tehnică a blocurilor locative și
anume: deservirea tehnică și reparația blocurilor locative și echipamentelor tehnice
din interiorul blocului (de alimentare cu apă, de evacuare a apei uzate, de încălzire),
lucrări de întreținere sanitară a blocului etc. La fel, pe seama gestionarului fondului
locativ sunt puse și lucrări de întreținere sanitară a blocului: salubrizarea scărilor,
salubrizarea subsolurilor, a camerelor de deșeuri după caz, înlocuirea și deservirea
recipientelor pentru gunoi.
Hotărîrile contestate creează la moment o situație precară pe întreg municipiul
Bălți, din cauza stopării activității întreprinderii în partea ce ține de genurile sale
principale de activitate specificate mai sus. Neexecutarea de către recurent a
obligațiilor ce-i revin stagnează complet asigurarea unei infrastructuri necesare
municipiului, precum și prestarea unor servicii aferente adecvate, în cazul în care
întreprinderea gestionează 622 de blocuri locative.
Conform Legii serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 1402 din 24
octombrie 2002, serviciile publice de gospodărie comunală trebuie să îndeplinească
una din condițiile esențiale care constituie continuitate în prestarea serviciilor de
gospodărie comunală pe bază contractuală.
La moment devine incertă și soarta celor 500 de angajați a recurentului,
precum și a altor persoane juridice care au încheiat contracte cu ÎM „Gospodăria
Locativ-Comunală Bălți”, față de care ultima are obligații pecuniare. Astfel,
instanțele au soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în acest proces.
La 07 aprilie 2016 ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a depus un
recurs suplimentar în motivarea căruia a indicat că, prima instanță urma să
soluționeze cererea de repunere în termen a acțiunilor prin încheiere judecătorească
și nu prin hotărîre.
La fel, instanțele nu au luat în considerație prevederile art. 75 al. (2) CPC care
expres instituie că, procesele persoanelor juridice se susțin în instanța de judecată de
către organele lor de administrare, care acționează în limitele împuternicirilor
atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum
și de către alți angajați împuterniciți ai persoanei juridice.
În cazul dat deci, la momentul înaintării acțiunii șef al Inspectoratului Fiscal
de Stat mun. Bălți era Neghina Tatiana, însă din motive necunoscute cererile de
chemare în judecată au fost semnate de Lisnic Valerian. În circumstanțele date,
instanțele urmau să restituie acțiunile ca semnate de o persoană neîmputernicită.
Instanțele nu au dat aprecierea corespunzătoare și practicii constante pe cazuri
analogice, ci au ajuns la concluzia precum că intimatul nu a omis termenul de
adresare în judecată, deoarece nu a cunoscut despre lipsa capacității de persoană
juridică distinctă a Oficiului Teritorial Bălți a Camerei Înregistrării de Stat. Deci, se
creează situația că necunoașterea legii eliberează intimatul de la respectarea
prevederilor legii.
Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a acționat arbitrar la depunerea
prezentelor acțiuni, în cazul în care pe numele Consiliului mun. Bălți sunt
înregistrate și alte întreprinderi municipale care au restanțe față de bugetul public
național. La fel a mai indicat că, ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a fost
fondată prin decizia Consiliului mun. Bălți nr. 6/33 din 05 mai 2011, care este în
vigoare pînă în prezent și nu a fost contestată în vreun mod.
La caz sunt aplicabile prevederile Legii nr. 220 din 19 octombrie 2007, care
indică care sunt actele necesare pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice,
precum și cazurile exhaustive de refuz în înregistrare. Instanțele însă eronat au făcut
trimitere la Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845/1992, în cazul
în care aceasta este o lege anterioară și nu are prioritate în aplicare față de o normă
posterioară.
La 23 februarie 2016 Primăria mun. Bălți a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor
judecătorești și restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.
În motivarea recursului a indicat că, la 23 mai 2011 prin decizia Camerei
Înregistrării de Stat (Oficiul Teritorial Bălți) a fost înregistrată persoana juridică ÎM
„Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, fondator al întreprinderii figurînd
Consiliul mun. Bălți.
La 27 mai 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a depus o cerere
prealabilă privind anularea deciziei date, asupra căreia a fost informat că ține de
competența instanței anularea deciziei contestate.
Ca urmare a răspunsului primit, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
depus la Curtea de Apel Bălți o acțiune în procedură de contencios administrativ,
care însă a fost restituită prin încheierea din 29 iunie 2011, menținută prin decizia
Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2011, pe motiv că nu ține de
competența sa examinarea acțiunii date.
La 15 septembrie 2011, deci repetat, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată privind anularea
deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011, iar cererea de repunere în
termen a acțiunii a fost depusă de organul fiscal abia în luna mai 2012.
Cu referire la prevederile art. 14 al. (1), art. 16 al Legii contenciosului
administrativ, art. 14 al. (3) al Legii privind înregistrarea persoanelor juridice și
întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, rezultă că intimatul a
omis termenul de prescriere a acțiunii. Mai mult ca atît, Legea contenciosului
administrativ și Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 expres instituie că deciziile de
înregistrare emise de Camera Înregistrării de Stat pot fi anulate doar de instanța de
judecată, respectiv și acțiunea urma a fi depusă direct în instanța de judecată, fără a
respecta procedura de soluționare prealabilă a litigiului.
În circumstanțele date, avînd în vedere că intimatul a făcut cunoștință cu actul
contestat la 27 mai 2011, respectiv și acțiunea urma a fi depusă în instanța de
judecată pînă la data de 27 iunie 2011.
Chiar dacă și s-ar admite faptul că în litigiul dat urmează a fi respectată
procedura prealabilă, intimatul urma să depună acțiunea în instanța de contencios
administrativ în termen de 30 zile de la data primirii răspunsului la cererea
prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea
acesteia, adică cel tîrziu la 27 iulie 2011, dar nicidecum la 15 septembrie 2011.
Instanțele inferioare la adoptarea soluției de repunere în termen și admitere
integrală a acțiunilor au indicat că termenul de adresare în instanța de judecată curge
de la data la care Curtea Supremă de Justiție a explicat Inspectoratului Fiscal de Stat
mun. Bălți care este instanța competentă de a examina astfel de cereri. Or, faptul că
organul fiscal nu cunoștea în ce instanță urma să depună acțiunea, nu constituie
temei de repunere în termen a cererii de chemare în judecată.
Conform art. 277 al. (1) lit. a) Cod civil, cursul prescripției extinctive se
întrerupe - în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit. Art. 278 Cod civil la fel
stabilește expres că, dacă instanța judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul
prescripției extinctive care a început până la intentarea acțiunii continuă fără
întrerupere.
Reieșind din normele legale citate rezultă că, dacă acțiunea a fost înaintată cu
respectarea procedurii, curgerea termenului de prescripție se întrerupe (277 al. (1)
lit. a) Cod civil) din stadia intentării acțiunii civile. Nerespectarea procedurii de
depunere a acțiunii atrage după sine consecințe negative - judecata fie refuză în
primirea cererii, fie nu dă curs acesteia, fie restituie cererea, ceea ce înseamnă că
acțiunea a fost înaintată fără respectarea procedurii stabilite. În așa cazuri curgerea
termenului de prescripție nu se întrerupe, ci continuă.
Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se
respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea
persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor
în fond.
Avînd în vedere că reclamantul a depus acțiunea în instanța competentă
(Curtea de Apel Chișinău) cu omiterea termenului de prescripție, acțiunea acestuia
urma a fi respinsă ca tardivă.
Mai mult ca atît, conform art. 279 Cod civil, în cazuri excepționale dacă
instanța de judecată constată că termenul de prescripție extinctiv nu este respectat
datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al
persoanei este apărat. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică
depășirea termenului de prescripție.
Reclamantul nu a solicitat repunerea în termen a acțiunii, în cazul în care
cererea a fost depusă în luna mai a anului 2012, deci aproape peste un an de la data
emiterii încheierii Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2011, prin care aceeași acțiune a
intimatului a fost restituită.
Instanțele eronat au făcut trimitere la prevederile Legii cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi nr. 845/1992, în cazul în care Legea privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali nr. 220
din 19 octombrie 2007 a fost adoptată ulterior și are o aplicabilitate prioritară asupra
unei legi anterioare. Or, Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 prevede exhaustiv
cazurile în care se refuză înregistrarea de stat a persoanei juridice.
La fel, instanțele au încălcat normele de drept procedural, în cazul în care nu
au fost atrase ca părți pe litigiul dat salariații întreprinderii, debitorii, creditorii etc.,
deoarece din momentul înregistrării ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri
Bălți” și pînă la moment întreprinderea a avut raporturi economico - financiare cu
mai mulți agenți economici. Totodată, întreprinderea este una viabilă, activă, care a
creat locuri de muncă și care anual achită în bugetul public național mai mult de 3
mln. lei cu titlu de impozite.
Aceleași argumente sunt aplicabile și ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală
Bălți” care a fost fondată prin decizia Consiliului mun. Bălți nr. 6/33 din 05 mai
2011 și care reprezintă un agent economic cu drepturi de persoană juridică formată
în baza proprietății municipale, care produce lucrări și servicii necesare pentru
satisfacerea necesităților la nivel local. Întreprinderea realizează un șir de activități
de bază aprobate de către fondator.
ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” este gestionarul fondului locativ, în
gestiunea căreia se află fondul locativ din mun. Bălți.
Conform Hotărîrii Guvernului nr. 1224 din 21 decembrie 1998, de către
gestionarul fondului locativ se efectuează deservirea tehnică a blocurilor locative,
lucrări de întreținere sanitară a blocului etc.
Hotărîrile contestate creează la moment o situație precară pe întreg teritoriul
municipiului Bălți, din cauza stopării activității întreprinderii în partea ce ține de
genurile sale principale de activitate, iar neexecutarea de către întreprindere a
obligațiilor ce-i revin stagnează complet asigurarea unei infrastructuri necesare
municipiului, precum și prestarea unor servicii aferente adecvate, în cazul în care
întreprinderea gestionează 622 de blocuri locative.
Atît ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”, cît și ÎM „Direcția Reparații și
Construcții Drumuri Bălți” dispun de personal angajat (500 de salariați), soarta
cărora poate rămîne una incertă.
La fel, ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a inițiat un mecanism de
finanțare din partea instituțiilor europene, care au oferit și granturi, în vederea
creditării proiectelor de eficiență energetică în sectorul rezidențial din Republica
Moldova, iar în caz de nerealizare a acestui proiect, întreprinderea va fi nevoită de a
suporta toate cheltuielile aferente. În condiții similare agentul economic are
încheiate contracte cu vreo 40 de persoane juridice, cărora le datorează suma de
2363850,51 lei.
La 15 aprilie 2016 recurentul a depus un recurs suplimentar, în motivarea
căruia a indicat că instanțele la examinarea litigiului au încălcat prevederile art. 75
al. (2) CPC, în cazul în care șef al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți, la
momentul înaintării acțiunii, era Neghina Tatiana. Acțiunile însă au fost semnate de
Lisnic Valerian. Deci, instanțele urmau să restituie acțiunile ca semnate de o
persoană neîmputernicită.
Instanțele la adoptarea hotărîrilor contestate nu au luat în considerație și
practica judiciară constantă stabilită pe litigii analogice, ci au ajuns la concluzia
precum că intimatul nu a omis termenul de adresare în judecată, deoarece nu a
cunoscut despre lipsa capacității de persoană juridică distinctă a Oficiului Teritorial
Bălți a Camerei Înregistrării de Stat.
Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a acționat arbitrar la depunerea
prezentelor acțiuni, în cazul în care pe numele Consiliului mun. Bălți sunt
înregistrate și alte întreprinderi municipale care au restanțe față de bugetul public
național.
La caz sunt aplicabile prevederile Legii nr. 220 din 19 octombrie 2007, care
indică care sunt actele necesare pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice,
precum și cazurile exhaustive de refuz în înregistrare. Instanțele însă eronat au făcut
trimitere la Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845/1992, în cazul
în care aceasta este o lege anterioară și nu are prioritate în aplicare față de o normă
posterioară.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
La caz, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor
legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel din 02 februarie
2016 în termen – la 05 februarie 2016 (f.d.1,vol. V), la 08 februarie 2016 (f.d.
28,vol. V) și la 23 februarie 2016 (f.d.58, vol. V).
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite
recursurile declarate, de a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe,
cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunilor ca depuse cu
omiterea termenului de prescripție din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărîre.
Materialele cauzei atestă faptul că, Oficiul Teritorial Bălți al Camerei
Înregistrării de Stat prin decizia nr. 30586 din 23 mai 2011 a înregistrat în Registrul
de stat al persoanelor juridice ÎM „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”
la cererea Primăriei mun. Bălți din 18 mai 2011, în baza deciziei Consiliului mun.
Bălți nr. 6/35 din 05 mai 2011.
Nefiind de acord cu decizia dată, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
contestat-o în procedură prealabilă, iar din cauza că cererea acestuia a rămas fără
soluționare, la 21 iunie 2011 a depus acțiune la Curtea de Apel Bălți în procedură de
contencios administrativ, prin care a cerut anularea deciziei Camerei Înregistrării de
Stat din 23 mai 2011 (f.d. 112, vol. I).
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2011 însă, menținută prin
decizia Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2011, a fost restituită cererea de
chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți, fiindu-i explicat
reclamantului că este în drept de a se adresa cu prezenta acțiune la Curtea de Apel
Chișinău conform competenței (f.d. 113-116, vol. I). Or, din conținutul încheierii
judecătorești rezultă că Oficiul Teritorial Bălți este o subdiviziune a Camerei
Înregistrării de Stat și, deci, nu are statut de persoană juridică. Respectiv, și
acțiunea urmează a fi depusă la sediul organului de administrare, deci la Curtea de
Apel Chișinău.
Drept urmare, la 15 septembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
depus prezenta acțiune la Curtea de Apel Chișinău în procedură de contencios
administrativ, prin care a cerut anularea deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 23
mai 2011 (f.d. 3, vol.I).
La fel s-a constatat că, prin decizia Oficiului Teritorial Bălți a Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011, în Registrul de stat al persoanelor juridice a
fost înregistrată ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” la cererea Primăriei
mun. Bălți din 12 mai 2011, în baza deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 6/33 din 05
mai 2011.
Nefiind de acord cu decizia dată, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
contestat-o în procedură prealabilă, iar din cauza că cererea acestuia a rămas fără
soluționare, la 23 iunie 2011 a depus acțiune la Curtea de Apel Bălți în procedură de
contencios administrativ prin care a cerut anularea deciziei Camerei Înregistrării de
Stat din 13 mai 2011 (f.d. 93, vol.II).
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 iunie 2011 însă, menținută prin
încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 octombrie 2011, a fost restituită cererea
de chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți, fiindu-i explicat
reclamantului că este în drept de a se adresa cu prezenta acțiune la Curtea de Apel
Chișinău conform competenței (f.d.93-96, vol. II). Or, din conținutul încheierii
judecătorești rezultă că Oficiul Teritorial Bălți este o subdiviziune a Camerei
Înregistrării de Stat și, deci, nu are statut de persoană juridică. Respectiv, și
acțiunea urmează a fi depusă la sediul organului de administrare, deci la Curtea de
Apel Chișinău.
Drept urmare, la 15 septembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a
depus acțiune la Curtea de Apel Chișinău în procedură de contencios administrativ,
prin care a cerut anularea deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 (f.d.
3, vol.II).
Ulterior, acțiunile Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți privind anularea
deciziilor Camerei Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 și din 23 mai 2011, ca
rezultat al modificărilor operate în Codul de procedură civilă, au fost remise pentru
examinare la Judecătoria Centru mun. Chișinău conform competenței și prin
încheierea instanței din 11 iulie 2013 au fost conexate într-un singur proces (f.d. 41,
vol. III).
Ca temei de anulare a deciziilor din 13 mai 2011 și din 23 mai 2011
reclamantul a indicat că întreprinderile fondatoare au restanțe la bugetul public
național și prin prisma art. 13 al. (8) al Legii cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, urma a fi refuzată înregistrarea acestora.
Totodată, reclamantul a depus cerere de repunere în termen a acțiunilor,
invocînd faptul că s-a adresat în termenul stabilit de lege la Curtea de Apel Bălți,
însă cererile de chemare în judecată au fost restituite în conformitate cu art. 170 al.
(1) lit. b) CPC și explicat reclamantului că este în drept de a se adresa cu aceste
acțiuni la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței. În aceste circumstanțe,
termenul a fost omis din motive obiective.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 decembrie 2014,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, legalitatea
cărora se contestă prin recursurile declarate de ÎM „Direcția Reparații și Construcții
Drumuri Bălți”, ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” și Primăria mun. Bălți,
au fost repuse în termen și admise integral acțiunile, fiind anulate deciziile Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 și din 23 mai 2011.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că instanțele greșit au ajuns la concluzia cu privire la
repunerea acțiunilor în termenul de adresare în judecată, reieșind din circumstanțele
ce urmează.
Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se
respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea
persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor
în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul
în care instanța se pronunță asupra fondului.
Conform art. 14 al. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10
februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut
de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității
publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,
în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Conform art. 16 al. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act
administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a
primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța
de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului
respectiv și repararea pagubei cauzate.
Conform art. 17 alin. (1) lit. a) și alin. (4) al Legii contenciosului
administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau
recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în
care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la
cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea
acesteia. Termenul de 30 de zile specificat la al. (1) este termen de prescripție.
În acest context este cert faptul că, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți deși
a respectat termenul de contestare a deciziilor din 13 mai 2011 și 23 mai 2011 în
ordine prealabilă, a omis însă termenul de adresare în instanța de contencios
administrativ, depunînd acțiunile abia la 15 septembrie 2011, deci contrar art. 17 al
Legii contenciosului administrativ. Or, această circumstanță nu a fost negată de
către intimat.
Nu poate fi reținută ca o justificare a omiterii termenului de adresare în
judecată faptul că Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți s-a adresat cu cereri de
chemare în judecată, avînd același obiect al acțiunii – anularea deciziilor Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 și 23 mai 2011, care însă au fost restituite prin
încheierile irevocabile a Curții de Apel Bălți din 24 iunie 2011 și din 29 iunie 2011.
Or, la acest capitol necesită a fi remarcat că, într-adevăr prevederile art. 277
Cod civil statuează că cursul prescripției extinctive se întrerupe: în cazul intentării
unei acțiuni în modul stabilit; sau în cazul în care debitorul săvîrșește acțiuni din
care rezultă că recunoaște datoria. După întreruperea cursului prescripției extinctive,
începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului
prescripției extinctive nu se include în noul termen de prescripție extinctivă.
Însă în interpretarea corectă a normelor enunțate este de înțeles că pentru
întreruperea termenului de prescripție este necesar ca acțiunea să fie înaintată în
instanța de judecată în modul stabilit de lege. Curgerea termenului de prescripție se
întrerupe, în special, prin înaintarea acțiunii în modul stabilit, adică cu aplicarea
corectă a regulilor de competență generală și jurisdicțională, de formă și conținut al
cererii, de achitare a taxei de stat, cît și a altor cerințe, prevăzute de actele
normative, încălcarea cărora poate duce la refuz în primirea cererii și restituirea
acesteia reclamantului.
Astfel, în primirea cererii reclamantului îi poate fi refuzat în temeiurile, care
nu împiedică adresarea repetată, sau acțiunea poate fi restituită reclamantului, ca
necorespunzătoare cerințelor. În așa cazuri, termenul de prescripție se întrerupe doar
din ziua cînd cererea va fi depusă în instanță cu respectarea procedurii stabilite. În
cazul îndeplinirii la timp a tuturor cerințelor, conținute în încheierea instanței despre
lăsarea cererii fără examinare, cît și în cazul anulării încheierii despre restituirea
cererii, ea, în virtutea prescripțiilor Codului de Procedură Civilă se consideră depusă
în ziua înaintării inițiale, și anume din ziua aceea se întrerupe curgerea termenului
de prescripție. Din ziua înaintării inițiale în judecată se întrerupe curgerea
termenului de prescripție în cazul anulării încheierii instanței despre refuzul de a
primi cererea, despre refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanței
judecătorești, sau refuzul de a elibera ordonanța.
Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunțate,
este evident că curgerea termenului de prescripție se întrerupe cu condiția depunerii
acțiunii în modul stabilit. Dacă acțiunea a fost depusă în modul necorespunzător, de
exemplu cu încălcarea regulilor de competență, prescripția nu se întrerupe.
Prin urmare, faptul depunerii anterior de către Inspectoratul Fiscal de Stat
mun. Bălți a acțiunilor în judecată cu privire la contestarea deciziilor Camerei
Înregistrării de Stat din 13 mai 2011 și 23 mai 2011, nu poate constitui temei de a
considera întreruperea cursului prescripției extinctive, deoarece cererea de chemare
în judecată a fost depusă contrar competenței și ulterior restituită pe motivul că
instanța nu era competentă de a judeca pricina.
În aceste condiții este cert că, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți era ținut
să se conformeze prevederilor legale și să conteste actul administrativ în instanța de
contencios administrativ în termen de o lună de la data primirii răspunsului la
cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea
acesteia. Pe cînd, cererile de chemare în judecată în cauză au fost depuse de către
intimat doar la 15 septembrie 2011, situație ce indică asupra omiterii de către acesta
a termenului de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat, iar o atare lipsă de
diligență este sancționată de lege prin stingerea elementului de protecție juridică a
dreptului pretins lezat.
La caz, urmează de remarcat și dispozițiile art. 17 al. (5) al Legii
contenciosului administrativ, care direct indică că, persoana care, din motive
temeinic justificate, a omis termenul de prescripție poate fi repusă în termen în
condițiile Codului de procedură civilă. Iar art. 116 al. (1) CPC prevede că
persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act
de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
Este de menționat că circumstanțele descrise mai sus nu atestă temei de
repunere în termen a acțiunilor, ci temei de respingere a acestora ca fiind prescrise.
Instanța de recurs consideră că, odată ce la caz s-a constatat înaintarea
acțiunilor cu omiterea termenului de prescripție, nu este necesară și abordarea
fondului cauzei. Or, atunci cînd instanța de judecată va respinge acțiunea în temeiul
unei explicații procedurale, hotărîrea nu va conține concluzii ce țin de soluționarea
fondului nemijlocit. Cu atît mai mult, reieșind din prevederile art. 113 al. (1) și (2)
CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea
termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească (judecător), iar
cererile și documentele depuse după expirarea termenului de procedură nu
degrevează de îndeplinirea obligației procedurale.
Față de cele ce preced și avînd în vedere faptul că circumstanțele pricinii au
fost stabilite pe deplin de către instanțele judecătorești inferioare, nefiind necesară
verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
recursurile, de a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și de a
emite o nouă hotărîre cu privire la respingerea cererii Inspectoratului Fiscal de Stat
mun. Bălți cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanță de judecată și
respingerea acțiunilor Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți împotriva Oficiului
Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat, intervenienți accesorii ÎM
„Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”, ÎM „Direcția Reparații și Construcții
Drumuri Bălți”, Consiliul mun. Bălți, Primăria mun. Bălți, registratorul Moțpan
Svetlana, ÎS „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la contestarea actului
administrativ, anularea deciziilor Oficiului Teritorial Bălți a Camerei Înregistrării de
Stat din 23 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Direcția Reparații și Construcții
Drumuri Bălți” și din 13 mai 2011 privind înregistrarea ÎM „Gospodăria Locativ-
Comunală Bălți” ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripție.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admit recursurile declarate de către Întreprinderea Municipală „Direcția
Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, Întreprinderea Municipală „Gospodăria
Locativ-Comunală Bălți” și Primăria municipiului Bălți.
Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016 și
hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 08 decembrie 2014 în pricina
civilă la cererile de chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul
Bălți împotriva Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat,
intervenienți accesorii Întreprinderea Municipală „Gospodăria Locativ-Comunală
Bălți”, Întreprinderea Municipală „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”,
Consiliul municipal Bălți, Primăria municipiului Bălți, registratorul Moțpan
Svetlana, Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la
contestarea actului administrativ, anularea deciziilor Oficiului Teritorial Bălți a
Camerei Înregistrării de Stat din 23 mai 2011 privind înregistrarea Întreprinderii
Municipale „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți” și din 13 mai 2011
privind înregistrarea Întreprinderii Municipale „Gospodăria Locativ-Comunală
Bălți” și se emite o nouă hotărâre prin care:
Se resping cererile Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Bălți cu privire la
repunerea în termenul de adresare în instanță de judecată.
Se resping acțiunile Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Bălți împotriva
Oficiului Teritorial Bălți al Camerei Înregistrării de Stat, intervenienți accesorii
Întreprinderea Municipală „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”, Întreprinderea
Municipală „Direcția Reparații și Construcții Drumuri Bălți”, Consiliul municipal
Bălți, Primăria municipiului Bălți, registratorul Moțpan Svetlana, Întreprinderea de
Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la contestarea actului administrativ,
anularea deciziilor Oficiului Teritorial Bălți a Camerei Înregistrării de Stat din 23
mai 2011 privind înregistrarea Întreprinderii Municipale „Direcția Reparații și
Construcții Drumuri Bălți” și din 13 mai 2011 privind înregistrarea Întreprinderii
Municipale „Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” ca fiind depuse cu omiterea
termenului de prescripție.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Ala Cobăneanu
Maria Ghervas
Oleg Sternioală
Galina Stratulat