Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Dosarul nr.
2rc-448/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
4 decembrie 2013
Părțile
ÎM Eventis Mobile SRL în proces de insolvabilitate
Pe scurt
Temeiurile declarării revizuirii

2rc-448/13 — Confirmarea contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă: E. Clim dosarul nr. 2rc-448/13 DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, în pricina la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Uniora Grup” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Eventis Mobile”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, prin care au fost respinse ca inadmisibile cererile de revizuire depuse de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, c o n s t a t ă: La 29 ianuarie 2010 SC „Uniora Grup” SRL, mun.

Chişinău a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎM „Eventis Mobile” SRL, mun. Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 02 februarie 2010 cererea introductivă a fost admisă spre examinare şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii. În calitate de administrator provizoriu a fost numită ÎI „Veaceslav Apostol”. La 06 martie 2010, prin hotărîrea Curţii de Apel Economice, a fost intentat procesul de insolvabilitate şi numită în calitate de administrator ÎI „Veaceslav Apostol”.

La data de 07 iunie 2010 a avut loc validarea creanţelor creditorilor companiei ÎM „Eventis Mobile” SRL cu întocmirea tabelului de creanţe. Totodată, a avut loc prima adunare a creditorilor unde au fost selectaţi membri comitetului creditorilor a întreprinderii ÎM „Eventis Mobile” SRL. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2012 administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM ,,Eventis Mobile” SRL a fost numită ÎI „Timotin Veaceslav”.

La data de 14 mai 2013 între compania ÎM „Eventis Mobile” SRL în calitate de vânzător şi compania SC „Iulerom” SRL în calitate de cumpărător a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al întreprinderii în proces de insolvabilitate ÎM „Eventis Mobile” SRL, care constă din toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilaje, inventarul, materia prima, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate, alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, licenţe, autorizaţii şi orice alte acte permisive), alte active şi drepturi exclusive care aparţin debitorului.

Totodată, cumpărătorului s-a transmis licenţa seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006, acordată ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară, standardul GSM, în banda de frecvenţe 900/1800MHz împreună cu toate drepturile ce derivă din ea. Pentru procurarea bunurilor indicate, compania SC „Iulerom” SRL s-a obligat să achite suma de 49100000 lei în termen de 2 săptămîni din momentul emiterii de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM a actului confirmativ de transmitere a licenţei menţionate.

Iar la data de 16 mai 2013, Timotiv Veaceslav s-a adresat Curţii de Apel Chişinău cu cerere prin care a solicitat confirmarea contractului de vînzare-cumpărare complexului patrimonial unic întreprinderii insolvabile ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate prin prisma art. 129 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 instanţa de insolvabilitate conform prevederilor art. 129 a Legii Insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, a confirmat contractul de vânzare cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM ,,Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate din 14 mai 2013 între ÎM ,,Eventis Mobile” SRL, în proces de insolvabilitate, şi SRL ,,Iulerom” şi a respins cererile SRL ,,Eventis Telecom Holdings” Ltd şi SRL ,,Uniora Grup” cu privire la suspendarea actului de proporţii din 14 mai 2013 semnat între ÎM ,,Eventis Mobile” SRL, în proces de insolvabilitate, şi SRL ,,Iulerom”.

La 12 iulie 2013 Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor a declarat cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013prin care a fost confirmat contractul de vânzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic din 14 mai 2013 încheiat între ÎM ,,Eventis Mobile” SRL şi SRL ,,Iulerom”, solicitând admiterea acesteia şi casarea încheierii, drept temei invocând prevederile art. 449 lit. c) CPC, considerînd că prin examinarea cererii menţionate în lipsa Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor au fot lezate drepturile şi interesele legitime ale statului. La 17 iulie 2013 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor, la fel, a declarat cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, solicitând admiterea acesteia şi casarea încheierii, drept temei invocând prevederile art. 449 lit. c) CPC.

2 Susţine că în contextul în care potrivit art. 5 alin.(6) di Legea comunicaţiilor electronice nr. 241-XVI din 15 noiembrie 2007, se interzice utilizarea resurselor limitate neatribuite de către autoritatea de reglementare, pronunţarea de către instanţa de judecată a încheierii privind confirmarea unui act juridic civil prin care se atribuie resursele limitate ale statului în lipsa Agenţiei Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor, în cadrul procesului lezează grav în drepturi autoritatea, dat fiind faptul că eliberarea licenţei de utilizare a canalelor, frecvenţelor radio o realizează exclusiv Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013 au fost respinse ca inadmisibile cererile de revizuire depuse de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei. La 26 iulie 2013 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii cu soluţionarea pricinii în fond. În motivarea recursului invocă că obiectul contractului litigios este înstrăinarea Licenţei seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006 pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară standardul GSM, eliberată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor.

Susţine că potrivit art. 6 a Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor este autoritatea de licenţiere care autorizează utilizarea spectrului de frecvenţe radio în Republica Moldova. Cu referire la art. 5 alin. (6) a Legii comunicaţiilor, care indică că se interzice utilizarea resurselor limitate (canalelor, frecvenţelor radio) neatribuite de către autoritatea de reglementare, consideră recurentul că instanţa de judecată confirmând actul juridic prin care se reatribuie resursele limitate ale statului în lipsa sa, lezează grav în drepturi autoritatea, dat fiind faptul că eliberarea licenţei de utilizare a canalelor, frecvenţelor radio o realizează exclusiv Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor.

Menţionează că nu poate fi reţinută referirea instanţei precum că nu a demonstrat calitatea sa de subiect al raportului material litigios, după cum prevede jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie.

Ţinînd cont de prevederile art. 6 alin. (4) a Legii nr. 149, care prevede că notificările şi înştiinţările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile prevăzute de lege şi prin publicare în Monitorul Oficial şi luînd în consideraţie că art. 129 al aceleiaşi legi nu prevede expres că citarea/înştiinţarea/notificarea participanţilor în cazul procesului de confirmare a contractului de vânzare a întreprinderii debitorului se realizează prin publicare în Monitorul Oficial al RM, consideră că este nejustificată concluzia instanţei de insolvabilitate precum că Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţiile Electronice şi Tehnologia Informaţiilor ar fi fost informată cu privire la şedinţa de examinare a cererii de confirmare a contractului, în 3 condiţiile în care la materialele cauzei nu este anexată confirmarea de recepţionare a înştiinţării cu privire la şedinţa de examinare a cererii debitorului de confirmare a contractului.

La 30 iulie 2013 Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, la fel a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii cu dispunerea transmiterii acesteia la rejudecare în alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă dezacordul cu încheierea instanţei de insolvabilitate, considerând a fi neîntemeiată şi emisă cu aplicarea normelor de drept material. Menţionează că licenţa seria A MMII nr. 02415 din 26 decembrie 2006 a fost acordată pentru genul de activitate prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară Standardul GSM, fiind alocată pentru 37 canale radio cu o lărgime totală de bandă de 2*7,4MHz din banda de frecvenţe radio 880-890/925-935 cu dreptul de a fi utilizate pentru desfăşurarea reţelei de telefonie mobilă şi furnizarea serviciilor respective.

În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 3 alin. (3) a Legii comunicaţiilor electronice, care indică că canalele, frecvenţele radio şi resursele de numerotare sunt resurse limitate aflate în proprietatea publică a statului, acestea fiind alocate conform condiţiilor de licenţă în scopuri definite şi pe un termen prestabilit nu pot fi incluse în cadrul complexului patrimonial unic şi expuse spre vânzare.

Indică că în conformitate cu art. 129 a Legii insolvabilităţii, în cazul vânzării întreprinderii se înstrăinează toate bunurile destinate activităţii de întreprinzător, alte active şi drepturi exclusive, cu excepţia drepturilor netransmisibile, cum sunt drepturile de utilizare a resurselor de spectru radio, asemenea prevederi fiind stabilite şi în art. 14 alin. (4) a Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător şi în pct. 79 din condiţiile licenţei seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006. Susţine că resursele de spectru radio alocate nu au fost utilizate eficient de către ÎM ,,Eventis Mobile” SRL în primii trei ani de operare a reţelei de telefonie mobilă, acestea chiar fiind blocate în perioada procesului de insolvabilitate, astfel că conform unor calcule estimative bazate pe rezultate economice, ÎM ,,Eventis Mobile” pentru anul 2008 a fost prejudiciat bugetul statului cu aproximativ 78463284 lei.

Notează că potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) lit.b) şi art. 39 alin. (1) a Legii comunicaţiilor electronice, autoritatea care elaborează, promovează şi realizează politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, determină strategia de dezvoltare a domeniului respectiv şi asigură gestionarea eficientă a spectrului de frecvenţe radio cu utilizare neguvernamentală este Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. Consideră că la examinarea cererii administratorului insolvabilităţii privind confirmarea contractului de vânzare-cumpărare a complexului patrimonial unic, în care au fost incluse resursele de spectru radio, care de fapt reprezintă proprietatea statului, instanţa de insolvabilitate urma să înştiinţeze şi Ministerul, care urma să-şi expună poziţia în acest sens.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. 4 Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului drept temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, revizuenţii au invocat prevederile art. 449 lit. c) CPC. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a ajuns la concluzia de a respinge cererile de revizuire depuse de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor ca fiind inadmisibile, deoarece argumentele expuse în susţinerea cererilor de revizuire, cât şi înscrisurile aduse în susţinerea acestora nu constituie temei prevăzut de art. 449 lit. c) CPC. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

În interpretarea corectă a prevederilor enunţate este de înţeles ca persoana care nu a fost implicată în proces să fie subiect al raportului material litigios şi că, prin hotărârea supusă revizuirii, i-au fost încălcate careva drepturi.

Instanţa relevă că, deşi revizuenţii Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor invocă că prin încheierea supusă revizuirii i-au fost încălcate drepturile lor, dînşii nefiind atraşi în proces, în speţă însă se constată că obiect al examinării soldat cu emiterea încheierii din 18 iunie 2013 nu a fost transmiterea licenţei fie drepturile de gestionare a spectrului de frecvenţe radio, ci verificarea corectitudinii acţiunilor administratorului în cadrul procesului de insolvabilitate a ÎM „Eventis Mobile” SRL, privind încheierea tranzacţiei de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic al întreprinderii insolvabile, din punct de vedere a respectării normelor de drept procesual şi material.

Mai mult că instanţa nu a oferit soluţia privind modalitatea de realizare a procedurii de înstrăinare, dar a ţinut cont de opinia Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor a RM privind imposibilitatea includerii licenţei seria A 5 MMII nr. 024015 din 26.12.2006 în masa debitoare supusă evaluării şi înstrăinării, or, la sugestia ministerului instanţa a respins raportul de evaluare ce a invocat suma de 142 973 000, 00 lei drept costul de piaţă a masei debitoare, dat fiind faptul că acest raport a inclus ca bun supus înstrăinării anume licenţa invocată de revizuent, circumstanţe ce indică că, instanţa de judecată a respectat opinia administraţiei publice centrale, dar sub nici un aspect nu s-a expus despre obligarea Ministerului de a efectua careva acţiuni în sensul lezării drepturilor acestuia.

De altfel, transmiterea licenţei seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006 împreună cu toate drepturile ce derivă din ea nu rezultă sub nici un aspect din încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, dar constituie o consecinţă stabilită de norme imperative indicate în art.129 a Legii Insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Astfel, conform acestor norme organice, ca rezultat al încheierii tranzacţiei de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic, cumpărătorul obţine toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilajele, inventarul, materiile prime, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate, alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, licenţe, autorizaţii şi orice alte acte permisive), alte active şi drepturi exclusive care aparţin debitorului.

Prin urmare, este incontestabil că, transmiterea licenţei seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006 cu drepturile ce ţin din ea cumpărătorului SC „Iulerom” SRL nu a fost dispusă de instanţa de insolvabilitate, dar este o obligaţie ce derivă din norma imperativă citată şi se referă la toate tipurile de acte permisive de activitate de care dispune debitorul în virtutea Legii.

Cît priveşte argumentul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei cu referire la neatragerea sa în proces, justificat prima instanţă cu referire la prevederile art. 4 alin.(1) a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care indică că, participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege, a menţionat că Agenţia este creditorul validat al companiei ÎM „Eventis Mobile” SRL, respectiv a fost atrasă la proces la rînd cu toţi ceilalţi creditori şi a fost înştiinţată despre desfăşurarea şedinţelor de judecată prin intermediul Monitorului Oficial al RM conform prevederilor art. 6, alin. (4), (5) a Legii Insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 însă nu s-a prezentat în şedinţă niciodată, ceea ce însă nu-i conferă dreptul de invoca neatragerea în proces ca temei pentru revizuire.

De asemenea, se constată drept corectă şi menţiunea instanţei de insolvabilitate cu referire la faptul că în proces, în calitate de creditor validat participă şi IS „Centru Naţional pentru Frecvenţe Radio” subordonat direct Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor a RM. Prin urmare, este cert că ambii revizuenţi participă la procesul de insolvabilitate a IM „Eventis Mobile” SRL în mod direct fie prin instituţii subordonate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că şi alte argumente invocate în cererea de revizuire nu pot fi raportate la prevederile art. 449 CPC, deoarece acestea ţin de fondul cauzei. 6 În acest context, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurenţilor, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursurilor şi nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.

Or, admiterea cererilor de revizuire în asemenea circumstanţe ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, în pricina la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Uniora Grup” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Eventis Mobile” Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 7

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.