2ra-3630/13 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: V. Braşoveanu dosarul nr. 2ra-3630/13 instanţa de apel: N.Craiu L.Bulgac, A.Minciuna DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii –Nicolae Clima, Ion Corolevschi Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de ÎM SIA „Moldasig” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM SIA „Moldasig” SA împotriva lui Pungă Anatolie şi „Liusincom” SRL cu privire la încasarea sumei prejudiciului în ordine de regres şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013 c o n s t a t ă La data de 28 mai 2012 ÎM SIA „Moldasig” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pungă Anatolie şi „Liusincom” SRL, intervenient accesoriu Vetrovoi Igor cu privire la încasarea sumei prejudiciului în ordine de regres şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii ÎM SIA „Moldasig” SA a menţionat, că la 18 octombrie 2010 a încheiat cu Pungă Anatolie contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr.244973 pentru autovehiculul de model „VW LT 35" cu n/î CPD 579. În rezultatul accidentului rutier produs la data de 11 septembrie 2011 au fost cauzate deteriorări autovehiculului de model „Nissan Primera" cu n/î CLD 229, paguba produsă de accident fiind estimată la suma de 38964,69 lei. Reclamantul invocă, că autovehiculul de model „VW LT 35" cu n/î CPD 579, începând cu data de 04 aprilie 2011 este inclus în licenţa eliberată SRL „Liusincom" pentru genul de activitate - transportul auto de călători în folos public. Menţionează în calitate de temei pentru înaintarea acţiunii de regres art. 17 alin.(l) lit.c) şi alin.(2) al Legii nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.

Reclamantul, mai invocă că Pungă Anatolie a încălcat prevederile art. 17 al Legii cu privire la asigurări, deoarece la încheierea contractului de asigurare nu a indicat, că autovehiculul nu va fi utilizat în scopuri personale. Mai indică reclamantul, că „Liusincom" SRL în temeiul art.4 al Legii nr.414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, era obligată să încheie contract de asigurare de răspundere civilă auto. Ulterior, reclamantul ÎM SIA „Moldasig" SA a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, în care suplimentar a invocat în calitate de temei juridic a acţiunii de regres faţă de „Liusincom" SRL prevederile art.29 lit.d) al Legii nr.414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Menţionează, că Vetrovoi Igor nu a fost inclus în contractul de asigurare cu dreptul de a conduce vehiculul. ÎM SIA „Moldasig" SA solicită încasarea în beneficiul său în mod solidar de la pârâţii Pungă Anatolie şi „Liusincom" SRL a prejudiciului material în mărime de 38 964,69 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 04 februarie 2013 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013 s-a respins apelul declarat de ÎM SIA „Moldasig" SA şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 20 august 2013 „Moldasig” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat, că instanţele nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Instanţa de recurs consideră că, instanţele corect au respins cerinţele recurentului.

Cu certitudine s-a constatat, că la 18 octombrie 2010 recurentul, ÎM SIA „Moldasig" SA a încheiat cu intimatul Pungă Anatolie contractul nr. 18/02441813 de asigurare obligatorie de răspundere civilă (f.d.84) a autovehiculului de model „VOLKSWAGEN LT35", număr de înmatriculare C-PD-579 şi dispunea de poliţa 2 de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă seria AG nr. 0244973 (f.d.57), cu termen de valabilitate până la 18 octombrie 2011. Conform pct.3.1 al contractului menţionat, în anexă a fost inclus Vetrovoi Igor, persoană care are dreptul să conducă autovehiculul în cauză. La 11 septembrie 2011 Vetrovoi Igor, conducând autovehiculul de model „VOLKSWAGEN LT35", număr de înmatriculare C-PD-579, în mun.

Chişinău pe str. Grenoble, 114, a tamponat autovehiculul model „Nissan Primera" cu n/î C- LD-229, condus de Tanmoşan Dumitru, care era şi proprietarul autovehiculului respectiv. Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenţie şi a deciziei SPR CGP Chişinău (f.d.61), vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Vetrovoi Igor. IM SIA „Moldasig" SRL, în temeiul contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, a ordinelor nr. 1651-01 din 21 octombrie 2011 şi nr.360-01 din 05 martie 2012, potrivit ordinului de plată nr. 101 din 02 noiembrie 2011 şi a dispoziţiei de plată nr.528 din 15 martie 2012, i-a achitat lui Tanmoşan Dumitru suma despăgubirii de asigurare în mărime de 38964,69 lei.

Recurentul a înaintat prezenta acţiune în ordine de regres pentru încasarea sumei de 38964,69 lei. Acţiunea de regres presupune dreptul asigurătorului de a înainta împotriva autorului prejudiciului o acţiune privind restituirea despăgubirii plătite persoanei vătămate, iar normele ce îi conferă asigurătorului dreptul de regres sunt prevăzute de art. 17 al Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări şi art. 29 al Legii nr. 414 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Din cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a pretenţiilor înaintate de ÎM SIA "Moldasig" SA rezultă două capete de cerere şi anume, pretenţiile împotriva asiguratului Pungă Anatolie invocându-se că acesta a tăinuit faptul că automobilul asigurat se exploatează în transportul public de pasageri şi pretenţiile împotriva SRL "Liusincom", invocându-se că având în posesie automobilul de model „VOLKSWAGEN LT35", număr de înmatriculare C-PD- 579 nu a executat obligaţia de a-1 asigura şi care urmează să răspundă pentru acţiunile angajatului său Vetrovoi Igor, care se face vinovat de accidentul rutier.

Conform art. 17 alin. (1) lit.c) al Legii nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, asigurătorul este în drept să refuze deplin sau parţial asiguratului despăgubirea de asigurare în asigurările de bunuri în cazul comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător sau necomunicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat. Alineatul (2) al aceluiaşi articol, în redacţia legii în momentul producerii accidentului rutier din 11 septembrie 2011, prevedea că asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă.

In asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul are dreptul, în cazurile prevăzute la alin. (1) la acţiune de regres faţă de persoana asigurată, iar prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare din 20.07.2012 a fost modificată redacţia acestui 3 articol, în partea persoanei împotriva căreia poate fi înaintată acţiunea în regres, şi anume persoana asigurată a fost modificată cu persoana răspunzătoare de cauzarea prejudiciului. Astfel, instanţele corect au respins cerinţele recurentului, deoarece la caz, nu sunt întrunite cumulativ toate elementele prevăzute de art. 17 alin.(l) lit.c) al Legii nr. 407 cu privire la asigurări, pentru a putea fi admisă acţiunea în regres înaintată de către IM SIA "Moldasig" SA, şi anume nu există raportul de cauzalitate dintre accidentul care a avut loc şi datele tăinuite ce vizează interesele asigurătorului.

Articolul 17 alin. (1) lit.c) al Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, pe care recurentul îşi întemeiază acţiunea de regres faţă de intimatul Pungă Anatolie în calitatea sa de persoană asigurată prevede două cazuri în care asigurătorul poate înainta acţiune de regres, şi anume în situaţia comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător, precum şi necomunicarea datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat.

În cererea de chemare în judecată recurentul nu a specificat, care anume din cele două cazuri enumerate se referă la circumstanţele cauzei, însă în şedinţa de judecată a primei instanţe, reprezentantul recurentului Arina Ţigănaş a concretizat, că pretenţiile înaintate se referă la cel de-al doilea caz, adică lui Pungă Anatolie i se impută necomunicarea datelor cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat. Instanţele corect au conchis, că pentru a admite o astfel de acţiune în regres, urmează să fie întrunite cumulativ 3 elemente şi anume: necomunicarea datelor cunoscute de asigurat ce vizează interesele de asigurare; producerea evenimentului asigurat şi raportul de cauzalitate dintre datele necomunicate ce vizează interesele de asigurare şi evenimentul asigurat.

Recurentul a invocat că, la încheierea contractului de asigurare, Pungă Anatolie a indicat că mijlocul de transport „VOLKSWAGEN LT35", cu numărul de înmatriculare C-PD-579 va fi utilizat în scop personal, achitând o primă de asigurare mai mică. Conform răspunsului Camerei de Licenţiere nr.01/1459 din 07 octombrie 201 l (f.d.54), autovehiculul în cauză este inclus în licenţa seria A MMII nr. 026439 din 04 aprilie 2011, eliberată „Liusincom" SRL pentru genul de activitate transport auto de călători în folos public.

Conform explicaţiilor reprezentantului SRL "Liusincom" şi reprezentantului lui Pungă Anatolie şi Vetrovoi Igor, SRL "Liusincom" avea încheiat contract de muncă cu Vetrovoi Igor, iar autovehiculul de model „VOLKSWAGE LT35", cu numărul de înmatriculare C-PD-579 deservea ruta de maxi-taxi nr.185 începând cu data de 04 aprilie 2011. La momentul încheierii contractului de asigurare - 18.10.2010, autovehiculul care aparţine lui Pungă Anatolie, era folosit în scop personal, iar ulterior, la data de 04 aprilie 2011, acesta a fost inclus în licenţa SRL "Liusincom" şi a început să fie folosit la transportul public. 4 Din contractul de asigurare menţionat nu rezultă, că asiguratul Pungă Anatolie este obligat să comunice asigurătorului modificarea scopului folosirii mijlocului de transport asigurat.

Contractul de asigurare între ÎM SIA „Moldasig" şi Pungă Anatolie a fost încheiat la data de 18 octombrie 2010. La acel moment, autovehiculul respectiv nu era inclus în licenţa SRL „Liusincom" şi cu această întreprindere nu era încheiat contract de locaţiune a autovehiculului, dar acest autovehicul era folosit de Pungă Anatolie în scopuri personale. Rezultă, că intimatul a comunicat date veridice, fără a duce în eroare recurentul. Ulterior, acest autovehicul a fost inclus pe ruta urbană nr.185 în vederea prestării serviciilor de transport auto de călători în folos public.

Instanţele corect au concluzionat, că evenimentul asigurat, adică accidentul rutier din 11 septembrie 2011, comis de Vetrovoi Igor nu este în raport de cauzalitate cu circumstanţele tăinuite invocate de recurentul ÎM SIA„Moldasig" SA şi anume tăinuirea faptului, că autovehiculul presta servicii de transport auto în folos public şi accidentul respectiv nu a lezat în niciun fel interesele de asigurare a ÎM SIA "Moldasig" SA şi acestea nu au nicio legătură de cauzalitate între ele. Din procesul-verbal cu privire la contravenţie şi din schema accidentului rutier rezultă, că accidentul rutier din 11 septembrie 2011 a avut loc în mun. Chişinău, str. Grenoble, 114. Conform dispoziţiei Primăriei mun.

Chişinău nr.834-d din 21 decembrie 2009 (f.d. 83) a fost aprobat itinerarul rutei nr. 185, pe care activa automobilul de model „VW LT 35" cu n/î C-PD-579 şi din acest itinerar rezultă, că str. Grenoble mun. Chişinău nu face parte din itinerarul rutei nr.185. Conform explicaţiilor reprezentantului intervenientului accesoriu Vetrovoi Igor rezultă, că acesta se deplasa în afara itinerarului rutei nr.185 în scopuri personale şi la momentul comiterii accidentului nu presta servicii de transport de călători în folos public. Prin urmare, nu există nicio legătură de cauzalitate dintre cazul asigurat şi pretinsele circumstanţe tăinuite or, asigurătorul nu a suportat careva riscuri suplimentare în raport cu prima de asigurare încasată, deoarece în momentul accidentului, automobilul nu se afla pe rută şi nu presta niciun serviciu public, nefiind prezente careva riscuri majore suplimentare pentru asigurător.

S-a constatat că, în momentul accidentului rutier, în autovehicul nu erau pasageri, astfel, asigurătorul nu a avut careva riscuri sau prejudicii suplimentare legate anume de prestarea serviciului de transport public. Conform Legii nr.94 din 26 aprilie 2012 acţiunea de regres în temeiul art. 17 al Legii nr.407 din 22.12.2006 cu privire la asigurări poate fi înaintată doar împotriva persoanei răspunzătoare de accidentul rutier şi nu împotriva persoanei asigurate. Astfel, instanţele corect au adus în concordanţă prevederile acestei legi cu norma specială prevăzută la art.29 al Legii nr.414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

5 Recurentul ÎM SIA "Moldasig" SA însă, solicită încasarea prejudiciului anume de la Pungă Anatolie, care este doar persoana asigurată şi nu a săvârşit acţiuni ce ar fi cauzat careva prejudicii materiale recurentului. Prin urmare, instanţele corect au respins acţiunea în regres înaintată faţă de Pungă Anatolie, ca fiind neîntemeiată. Corect instanţele au respins şi pretenţiile înaintate de ÎM SIA "Moldasig" SA faţă de SRL "Liusincom", deoarece acestea nu se încadrează în prevederile art.29 lit.d) al Legii nr.414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, normă legală care a fost invocată de recurent în cererea de chemare în judecată.

Astfel, SRL "Liusincom" la momentul producerii accidentului rutier avea în locaţiune mijlocul de transport „VOLKSWAGEN LT35", număr de înmatriculare C-PD-579, care presta servicii de transport în interes public şi care a fost inclus în licenţă la data de 04 aprilie 2011. La momentul accidentului rutier SRL "Liusincom" avea încheiat contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2010 cu Vetrovoi Igor (f.d.42-44), persoană responsabilă pentru comiterea accidentului rutier, însă aceste circumstanţe, nu permit admiterea acţiunii în regres înaintată de recurent.

Or, conform art. 29 lit.d) al Legii nr.414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art.8 alin.(2) lit.b). Vetrovoi Igor a fost inclus în contractul de asigurare încheiat între Pungă Anatolie şi ÎM SIA "Moldasig" SA, fapt care decade recurentul de dreptul de a înainta acţiunea în regres. SRL "Liusincom" nu are contract de asigurare cu ÎM SIA "Moldasig" SA şi prin urmare nu este răspunzător de accidentul rutier.

Mai mult decît atît, s-a stabilit că accidentul rutier care a avut loc la data de 11 septembrie 2011 nu are nicio legătură cu activitatea de prestare a serviciilor de transport în interes public. Urmare celor menţionate, nu sunt temeiuri de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Argumentele recurentului,că instanţele nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Instanţele de judecată corect au încadrat la baza litigiului normele Legii cu privire la asigurări şi au dat o apreciere justificată probelor din dosar. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

6 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de ÎM SIA „Moldasig” SA.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM SIA „Moldasig” SA împotriva lui Pungă Anatolie şi „Liusincom” SRL cu privire la încasarea sumei prejudiciului în ordine de regres şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă 7