- Dosarul nr.
- 2ra-3893/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 4 decembrie 2013
- Părțile
- Sakevici Veaceslav vs Nataliei Guzun
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-3893/13 — Recunoaşterea dîbîndirii proprietăţii comune în devălmăşie
prima instanţă: L. Andriaş dosarul nr. 2ra-3893/13 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Guzun (Sakevici), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Sakevici împotriva Nataliei Guzun (Sakevici) cu privire la recunoaşterea dobândirii proprietăţii comune în timpul căsătoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Natalia Guzun (Sakevici), modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 21 februarie 2013 în partea cuantumului sumei încasate din contul Nataliei Guzun (Sakevici) în beneficiul lui Veaceslav Sakevici, în rest hotărârea fiind menţinută, constată: La data de 04 iulie 2012 Veaceaslav Sakevici a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Guzun (Sakevici) cu privire la recunoaşterea dobândirii proprietăţii comune în timpul căsătoriei a bunului - automobilul marca Honda Civic, nr. saşiului SHHMA97499UO11825, nr. motor D15Z3111749, nr. înmatriculare C JY 074 cu încasarea jumătăţii preţului automobilului în mărime de 2030,5 euro. În motivarea acţiuni a indicat că, la data de 27 decembrie 2003 la Oficiul Stării Civile Rîşcani mun. Chişinău a fost înregistrată căsătoria cu pârâta.
Indică că până în anul 2008 au locuit periodic atât la locul de trai anterior al său- Ucraina, or. Kiev, cât şi în mun. Chişinău, însă în ianuarie 2010 pârâta, ducându-l în eroare, a luat cheile de la casă, de la apartament şi de la automobil, lăsîndu-1 practic în stradă, dânsul neavând posibilitatea nici să-i restituie lucrurile personale şi documentele personale. Susţine că din acel moment, părţile locuiesc separat, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 martie 2012 căsătoria a fost desfăcută. Menţionează că în perioada căsătoriei, la data de 26 aprilie 2005, fiind în căsătorie cu pîrîta au cumpărat automobilul de marca „Honda Civic”, nr. saşiului SHHMA97499U011825, nr. motor Dl5Z3111749, nr. înmatriculare C JY074, fapt ce se confirmă prin certificatul DTCA 0001227 din 07 februarie 2012, eliberat de Direcţia înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto.
1 Potrivit aceluiaşi certificat Natalia Guzun (Sakevici) a înstrăinat automobilul la data de 10 decembrie 2010, iar potrivit actului tehnico-ştiinţific nr. 1266 din 06 aprilie 2012, preţul mediu de piaţă al autoturismului „Honda Civic”, anul producerii 1996, în prezent constituie 4061 euro. Solicită recunoaşterea dobândiri proprietăţii comune în timpul căsătoriei soţilor Veaceslav Sakevici şi Natalia Guzun (Sakevici) - automobilul de marca „Honda Civic”, nr. saşiului SHHMA97499U011825, nr. motor D15Z3111749, nr. înmatriculare C JY074, precum şi încasarea de la Natalia Guzun (Sakevici) în folosul său ½ cotă-parte din preţul automobilului, în mărime de 2030,5 euro.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 21 februarie 2013 a fost admisă acţiunea, fiind recunoscut ca dobândit în timpul căsătoriei automobilul de marca „Honda Civic”, nr. saşiului SHHMA97499U011825, nr. motor D15Z3111749, nr. înmatriculare C JY 074 şi încasat de la Natalia Guzun (Sakevici) în folosul lui Veaceslav Sakevici jumătate din preţul automobilului în mărime de 2030,5 euro. Prin aceeaşi hotărâre a fost încasat din contul Nataliei Sakevici în beneficiul lui Veaceslav Sakevici taxa de stat în mărime de 950 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 a fost admis apelul declarat de către Natalia Guzun (Sakevici), modificată hotărârea primei instanţe în partea cuantumului sumei încasate din contul Nataliei Guzun (Sakevici) în beneficiul lui Veaceslav Sakevici, prin micşorarea sumei încasate de la 2030,5 euro la 26925,50 lei, în rest hotărârea fiind menţinută.
La 26 septembrie 2013 Natalia Guzun (Sakevici) a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de preţul automobilului, cu restituirea lui Veaceslav Sakevici a sumei de 2500 lei. În motivarea recursului invocă că instanţele inferioare nu au ţinut cont de faptul că căsătoria cu Sakevici Veaceslav a fost înregistrată la 27 decembrie 2003 şi desfăcută la 07 martie 2012, iar automobilul litigios a fost dobândit din banii tatălui său şi înmatriculat pe numele ei, care ulterior din motivul stării avariate şi a datoriilor familiare comune, cu acordul intimatului, a fost înstrăinat la 10 decembrie 2010 la preţul de 5000 lei.
Menţionează că intimatul contrar art. 23 Codul familiei nu a probat că din contul mijloacelor sale valoarea automobilului litigios a sporit simţitor şi nici nu a solicitat instanţei în temeiul art. 216 alin. (2) Cod civil, art. 21 alin. (4) Codul familiei declararea nulităţii a convenţiei încheiate la 10 decembrie 2010, fiindu-i prezumat consimţământul, potrivit art. 21 alin. (2) Cod Familiei, care indică că fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat.
Susţine că instanţa de apel, cu omiterea aplicării normelor materiale şi contrar art. 239 CPC în partea ce se referă la principiul securităţii raportului obligaţional, s-a axat doar pe un singur aspect - acela de încasare a valorii bunurilor, fără ca intimatul să prezinte probe ce atestă recunoaşterea dobândirii proprietăţii comune în timpul căsătoriei, cu evitarea unei tranzacţii deja consumate, or, analiza instanţei de judecată în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară, simplă, precisă şi să aibă putere de convingere, întrucât în interpretarea art. 6 CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărâri motivate constituie una din garanţiile dreptului fundamental la un proces 2 echitabil şi aceasta presupune obligaţiunea instanţelor judecătoreşti de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, probelor, precum şi argumentelor invocate de către părţi, întru admiterea sau respingerea acestora.
Reiterează că hotărârile judecătoreşti au drept scop primordial nu numai soluţionarea unui anumit litigiu, asigurându-le părţilor securitatea juridică, dar şi stabilirea jurisprudenţei pentru a evita apariţia altor litigii şi a asigura stabilitatea socială, precum şi interpretarea corectă şi unitară a legii, în vederea prevenirii unei practici judecătoreşti neunitare, precum şi dreptul părţilor la un proces echitabil, iar aceste circumstanţe esenţiale indică asupra netemeiniciei instanţei de apel şi la lezarea dreptului său constituţional cu privire la restituirea unei contravalori nefondate. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Natalia Guzun (Sakevici) nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în 3 cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Natalia Guzun (Sakevici) asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Natalia Guzun (Sakevici) ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Nataliei Guzun (Sakevici) se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4