2ra-1768/15 — Declararea nulității contractelor de donație, obligarea radierii înscrierii din Registrul bunurilor imobile și obligarea înregistrării dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile

Prima instanţă, Jud. Străşeni: I. Chiroşca dosarul nr.2ra-1768/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: M. Guzun, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Tamara Chişca-Doneva examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Calmîş Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Calmîş împotriva Mariei Calmîş, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la declararea nulităţii contractelor de donaţie, obligarea radierii înscrierii din Registrul bunurilor imobile şi obligarea înregistrării dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Calmîş Vasile şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 17 noiembrie 2014, c o n s t a t ă La 28 mai 2013, Vasile Calmîş a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Calmîş, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la declararea nulităţii contractelor de donaţie, obligarea radierii înscrierii din Registrul bunurilor imobile şi obligarea înregistrării dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acţiunii, reclamantul Vasile Calmîş a indicat că, la 05 septembrie 2008, a încheiat două contracte de donaţie, autentificate notarial sub nr. 5255 şi nr. 5258, prin care a transmis cu titlu gratuit în proprietatea pârâtei Calmîş Maria următoarele bunuri imobile: 1/2 cotă-parte din terenul cu destinaţie pentru construcţii cu suprafaţa de 0,127 ha, număr cadastral 8028200.400 situat în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni; terenul cu suprafaţa de 2,6226 ha, număr cadastral 8028200.083 amplasat în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 627 m.p., număr cadastral 8028200.083.01; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 211,5 m.p., număr cadastral 8028200.083.02; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 98 m.p., număr cadastral 8028200.083.03; construcţia (sarai) cu suprafaţa de 12,6 m.p., număr cadastral 8028200.083.04 cu dependenţele: 01.1 – anexă, 02.1 – terasă, subsol cu suprafaţa de 126,2 m.p.; I - şopron cu suprafaţa de 110,7 m.p.; II – şopron cu 1 suprafaţa de 144 m.p.; III – poartă cu suprafaţa de 21,3 m.p.; IV – fântână; V – fântână, situate în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni.

Susţine că, actele juridice supra vizate urmează a fi declarate nule, din motiv că pârâta Maria Calmîş, fosta soţie, prin înşelăciune şi abuz de încredere, l-a determinat să-i înstrăineze cu titlu gratuit bunurile imobile nominalizate. Consideră că, la momentul semnării contractelor de donaţie în litigiu, dânsul nu avea discernământ şi nu era capabil să conştientizeze importanţa şi consecinţele înstrăinării bunurilor imobile în litigiu, fapt de care a profitat pârâta.

Solicită Calmîş Vasile declararea nulităţii contractelor de donaţie autentificate notarial la 05 septembrie 2008 sub nr. 5255 şi nr. 5258, prin care a transmis cu titlu gratuit în proprietatea pîrîtei Calmîş Maria bunurile imobile: 1/2 cotă-parte din terenul cu destinaţie pentru construcţii cu suprafaţa de 0,127 ha, număr cadastral 8028200.400 situat în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni; terenul cu suprafaţa de 2,6226 ha, număr cadastral 8028200.083 amplasat în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 627 m.p., număr cadastral 8028200.083.01; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 211,5 m.p., număr cadastral 8028200.083.02; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 98 m.p., număr cadastral 8028200.083.03; construcţia (sarai) cu suprafaţa de 12,6 m.p., număr cadastral 8028200.083.04 cu dependenţele: 01.1 – anexă, 02.1 – terasă, subsol cu suprafaţa de 126,2 m.p.; I - şopron cu suprafaţa de 110,7 m.p.; II – şopron cu suprafaţa de 144 m.p.; III – poartă cu suprafaţa de 21,3 m.p.; IV – fântână; V – fântână, situate în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni.

Obligarea OCT Străşeni să radieze din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a Mariei Calmîş asupra bunurilor imobile în litigiu şi să înregistreze în Registrul bunurilor imobile dreptul lui de proprietate asupra acestor bunuri.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de prescripţie, invocând că a fost în imposibilitate să-şi apere drepturile sale pe calea intentării unei acţiuni, având în vedere că s-a aflat sub influenţa patologică a maladiei psihice de care suferă, fiind spitalizat în repetate rânduri în staţionarul psihiatric cu consultarea medicului psihiatru de circumscripţie, fapt confirmat prin certificatul medical din 13 septembrie 2012 eliberat de către medicul psihiatru al Spitalului r-l Străşeni - V. Lazari, precum şi raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 726 a- 2013 din 31 octombrie 2013 şi suplimentului la acest raport din 27 mai 2014. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 17 noiembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 12 decembrie 2014, a fost corectată eroarea mecanică omisă în dispozitivul hotărârii din 17 noiembrie 2014, prin introducerea menţiunii că se anulează şi sechestrul aplicat pe bunurile imobile în litigiu prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 30 mai 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Calmîş Vasile şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 17 noiembrie 2014. La 06 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Calmîş Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Străşeni din 17 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

2 În susţinerea recursului, Calmîş Vasile a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea ca fiind prescrisă, având în vedere că a prezentat suficiente probe prin care se atestă faptul că, în perioada anilor 2005 – 2013, dânsul era lipsit de discernământ, atât la semnarea contractelor în litigiu, cât şi, fiind în continuu în această stare, a fost în imposibilitate să se adreseze în termen cu acţiune. La 11 iunie 2015, în adresa intimatei Calmîş Maria a fost expediată copia recursului declarat de către Calmîş Vasile cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 23 iunie 2015, Calmîş Maria a depus referinţă, solicitând respingerea recursului declarat de către Calmîş Vasile cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Străşeni din 17 noiembrie 2014, pe care le consideră întemeiate şi legale.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 19 august 2015 recursul declarat de către Calmîş Vasile a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat şi obiecţiile expuse în referinţa intimatei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Potrivit art. 239 al aceluiaşi Cod, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Conform art. 225 CC, actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină într-un moment în care nu putea să conştientizeze acţiunile sale ori să le dirijeze poate fi declarat nul de instanţa de judecată. Conform art. 267 alin. (1) Cod Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat, este de 3 ani. Potrivit art. 279 alin. (1) CC, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că, părţile – Calmîş Vasile şi Calmîş Maria, la 05 septembrie 2008, au încheiat 2 contracte de donaţie autentificate notarial şi înregistrate sub numerele 5255 şi 5258, prin care Calmîş Vasile a transmis gratuit în proprietatea Mariei Calmîş următoarele bunuri imobiliare: 1/2 cotă-parte din terenul cu destinaţie pentru construcţii cu suprafaţa de 0,127 ha, număr cadastral 8028200.400 situat în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni; terenul cu suprafaţa de 2,6226 ha, număr cadastral 8028200.083 amplasat în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni; 3 construcţia (depozit) cu suprafaţa de 627 m.p., număr cadastral 8028200.083.01; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 211,5 m.p., număr cadastral 8028200.083.02; construcţia (depozit) cu suprafaţa de 98 m.p., număr cadastral 8028200.083.03; construcţia (sarai) cu suprafaţa de 12,6 m.p., număr cadastral 8028200.083.04 cu dependenţele: 01.1 – anexă, 02.1 – terasă, subsol cu suprafaţa de 126,2 m.p.; I - şopron cu suprafaţa de 110,7 m.p.; II – şopron cu suprafaţa de 144 m.p.; III – poartă cu suprafaţa de 21,3 m.p.; IV – fântână; V – fântână, situate în s. Pănăşeşti, r-l Străşeni (f.d.

4-7). Ulterior, la 28 mai 2013, recurentul-reclamant Calmîş Vasile s-a adresat în judecată cu prezenta acţiune, solicitând declararea nulităţii contractelor de donaţie nr.5255 şi 5258 din 05 septembrie 2008, pe motiv că dânsul nu avea discernământ la momentul semnării contractelor sus-menţionate, suferind de o boală psihică. De asemenea, recurentul-reclamant Calmîş Vasile a solicitat repunerea în termenul de adresare în judecată, motivând imposibilitatea de a-şi apăra drepturile sale pe calea intentării unei acţiuni prin faptul că suferă de o maladie psihiatrică, fiind spitalizat în repetate rânduri pentru tratament staţionar. Instanţele de judecată ierarhic inferioare au considerat că nu sunt temeiuri de repunere în termen a recurentului-reclamant Calmîş Vasile, respingând acţiunea acestuia ca fiind depusă peste termen.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiată concluzia instanţelor de judecată ierarhic inferioare în acest sens, din următoarele considerente. Potrivit raportului Serviciului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.726a-2013 din 31 octombrie 2013 (f.d. 51-54), Calmîş Vasile suferă de o maladie psihică cronică şi evolutivă – Schizofrenie nediferenţiată cu acutizări frecvente şi fără remisiuni complete. Totodată, este stabilit că, deşi Calmîş Vasile are perioade scurte de luciditate, condiţionate doar de administrarea medicamentelor, comportamentul acestuia dintre spitalizări nu este productiv, fiind condiţionat de o decădere profesională şi dezadaptare socială, necesitând supraveghere permanentă.

Mai mult ca atât, în Suplimentul la raportul Serviciului de expertiză psihiatrico- legală ambulatorie nr.726a-2013 din 27 mai 2014 (f.d. 67-68), se indică faptul că recurentul-reclamant Calmîş Vasile, până în prezent, suferă de maladie psihică cronică şi evolutivă - Schizofrenie nediferenţiată cu acutizări frecvente şi fără remisiuni complete, examinatul figurând cu spitalizări repetate în staţionarul psihiatric şi cu adresări la medicul psihiatru de circumscripţie, persistând semnele de invalidizare, confirmate prin aprecierea gradului II de invaliditate. Astfel, din rapoartele sus-menţionate, rezultă clar că, recurentul-reclamant Calmîş Vasile, atât la momentul încheierii contractelor de donaţie, cât şi după încheierea acestora, suferă de o maladie psihică cronică şi evolutivă, în sensul că nu poate fi tratată.

Mai mult ca atât, prin expertiză s-a punctat asupra faptului că comportamentul acestuia dintre spitalizări este neproductiv, dânsul suferind de dezadaptare socială. În circumstanţele enunţate, având în vedere că reclamantul Calmîş Vasile suferă de o maladie psihică netratabilă, cu grave consecinţe în viaţa sa socială, fiind imposibil de determinat care ar fi momentele de luciditate pe care recurentul- 4 reclamant Calmîş Vasile ar fi trebuit să le aibă şi cât timp durau acestea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel eronat au concluzionat că în momentele în care nu era spitalizat, dânsul era lucid.

Or, comisia de experţi în domeniu a stabilit cert că recurentul-reclamant a prezentat un comportament modificat patologic, condiţionat de persistenţa ideilor delirante şi a tulburărilor afective, aceste semne persistând şi după semnarea contractelor de donaţie, inclusiv şi la adresarea în judecată cu prezenta acţiune. Astfel, având în vedere că recurentul-reclamant Calmîş Vasile suferă de o boală psihică gravă, cronică şi nu este posibil de stabilit dacă dânsul a avut momente de luciditate sau cât de lungi au fost aceste momente, în cazul în care ar fi existat, sau în ce măsură acesta putea să aibă o imagine clară a realităţii, urma ca aceste neclarităţi să fie interpretate în favoarea lui, mai ales că consecinţele încheierii contractelor de donaţie au ingerinţă gravă în drepturile sale.

Nu pot fi reţinute argumentele instanţelor de judecată ierarhic inferioare precum că, în condiţiile în care recurentul-reclamant Calmîş Vasile, este un subiect cu drepturi depline al relaţiilor juridice civile, nefiind lipsit în acest sens de capacitate juridică de exerciţiu printr-o hotărâre definitivă, iar în perioada anilor 2012 - 2013 a participat în şedinţe de judecată în altă cauză civilă, acesta putea să înainteze prezenta acţiune în termenul prevăzut de lege. Or, s-a stabilit cert că, în perioada în litigiu (anii 2008 - 2013), exercitarea de către reclamant a drepturilor sale procedurale a fost viciată, argumentele invocate supra neavând relevanţă. Astfel, raportul de expertiză psihiatrică statuează clar lipsa de control din partea recurentului-reclamant Calmîş Vasile asupra propriilor acţiuni şi imaginea necorespunzătoare a acestuia asupra realităţii.

Prin urmare, în perioada anilor 2008 – 2013, dânsul nu a fost lucid şi nu a putut să conştientizeze acţiunile sale şi să înainteze o acţiune întru apărarea drepturilor sale în termen. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că respingerea acţiunii ca fiind tardivă în circumstanţele relevate afectează grav dreptul recurentului-reclamant Calmîş Vasile la un proces echitabil. În acelaşi timp, se reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare, respingând acţiunea ca fiind tardivă, nu s-au expus asupra fondului cauzei, bazându-se în exclusivitate doar pe faptul că recurentul-reclamant a omis fără motive temeinic justificate termenul de adresare în judecată.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ţinând cont de faptul că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus asupra fondului cauzei, respingând neîntemeiat cererea de repunere în termen şi respectiv respingând acţiunea ca fiind tardivă, iar instanţa de recurs este în imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară, concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate nu satisfac standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, şi reiterând lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanţă, Colegiul civil, comercial 5 şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Calmîş Vasile, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Calmîş Vasile. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Calmîş împotriva Mariei Calmîş, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la declararea nulităţii contractelor de donaţie, obligarea radierii înscrierii din Registrul bunurilor imobile şi obligarea înregistrării dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 6