Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2rh-341/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
11 decembrie 2013
Părțile
SRL Constr Prim Locuinţă vs Miachişeva Arventi Lilia
Pe scurt
Temeiurile declarării revizuirii

2rh-341/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: A. Spoială dosar nr.2rh-341/13 instanţa de apel: A. Minciună, V. Pruteanu, A. Nogai instant de recurs: S. Filincova, T. Vieru, Iu. Bejenaru, G. Stratulat, S. Novac ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Ghenadie Nicolaev, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire depusă de către Miachişeva (Arventi) Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Constr-Prim Locuinţă” împotriva Liliei Arventi (Miachişeva) cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de Miachişeva (Arventi) Lilia, fiind menţinută decizia decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Constr-Prim Locuinţă”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 10 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 08 iunie 2010, reclamanta SRL „Constr-Prim Locuinţă” s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Liliei Arventi (Miachişeva) cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, la data de 19.11.2007, între reclamantă şi pîrît a fost încheiat contractul de mandat, potrivit căruia mandatarul şi-a asumat obligaţia de a încheia din numele mandantului contracte de investiţii cu persoane fizice şi juridice, avînd drept obiect construcţia casei de locuinţe.

Întru realizarea obiectului contractului, mandantul a eliberat pîrîtei procura corespunzătoare din 19 noiembrie 2007. Potrivit pct. 2.2 al contractului, părţile au stabilit că executarea contractului de mandat se va considera încheiată atunci cînd mandatarul va prezenta dovada achitării în cont a preţului contractului precum şi originalul contractului. 1 Conform pct. 4.1 al contractului, reclamanta şi-a asumat obligaţia de remunerare a prestaţiilor acordate de pîrîtă în valoare de 1,5 % din suma contractului încheiat cu terţii, adăugat la preţul contractului cu condiţia garantării menţinerii relaţiilor contractuale cu terţul contractat. Remuneraţia urma să fie achitată după confirmarea executării mandatului, dar nu mai des de o dată în lună.

Pe parcursul derulării contractului de mandat, au fost efectuate plăţi în calitate de remuneraţie în suma de 18085 euro, executînd astfel obligaţia de plată a prestaţiei inclusiv cu anticipaţie. Reclamanta a indicat că, suma achitată pîrîtei nu se conformează clauzelor contractuale ca remuneraţie pentru prestaţia acordată reclamantei şi nu poate fi calificată ca plată a prestaţiei, deoarece nu întruneşte şi lipseşte confirmarea executării contractului de mandat. A mai explicat că, pentru început, pîrîta avea un comportament diligent, care a favorizat inspirarea încrederii, din care motiv şi plăţile se efectuau cu anticipaţie, împrejurare confirmată şi prin reîncheierea unui nou contract de mandat la data de 20 octombrie 2008. Ulterior, pîrîta a încetat, de facto, executarea obligaţiilor sale asumate prin contractul de mandat.

Circumstanţele date îşi găsesc susţinere prin neasigurarea achitării mijloacelor băneşti în contul mandantului, nesemnarea contractelor de investiţii în ordinea pct.8.1. Avînd în vedere că pîrîta nu a încheiat nici un contract de investiţii pe o perioadă mai mare de două luni consecutive, ce constituie o obligaţie esenţială imputată pîrîtei, contractul de mandat a încetat. Reclamanta a sesizat pîrîta prin notificări în formă scrisă adresate la data de 20 martie 2009 şi 02 aprilie 2010, însă ele au fost neglijate. Cu concretizările ulterioare, reclamanta SRL „Constr-Prim Locuinţă” a solicitat încasarea din contul pîrîtei Miachişeva (Arventi) Lilia a sumei de 8265 euro, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 aprilie 2012 acţiunea a fost respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de SRL „Constr-Prim Locuinţă”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 aprilie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. S-a încasat de la Arventi (Miachişeva) Lilia în folosul SRL „Constr-Prim Locuinţă” suma de 7275 euro. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2013 a fost respins recursul declarat de Miachişeva (Arventi) Lilia, fiind menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012. La data de 22 octombrie 2013, Miachişeva (Arventi) Lilia a depus o cerere de revizuire, solicitînd casarea deciziei instanţei de recurs, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea cererii, revizuenta a indicat drept temei pentru revizuirea formulată art. 449 lit. b) CPC. 2 În acest context a menţionat că, instanţa de recurs nu a ţinut cont de faptul că, obligaţiile mandatarului, în baza unui contract de mandat sînt obligaţii de diligenţă. Astfel că, mandatarul este obligat de a realiza maximum efort la realizarea obligaţiilor. În acest context, revizuenta a indicat că, încetarea de către investitori a achitării sumelor prevăzute de contractele de investiţii, nu se datorează culpei revizuentei, ci doar a intimatei SRL “Constr-Prim Locuinţă”, care nu şi-a executat obligaţiile privind construcţia blocului locativ. De asemenea, revizuenta Miachişeva (Arvetin) Lilia a mai invocat că, instanţa de recurs nu a dat aprecierea corespunzătoare faptului că, obligaţiunile între părţile în litigiu urmează a fi reglementate juridic în temeiul contractului de comision.

Or, comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar şi în cazul în care, executarea actului juridic încheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se datorează vinovăţiei comitentului sau se află în legătură cu personalitatea lui. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451, alin (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă.

Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor enunţate, este de înţeles că, circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv pînă la pronunţarea hotărîrii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărîrii, revizuirea căreia se cere. Avînd ca temei de revizuire a hotărîrii judecătoreşti prevederile articolului menţionat, revizuenta Miachişeva (Arventi) Lilia a adus critici asupra fondului cauzei, indicînd despre determinarea incorectă de către instanţa de recurs a raportului juridic material-litigios între părţi. Şi anume, ce ţine de obligaţiile de diligenţă ale mandatarului în baza unui contract de mandat. A mai indicat şi despre culpa intimatei SRL “Constr-Prim Locuinţă” pentru faptul încetării achitării sumelor prevăzute de contractele de investiţii, deoarece ultima nu şi-a executat obligaţiile privind construcţia blocului locative.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră însă, că, cele invocate de revizuenta Miachişeva (Arventi) Lilia, nu pot constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate. Or, dispoziţia art. 449 lit. b) CPC reglementează în mod imperativ despre prezentarea unor probe concludente şi pertinente, care să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată şi care să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă. Elemente de fapt, ca modalitate a probării circumstanţelor, vor constitui, în conformitate cu art. 117 alin. (2) CPC, explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, depoziţiile martorilor, înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, concluziile experţilor.

În acest sens, se menţionează că, potrivit art. 451 alin. (1) CPC, se indică direct temeiul de declarare a revizuirii prevăzut de art. 449 CPC, iar la cererea de revizuire se anexează, în mod obligatoriu, probele ce le confirmă. Se relevă faptul că obiect al probaţiei, la examinarea cererilor de revizuire, pot fi circumstanţele importante, atît în sens material, cît şi în sens procesual. Este important, la caz, de remarcat că, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, contra Moldovei), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. 4 O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că, revizuenta nu a prezentat la cererea de revizuire nici un înscris, care ar confirma temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către Miachişeva (Arventi) Lilia împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Constr-Prim Locuinţă” împotriva Liliei Arventi (Miachişeva) cu privire la încasarea sumei. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Ghenadie Nicolaev Svetlana Novac 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.