2ra-3485/13 — Anularea certificatului cu privire la dreptul de proprietate, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii, stabilirea cotelor-părţi din masa patrimoniului succesoral şi anularea contractului de donaţie a bunului.

Dosarul nr. 2ra-3485/13 Prima instanţă: Judecătoria Soroca Judecător: Gh. Liulca Curtea de Apel Bălţi Judecător: T. Duca A. Albu S. Procopciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Vîlcov, Constantin Alerguş, Vladimir Timofti şi Vera Macinskaia examinând recursul declarat de Curoşu Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Curoşu împotriva Mariei Curoşu, Lilia Starşii privind anularea certificatului cu privire la dreptul de proprietate, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii, stabilirea cotelor- părţi din masa patrimoniului succesoral şi anularea contractului de donaţie a bunului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013 prin care a fost respins apelul depus de către Curoşu Maria şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 18 ianuarie 2013, ACONSTATAT : La 19 ianuarie 2012, Iurie Curoşu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Curoşu şi Lilia Starşii cu privire la anularea certificatului cu privire la dreptul de proprietate şi anularea contractului de donaţie a bunului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 15 decembrie 2010 a decedat tatăl său Vasile Curoşu iar mama sa Margareta Curoşu a decedat la 01 mai 1983. Menţionează reclamantul că tatăl său Vasile Curoşu după decesul mamei, a înregistrat în anul 1989 căsătoria cu Maria Curoşu. După deces, tatăl nu a lăsat testament şi corespunzător succesiunea urma să fie succedată de el şi soţia tatălui cu cîte ½ parte fiecare. Notarul Radu Boldescu a eliberat certificat de moştenitor legal 1 Mariei Curoşu ¾ iar lui ¼ cotă-parte. Consideră reclamantul, că nu poate fi vorba de proprietate în devălmăşie deoarece cînd tatăl său a înregistrat căsătoria cu Maria Curoşu, casa cu toate construcţiile auxiliare erau deja finisate.

Ulterior Maria Curoşu a înstrăinat partea sa fiicei sale, din care considerente a înaintat acţiunea în judecată. Ulterior, reclamantul la data de 18 iunie 2012 a înaintat cerere de chemare în judecată suplimentară către Maria Curoşu, Lilia Starşii prin care şi-a concretizat cerinţele, solicitînd anularea certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii, stabilirea cotelor-părţi din masa patrimoniului succesoral, respectiv lui Iurie Curoşu – ¾ şi Mariei Curoşu ¼, anularea contractului de donaţie a bunului perfectat de Maria Curoşu în beneficiul Liliei Starşii şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Menţionează reclamantul că tatăl său a fost condamnat pentru cauzarea leziunilor corporale mamei sale, ultima a decedat, considerîndu-l succesor nedemn. Tatăl său a fost condamnat, iar el a acceptat succesiunea după decesul mamei, continuînd să locuiască în gospodărie. Ulterior după eliberarea tatălui din închisoare ambii au locuit în gospodăria comună. În 1989 tatăl său s-a căsătorit cu Bevza Maria aducînd-o în gospodărie, relţiile dintre reclamant şi mama vitregă nu erau bune, astfel acesta a plecat din gospodărie dar nu a încetat să aibă grijă de partea lui de gospodărie. La 15 decembrie 2010 tatăl său a decedat iar în rezultat, notarul le-a eliberat ambilor certificat a cîte ½ cotă parte din gospodărie.

Cînd s-a adresat la OCT Soroca pentru a-i legaliza dreptul de proprietate ce îi revine a constat că lui îi revenea ¼ cotă parte din casă iar mamei vitregi ¾ , fapt pentru care reclamantul nu a fost de acord. Consideră că lui urma să-i revină ¾ din masa succesorală iar Mariei Curoşu ¼ cotă parte, deoarece tatăl său nu putea să accepte cota parte din succesiune după decesul mamei din simplu fapt că a fost recunoscut vinovat de decesul acesteia, astfel fiind considerat succesor nedemn. De asemenea menţionează că contractul de donaţie urmează a fi anulat deoarece Curoşu Maria a donat imobilul care de fapt nu-i aparţine. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 18 ianuarie 2013 acţiunea reclamantului a fost admisă integral.

S-a dispus constatarea faptului acceptării succesiunii de către Iurii Curoşu asupra cotei părţi ce a aparţinut mamei sale Curoşu Margareta. S-a declarat nul certificatul de moştenitor nr. 5525 şi certificatul de proprietate nr. 5504 autentificate de notarul public Radu Boldescu la data de 11.08.2011 şi la data de 12.08.2011. S-au stabilit cotele părţi din masa patrimoniului succesoral, respectiv ¾ lui Iurie Curoşu şi ¼ cotă parte Mariei Curoşu. S-au declart nule contractul de donaţie nr. 10138 din 02 septembrie 2011 încheiat între Curoşu Maria şi Starşii Lilia şi s-a încasat din contul Mariei Curoşu în beneficiul lui Iurie Curoşu suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. 2 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013, apelul depus de către Maria Curoşu a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Soroca din 18 ianuarie 2013 a fost menţinută.

Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 08 august 2013, Maria Curoşu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenta indică că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au emis o decizie neîntemeiată, superficială şi cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, precum şi a drepturilor şi intereseleor legitime ale acesteia. Copia motivată a hotărîrii instanţei de apel a fost trimisă în adresa recurentei la 06 iunie 2013. La 10 iunie 2013, Maria Curoşu a făcut cunoştinţă cu copia motivată a deciziei, iar recursul a fost declarat la 08 august 2013, astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, potrivit certificatului nr. 554, din 03.10.2011, eliberat de Primăria s. Şeptelici, r. Soroca, şi a Registrului de evidenţă a gospodăriilor pentru anii 1960-1961, contul 638 sunt înscrişi ca membri soţii Curoşu Vasile, Curoşu Maria şi fiul Curoşu Iurie.

Tot aceluişi Registru doar că pentru anii 1986-1988, casa de locuit a fost construită în anul 1962. Totodată, s-a mai constat că, 01 mai 1983, mama lui Curoşu Iurie Curoşu Margareta a decedat, iar vinovat de decesul acesteia a fost recunoscut Curoşu Vasile soţul defunctei, astfel fiind condamnat în baza sentinţei Judecătoriei Floreşti din 31 august 1983 la o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 6 ani.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu materialele dosarului, consideră oportun de a reitera prevederile art. 1500 alin. (1) C.C., care statuiază expres că, în cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală sînt: a) de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea; 3 b) de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea; c) de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea.

Potrivit art. 1517 C.C., termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei. În conformitate cu art. 1571 C.C., în lipsa unui acord între moştenitori la partajul averii succesorale, litigiul se examinează în instanţă de judecată, care trebuie să ţină cont de caracterul averii supuse partajului, de activitatea fiecărui moştenitor şi de alte circumstanţe concrete.

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, este întemeiată concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel prin care s-a stabilit că, după decesul Mărgăritei Curoşu, soţul Curoşu Vasile care îşi ispăşea pedeapsă în închisoare şi nu a aceptat succesiunea după soţia sa, nici prin declaraţia de acceptare la notar şi nici prin intrarea în posisiunea patrimoniului succesorial, unicul succesor al cptei-părţi din proprietate comună în devălmăşie a soţilor care constituie ½ (cota parte a ultimei) fiind reclamantul Curoşu lurie, care fiind moştenitor de clasa I a acceptat succesiunea prin intrarea în posesiunea patrimoniului succeosial şi ca rezultat a acceptării succesiunii de către Curoşu lurie, gospodăria în litigiu, aparţinea cu drept de proprietate comună pe cote-părţi, a cîte ½ lui Curoşu Vasile şi fiului acestuia Curoşu lurie, ambii locuind în gospodăria în litigiu, fapt confirmat şi prin extrasul din registrul de evidenţă a gospodăriei nr.337 din 25.06.2012, pentru anii 1983 – 1985. Corect a stabilit prima instanţă că, în anul 1989, Curoşu Vasile se recăsătoreşte cu Curoşu Maria, fapt necontestat de către părţi la proces, confirmîndu-se şi prin extrasul de evidenţă a gospodăriei nr.338 din 25.06.2012, pe anii 1986-1990.

La data de 15 decembrie 2010 Curoşu Vasile a decedat. Astfel, este întemeiată concluzia primei instanţe prin care a stabilit că, la moştenire la cota - parte a lui Curoşu Vasile au venit, fiul Curoşu lurie, care deja deţinea ½ din gospodăria în litigiu şi a doua soţie a decedatului, Curoşu Maria, ambii fiind în drept de a succeda a cîte ½ din cota lui Curoşu Vasile, care era ½ din toată gospodăria, respectiv, revenind-le lui Curoşu lurie – ¾ iar Măriei curoşu – ¼ din gospodăria litigioasă. În acest sens, instanţa de recurs reiterează prevederile art. 227 alin. (l) C.C., actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de judecată.

Prima instanţă de judecată corect a concluzionat că, notarul public Radu Boldescu la întocmirea şi autentificarea certificatului de moştenitor nr.5525 din 11.08.2011 şi certificatul de proprietate nr.5504 din 12.08.2011 a fost admis o eroare, fiind bazate pe o falsă reprezentare privitor la părţile actului juridic, fapt după cum s- 4 a stabilit că la momentul decesului lui Curoşu Vasile, deja deţinea ½ din masa succesorală Curoşu lurie astfel fiind anulate.

Prin urmare, ţinând cont de faptul că, certificatului de moştenitor nr.5525 din 11.08.2011 şi certificatul de proprietate nr.5504 din 12.08.2011 autentificate de notarul public Radu Boldescu fiind considerate nule, fiind eliberate în rezultatul unei erori, instanţa de judecată corect a conchis că, contractul de donaţie nr. 10138 din 02 septembrie 2011 încheiat între Curoş Maria şi Starşii Lilia este nul, deoarece donatorul potrivit prevederile art.315 alin. (l) C.C., nu are drept de proprietate asupra bunului donat, respectiv nefind în drept de a dispune de acest bun. Instanţa de recurs reiterea prevederile art. 118 C.P.C., fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, în ce priveşte argumentele înaintate de Maria Curoşu potrivit că intimatul Curoşu lurie după decesul mamei sale nu a locuit în gospodăria în litigiu, corect au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece în şedinţa de judecată a primei instanţe s-a stabilit cu certitudine că ultimul a locuit în această gospodărie fapt confirmat din materialele cauzei cît şi din declaraţiile martorilor Andriuţa Vasile, Haric Aureliu şi Melnic Maria audiiaţi de către prima instanţă.

Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii date, iar argumentele invocate în recursul declarat de Curoşu Maria, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare şi apreciate conform cerinţelor art. 130 C.P.C..

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul depus de către Curoşu Maria.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Soroca din 18 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Curoşu către Maria Curoşu, Lilia Starşii privind anularea certificatului cu privire la dreptul de proprietate, recunoaşterea faptului acceptării 5 succesiunii, stabilirea cotelor-părţi din masa patrimonială şi anularea contractului de donaţie a bunului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Ala Cobăneanu Judecătorii /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Constantin Alerguş /Semnătura/ Vladimir Timofti /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6