2ri-61/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă N. Cernat dosarul nr.2ri-61/13 DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Intercargo Grup”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în temeiul incapacităţii de plată, împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, prin care a fost admis demersul lui Ghenadie Ghimp şi a fost atras acesta în calitate de intervenient accesoriu şi din 06 iunie 2013, prin care a fost admisă în parte cererea de revizuire depusă de Ghenadie Ghimp, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013, prin care cerere introductivă depusă de Societatea cu răspundere limitată „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 03 august 2012, debitorul SRL „Intercargo Grup” s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL „Intercargo Grup”.

În motivarea cererii introductive debitorul SRL „Intercargo Grup” a indicat că întreprinderea a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la 14 mai 2004. Principalele genuri de activitate ale societăţii fiind: Comerţul cu ridicata al aparatelor de uz casnic, Comerţul cu ridicata a seminţelor. În prezent activitatea întreprinderii este în declin, situaţia economică financiară este dificilă, în perioada anilor 2010-2011 debitorul a acumulat datorii, bazate pe contractele de cesiune, faţă de creditori persoane fizice în sumă de circa 340 mii lei. Debitorul SRL „Intercargo Grup” susţine că se află în incapacitate de plată a datoriilor şi solicită intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 august 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Intercargo Grup” SRL, IDNO 1004601001845, adresa juridică mun. Chişinău, str. Piaţa Gării 2 A privitor la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL „Intercargo Grup”. S-au aplicat măsuri de asigurare faţa de debitorul SRL „Intercargo Grup” în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate în scopul prevenirii modificării stării bunurilor. 1 În şedinţa judiciară administratorul provizoriu Mihail Pînzaru a prezentat raportul privind rezultatele stării de lucruri a debitorului solicitând respingerea cererii introductive din motivul, că debitorul nu dispune de bunuri pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate şi pentru a satisface creanţele creditorilor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 septembrie 2012 a fost respinsă cererea introductivă depusă de SRL „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate. S-a intentat procedura de lichidare faţa de SRL „Intercargo Grup” mun. Chişinău, str. Piaţa Gării, 2 A, IDNO 1004601001845 cu stingerea creanţelor creditoare şi debitoare a acesteia cu aprobarea raportului financiar şi de lichidare al debitorului. S-a desemnat în calitate de lichidator al SRL „Intercargo Grup” pe Mihail Pînzaru (Certificat nr. 11565 din 10.11.2008). S-a obligat pe lichidator să prezinte instanţei bilanţul de lichidare în timp de şase luni de la momentul publicării dispozitivului încheierii date.

Prin încheierea instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, a fost atras Ghenadie Ghimp, care este asociat al debitorului SRL „Intercargo Grup” cu cota de participare 50%, în procesul de insolvabilitate la cererea introductivă a SRL „Intercargo Grup” în calitate de intervenient accesoriu. La 28 mai 2013, Ghenadie Ghimp a depus cerere de revizuire împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 09 august 2012 şi din 07 septembrie 2012, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea integrală a încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 09 august 2012 şi din 07 septembrie 2012 şi adoptarea unei hotărâri de respingere a cererii introductive, pe motiv că societatea dispune de bunuri care acoperă datoriile acumulate.

Drept temei de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC, invocând că la 12 aprilie 2013, Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a emis decizia prin care a dispus emiterea unei noi hotărâri pe cauza civilă nr. 2a-1211/13, potrivit căreia a fost declarată nulă tranzacţia de împăcare încheiată între SRL „Intercargo Grup” şi Baranovschi Vladimir la 26 iunie 2012, anularea Actului de primire-predare a bunurilor imobile din 27 iunie 2012 cu revenirea imobilelor în proprietatea SRL „Intercargo Grup”. Astfel, în proprietatea SRL „Intercargo Grup” au fost reîntoarse cote-părţi în proporţie de 47,5% din valoarea bunurilor imobile cu nr. cadastrale 0100518.501.01 şi 0100518.501. Conform informaţiei prezentate de Bursa imobiliară „LARA”, valoarea estimată a imobilelor cu numere cadastrele sus-numite, reprezintă de la 9560000 până la 9880000 lei, prin urmare, cota-parte a SRL „Intercargo Grup” constituie circa 5 milioane lei.

Respectiv, în situaţia în care valoarea bunurilor debitorului depăşeşte considerabil suma datoriilor debitorului, lipseşte temeiul invocat de către debitor, drept motiv de intentare a procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 03 iunie 2013 a fost atras în procesul dat, în calitate de intervenient accesoriu Mihail Baranovschi, al doilea asociat al SRL „Intercargo Grup” cu cota de participare 50% . Prin încheierea instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013 a fost admisă în parte cererea de revizuire depusă de către Ghenadie Ghimp, fiind casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 septembrie 2012, prin care s-a respins cererea introductivă depusă de către SRL „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, a fost intentată procedura de 2 lichidare faţă de SRL „Intercargo Grup”, s-a dispus reexaminarea cererii introductive depuse de debitorul SRL „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate.

Instanţa a dispus examinarea repetată a cererii introductive înaintată de către debitorul SRL „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate. Drept urmare a admiterii cererii de revizuire, instanţa de insolvabilitate a reexaminat cererea introductivă în aspectul temeiniciei acesteia. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, în temeiul incapacităţii de plată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Au fost anulate măsurile de asigurare aplicate faţă de debitorul SRL „Intercargo Grup” în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, prin încheierea judecătorului instanţei de insolvabilitate Curtea de Apel Chişinău din 09 august 2012, adoptată în cauza dată.

La 23 septembrie 2013 şi suplimentar la 22 octombrie 2013, SRL „Intercargo Grup” a declarat recurs împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013 şi 06 iunie 2013 şi împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti enunţate şi restituirea pricinii spre rejudecare la etapa continuării procedurii de lichidare a SRL „Intercargo”. În motivarea recursului, recurentul SRL „Intercargo” a indicat că actele judecătoreşti contestate sunt neîntemeiate şi emise cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel consideră că încheierea din 29 aprilie 2013 emisa de instanţa de insolvabilitate este emisă cu încălcarea normelor de drept material, fiind aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată (art. 67 alin (1) CPC) şi interpretată în mod eronat art. 4 din Legea insolvabilităţii din 29 iunie 2012. Instanţa de insolvabilitate ignorînd în totalmente reglementările speciale, în mod ilegal a atras în calitate de intervenient o persoană care nu deţine statut procesual, or, conform art. 4 alin. (1) a Legii, participanţii la procesul de insolvabilitate sunt: Administrator provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte persoane stabilite în prezenta lege.

În ceea ce priveşte asociatul debitorului, Ghenadie Ghimp s-a adresat cu cerere de a fi atras ca intervenient accesoriu, persoana dată poate fi antrenată în procesul de insolvabilitate în cazul prevăzut de art. 248 alin. (1) al Legii şi anume referindu-se la procesul SRL „Intercargo Grup”, asociatul întreprinderii insolvabile poate fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate prevăzută de lit. h) a acestei norme, din cauza nedepunerii la timp a cererii introductive. Un alt statut în cadrul procesului de lichidare fondatorului legea nu atribuie. Astfel Ghenadie Ghimp solicîtînd atragerea în proces în calitate neprevăzută de lege a mai solicitat respingerea cererii introductive „SRL „Intercargo Grup” privind intentarea procesului de insolvabilitate.

Menţionează ca cerinţa dată a fost deja respinsă prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 septembrie 2012. Atragerea intervenientului Ghenadie Ghimp în procesul dat este lipsită de temei juridic, cît şi atragerea în aceiaşi calitate pe Mihail Baranovschi al doilea fondator al debitorului. 3 Conform încheierii din 06 iunie 2013 instanţa de insolvabilitate a admis în parte cererea de revizuire depusă de Ghenadie Ghimp şi a casat încheierea din 07 septembrie 2012 privind intentarea procesului de lichidare faţă de SRL „Intercargo Grup”. Revizuirea a fost declarată în temeiul art. 449 lit. c) CPC. Consideră că Ghenadie Ghimp a decăzut în dreptul de a depune un recurs asupra încheierilor instanţei de insolvabilitate adoptate pe marginea procesului iniţiat faţă de SRL „Intercargo Grup”, fiind omis termenul de 15 zile.

Revizuientul nu a declarat recursul şi n-a cerut restabilirea termenului pentru depunerea acestuia ci îndată a depus recursul camuflat-revizie. Mai menţionează că conform art. 8 alin. (1) al Legii nr. 149 din 29 iunie 2012 nu prevede o cale extraordinară de atac în ordine de revizuire, or, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate în termen de 15 zile de la data pronunţării, numai cu recurs şi numai în cazurile prevăzute expres de lege. O alta cale de atac decât în recurs, asupra actelor instanţei de insolvabilitate legislaţia în vigoare nu prevede. Mai mult ca atât revizuientul a depus cererea cu omiterea termenului tocmai în luna mai anul 2013, după 8 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al dispozitivului încheierii şi nici nu a solicitat restabilirea termenului omis.

De asemenea, mai menţionează că şi hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 privind respingerea cererii introductive a SRL „Intergargo Grup” urmează a fi casată, deoarece la emiterea acestea au fost încălcate normele de drept material şi procedural. Astfel, instanţa de insolvabilitate încălcând normele de drept procedural condiţionate de art. 432 alin. (3) lit. b) a atras printr-o încheiere o persoană interesată în proces adică pe Vladimir Baranovschi, însă totodată nu a citat aceasta în şedinţele de judecată la examinarea în fond a pricinii şi pronunţarea hotărârii definitive. Argumentul instanţei în respingerea cererii introductive precum că costul bunurilor debitorului depăşesc datoriile acumulate, această argumentare a instanţei este una neîntemeiată, deoarece contravine materialelor pricinii, datelor contabilităţii anexate şi actelor organelor de resort.

Mai mult ca atît decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2013 privind reîntoarcerea bunurilor nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs. De asemenea instanţa neîntemeiat a respins demersul lichidatorului privind suspendarea procesului de lichidare faţă de SRL „Intercargo Grup” pînă la examinarea recursului asupra deciziei Curţii de Apel din 12 aprilie 2013. O altă greşeală a instanţei expusă în hotărârea recurată este că a apreciat critic afirmaţiile administratorului provizoriu precum că potrivit Registrului bunurilor imobile deţinut ÎS „Cadastru” debitorul, la moment nu are proprietăţi, acest fapt este incontestabil, deoarece într-adevăr de la momentul admiterii spre examinare a cererii introductive şi pînă în prezent SRL „Intercargo-Grup” nu deţine bunuri imobile.

Totodată, mai menţionează că instanţa a lipsit o persoană în anumite atribuţii, impune această persoană să-şi exercite aceste atribuţii. Este lipsită de temei juridic argumentul instanţei de respingere a cererii introductive din motivul că aceasta nu corespunde exigenţilor Legii insolvabilităţii în redacţia anul 2001, Legii privind societăţile cu răspundere limitată şi Legii 4 insolvabilităţii în vigoare, deoarece legile enunţate nu prevăd convocarea adunării generale a asociaţilor de către administrator înainte de a depune cererea introductivă şi nici nu îl obligă să anexeze dovada convocării, petrecerii acestei adunări sau procesului-verbal al adunării. Mai mult, nici unul din asociaţii SRL „Intergarco Grup” nu şi-au exprimat acordul de a suporta cheltuielile procesului de insolvabilitate.

Este lipsită de logică şi obligarea administratorului societăţii să convoace adunarea generală înainte de a depune cererea introductivă, or, conform art. 25 alin. (2) al Legii din 14 noiembrie 2002 dreptul de a depune cererea introductivă deţine organul executiv – administratorul societăţii, persoana care deţine dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorul debitorului. În speţă unica persoană care deţine dreptul depunerii cererii introductive în cazul SRL „Intercargo Grup” este administratorul întreprinderii. La cererea de recurs suplimentară SRL „Intercargo Grup” a anexat decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 prin care s-a casat decizia instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013 şi 06 iunie 2013, precum şi hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

S-a stabilit că recurentul SRL „Intercargo Grup” prin cererea de recurs contesta legalitatea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013 şi hotărârea aceleiaşi instanţe din 06 septembrie 2013. Judecînd pricina instanţa de recurs conchide că recursul este întemeiat iar actele judecătoreşti contestate emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural reieşind din următoarele.

Din actele pricinii s-a stabilit că la momentul depunerii cererii introductive de către debitor – 03 august 2012 şi realmente la emiterea încheierii din 09 august 2012, prin care a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Intercargo Grup” era aplicabilă Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001. Prin urmare, instanţa de insolvabilitate corect a aplicat prevederile Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, în vigoare, la depunerea cererii introductive, şi prevederile Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, aplicabilă la moment. S-a mai stabilit că conform datelor de la Camera Înregistrării de Stat din 12 noiembrie 2010, SRL „Intercargo Grup” are doi asociaţi: Mihail Baranovschi şi 5 Ghenadie Ghimp, ambii deţinînd cîte 50% din partea socială.

La data de 21 iunie 2012 administrator al societăţii era Vadim Manughevici (f.d.11). La balanţa societăţii s-au aflat bunuri imobile cu numărul cadastral 0100518.501, cota parte în proporţie de 47,5% (teren) şi 0100518.501.01 cota parte în proporţie de 475/1000 din construcţie, amplasate în mun. Chişinău, str. Mihai Viteazu 11V, care drept consecinţă a încheierii tranzacţiei de împăcare dintre SRL „Intercargo Grup” în persoana administratorului societăţii V. Manughevici şi M. Baranovschi, confirmată prin hotărârea arbitrală din 26 iunie 2012, a fost transmisă lui M. Baranovschi în contul stingerii datoriei.

Drept urmare a adoptării încheierii judecătorului instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 09 august 2012, prin care a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Intercargo Grup”, IDNO 1004601001845, s-au aplicat măsuri de asigurare faţa de debitorul SRL „Intercargo Grup” în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate în scopul prevenirii modificării stării bunurilor, fiind desemnat administratorul provizoriu Mihail Pînzaru. În şedinţa judiciară a instanţei de insolvabilitate administratorul provizoriu Mihail Pînzaru a prezentat raportul privind rezultatele stării de lucruri a debitorului.

La etapa administrării provizorii, administratorul provizoriu a adus la cunoştinţa organelor şi instituţiilor de stat care duc evidenţa bunurilor întreprinderii, despre măsurile de asigurare dispuse de către instanţa de insolvabilitate, fiind trimise şi înregistrate în registrele specificate în art. 26 al Legii insolvabilităţii din 29 iunie 2012, copiile încheierii respective. Concomitent, registrele sus nominalizate au fost sesizate de către administratorul provizoriu despre masa debitoare înregistrată după SRL „Intercargo Grup” fiind solicitat aplicarea sechestrelor asupra bunurilor întreprinderii. Printre altele, au fost notificate despre aplicarea măsurilor de asigurare, Registrul bunurilor imobile, Registrul transportului auto, organul vamal, Registrul persoanelor juridice, banca comercială, judecătoria şi executorul judecătoresc în raza teritorială a cărora înregistrează sediul debitorului, organul fiscal, Registrul gajului.

Potrivit informaţiei prezentată, de către registrele enumerate anterior, la situaţia lunii august anul 2012 debitorul nu înregistrează bunuri imobile cu drept de proprietate pe teritoriul Republicii Moldova, nu deţine careva bunuri materiale în antrepozitele vamale, conform datelor Direcţiei Principale înregistrare a Transportului după „Intercargo Grup” SRL nu înregistrează unităţi de transport, potrivit datelor Registrului gajului al Ministerului Justiţiei, debitorul nu are bunuri mobile gajate înregistrate. Soldul conturilor curente ale debitorului deschise în BC „Fincombank” SA este egal cu „zero”. În Registrul persoanelor juridice, debitorul „Intercargo Grup” SRL nu este coasociat al altor persoane juridice din ţară.

Conform răspunsului organului cadastral din 28 august 2013, pe numele „Intercargo Grup” SRL nu au fost depistate bunurile imobile cu drept de proprietate pe teritoriul Republicii Moldova, iar conform răspunsului băncii din 23 august 2013, soldul conturilor debitorului în monedă naţională şi în valută străină este cotat cu „zero”. 6 Datoriile „Intercargo Grup” SRL în conformitate cu datele contabilităţii a întreprinderii, conform descifrării conturilor contabile, constituie 584 545,51 lei. Datorii faţă de angajaţi, la compartimentul retribuţia muncii, „Intercargo Grup” SRL nu înregistrează, precum şi careva indici aferente bugetului de stat.

Este cert faptul că instanţa de insolvabilitate la emiterea hotărîrii de respingere a cererii introductive s-a baza pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2013, prin care a fost declarată nulă tranzacţia de împăcare încheiată între SRL „Intercargo Grup” şi Vladimir Baranovschi din 26 iunie 2012 cu anularea actului de primire-predare a bunurilor imobile din 27 iunie 2012 cu revenirea imobilelor în proprietatea SRL „Intercargo Grup”. Astfel, instanţa de insolvabilitate a concluzionat că în proprietatea SRL „Intercargo Grup” au fost reîntoarse cote-părţi în proporţie de 47,5% din valoarea bunurilor imobile cu nr. cadastrale 0100518.501.01 şi 0100518.501, amplasate în mun.

Chişinău, str. Mihai Viteazu, 11”V”, care conform informaţiei prezentate de Bursa imobiliară „Lara”, valoarea estimată a imobilelor cu numere cadastrale enunţate, reprezintă de la 9560000 pînă la 9880000 lei, iar cota-parte a SRL „Intercargo Grup” constituie circa 5 milioane lei, motiv din care a ajuns la concluzia ca cererea debitorului nu se încadrează în prevederile normelor legale în baza cărora debitorul este în drept să depună cerere introductivă. Însă, la cererea de recurs suplimentară este anexată decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 prin care a fost admis recursul declarat de Vladimir Baranovschi, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2013 şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea lui Ghenadii Ghimp împotriva SRL „Intercargo Grup”, Vladimir Baranovschii şi Inga Baranovschii cu privire la recunoaşterea tranzacţiei de împăcare, anularea actului de primire-predare al bunurilor şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În situaţia dată, instanţa de recurs consideră că hotărârea instanţei de insolvabilitate neîntemeiata şi ilegală, deoarece este bazată pe o hotărâre judecătoreasca care ulterior a fost casată. În ceea ce priveşte legalitatea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013 prin care a fost admis în procesul de insolvabilitate şi a examinat cererea de revizuire a lui Ghenadie Ghimp casând încheierea Curţii de Apel din 07 septembrie 2012 prin care a fost intentat procesul de lichidare faţă de SRL „Intergargo Grup”, instanţa de recurs reţine următoarele.

Ghenadie Ghimp a depus cerere de revizuire în temeiul art. 449 lit. c) CPC. Astfel revizuirea este o cale extraordinară de atac care presupune redeschiderea procedurilor judiciare în privinţa unei cauze civile. Aceasta nu presupune rejudecarea cauzei în mod implicit, ci doar ca efect al admiterii cererii de revizuire, ceea ce prezumă existenţa temeiurilor în acest sens. Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 nu prevede o cale extraordinară de atac în ordine de revizuire, or, conform art. 8 alin. (1), hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate în termen de 15 zile de la data pronunţării, numai cu recurs şi numai în cazurile prevăzute expres de lege.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitate prin emiterea încheierilor din 06 iunie 2013 şi din 29 aprilie 2013 a admis motive de revizuire şi 7 a atras în proces un nou participant în procesul de lichidare cu toate că legislaţia în vigoare nu prevede o altă cale de atac asupra actelor instanţei de insolvabilitate decât în recurs. La caz, legea procesual civilă prevede calea de atac în ordine de revizuire a cauzelor civile , în ordine generală, însă Legea insolvabilităţii este o lege specială , încheierea adoptată prin prisma prevederilor acestor legi nu poate fi rejudecată întru admiterea unei revizuiri, cu atît mai mult că, în caz concret revizuientul Ghenadie Ghimp nu dispune de temeiuri pentru asemenea rejudecare pe motivele art. 449 CPC.

Aşa dar, conform încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, instanţa de insolvabilitate întru admiterea revizuirii în temeiul lit. c) art. 449 CPC, admite ca probă opinia lui Genadie Ghimp precum că acestuia i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra fondului statutar al debitorului în care revizuientul deţine cota de 50% şi că drepturile acestuia au mai fost lezate prin aplicarea măsurilor de asigurare prin iniţierea procedurii de lichidare faţă de SRL „Intercargo Grup”. În încheierea recurată din 29 aprilie 2013, instanţa de insolvabilitate nu şi-a argumentat prin ce anume şi cum au fost lezate drepturile revizuientului Ghenadie Ghimp. La fel, încheierea din 06 iunie 2013 nu conţine argumentarea calităţii procesuale a revizuientului cu care ultimul urma să fie atras în procesul dat la 09 august 2012, cînd s-a admis spre examinare cererea introductivă.

Prin urmare, Curtea de Apel Chişinău admiţând că Ghenadie Ghimp este participant la procesul de lichidare a SRL „Intercago Grup” în încheierile din 29 aprilie 2013 şi 06 iunie 2013 nu a motivat care calitate la etapa iniţierii lichidării urma a fi atribuită revizuientului. Instanţa de recurs consideră că argumentele invocate de recurent sunt importante pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărâre. Din cele expuse mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie statuează că concluziile incomplete expuse de instanţa de insolvabilitate în hotărârea şi încheierile contestate, precum simplele afirmaţii, că faptele expuse mai sus rezultă din probele dosarului, fără să se arate o apreciere a argumentelor invocate de către ambele părţi, acest fapt constituie o nemotivare a hotărârii.

Abţinerea primei instanţe de la furnizarea unui răspuns explicit constituie o încălcare a art. 6 §1 CEDO, deoarece recurentului nu i-a fost acordată posibilitatea de a şti dacă aceste argumente au fost neglijate sau respinse şi în ultimul caz, motivele acestei respingeri. În acest concurs de împrejurări, instanţa de recurs consideră că nu se poate dispune posibilitatea examinării soluţiei actelor judecătoreşti contestate, deoarece în indicarea tuturor motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de insolvabilitate, instanţa de recurs nu are criterii de apreciere a temeiniciei sau netemeiniciei soluţiei pronunţate. Urmează a fi menţionat faptul, că la rejudecarea pricinii instanţa de insolvabilitate urmează să ţină cont de cele menţionate şi în dependenţă de probele acumulate, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, în cauză s-a constatat eroarea judiciară care nu poate fi corectată de instanţa de recurs, 8 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013, încheierile Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013 şi 06 iunie 2013 cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Intercargo Grup”.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 şi încheierile Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013 şi din 29 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Intercargo Grup” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în temeiul incapacităţii de plată cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de la etapa de examinare a cererii de revizuire. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 9