2ra-3968/13 — Apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Micu 2ra-3968/13 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor Pavlenco şi Asociaţia Obştească „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei Margarint împotriva lui Victor Pavlenco şi Asociaţiei Obşteşti „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” cu privire la apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Marina Margarint, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31 octombrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 21 ianuarie 2011, Marina Margarint a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” cu privire la apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 decembrie 2010, pe pagina internet: http://aur.md/ şi la 24 decembrie 2010, în publicaţia periodică „Kommersant Plus”, a fost publicată „adresarea Preşedintelui AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” Victor Pavlenco către conducerea Republicii Moldova”. Menţionează că adresarea dată conţine informaţii defăimătoare, false, la adresa ei, care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a reclamantei, cauzându-i prejudicii morale şi materiale, în sumă de 20000 lei.

Afirmă că caracterul defăimător reiese din materialul răspândit, în general, şi din referirile autorului la persoana Marinei Margarint, în special. Susţine că la 30 decembrie 2010 în adresa pârâtului a fost expediată o cerere prealabilă prin care a fost solicitată dezminţirea informaţiilor defăimătoare, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns contrar prevederilor art. 15 din Legea cu privire la libertatea de exprimare. Solicită obligarea pârâţilor, Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova”, să publice dezminţirea, în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti, a informaţiei defăimătoare, din 21 decembrie 2010, plasată pe pagina internet: http://aur.md/, şi din 24 decembrie 2010, din publicaţia periodică „Kommersant Plus”, la aceiaşi rubrică şi pagină, încasarea de la pârâţi în beneficiul Marinei Margarint a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 aprilie 2011 a fost atrasă Publicaţia Periodică „Kommersant Plus” în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului, informată Publicaţia Periodică „Kommersant Plus” despre prezenta încheiere şi expediată copia de pe încheiere şi de pe acţiune. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 septembrie 2011 a fost introdus SC „Auratus” SRL în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului, informat SC „Auratus” SRL despre prezenta încheiere şi expediată copia de pe încheiere şi de pe acţiune. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 octombrie 2011 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2012 a fost respins apelul declarat de Marina Margarint şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 a fost admis recursul declarat de către Marina Margarint, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către Marina Margarint, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial cererea acţiunea, obligaţi pârâţii Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” să publice în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti, în aceleaşi mijloace de informare în masă - pe pagina internet http://aur.md şi în publicaţia periodică „Komersant Plus”, la aceiaşi rubrică şi aceiaşi pagină, dezminţirea informaţiei defăimătoare cu următorul conţinut: „Informaţiile răspândite de Pavlenco Victor, preşedintele AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova”, prin publicarea la 21 decembrie 2010, pe pagina de internet http://aur.md şi la 24 decembrie 2010 în publicaţia periodică „Komersant Plus” despre implicarea Marinei Margarint în acţiunile de contrabandă a aurului, cultivarea contrabandei, existenţa propriilor ei interese în afacerile cu bijuterii, posedarea de către dumneaei a magazinelor proprii specializate în comercializarea aurului, promovarea de către ea a holdingului „Aur- Dacia”, „Dacia Aur-grup”, „Argint-Grup” şi „Kamarista”, deschiderea de dumneaei a magazinelor de comercializare a bijuteriilor pe numele persoanelor substituante,

implicarea dânsei în controalele ofiţerilor CCCEC în încercarea de a determina colaborarea” nu corespund realităţii şi a fost încasat de la Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” în beneficiul Marinei Margarint 10000 lei cu titlu de daune morale. La 15 iulie 2013 Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie casată integral decizia instanţei de apel şi menţinută hotărârea primei instanţe. În motivarea recursului a invocat încălcarea normelor de drept material şi de drept procedural, considerând că în conformitate cu art. 432 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi lit. b ) şi alin. (3) CPC, servesc drept temei de declarare a recursului.

Susţine că instanţa de apel nu a examinat corect şi multiaspectual fondul cauzei, iar prin adoptarea unei decizii ilegale a încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil garantat de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Afirmă că erorile admise de instanţa de apel contravin principiului nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984. Invocă că decizia contestată este motivată insuficient, fapt ce prezintă încălcarea gravă a prevederilor art. 241 CPC.

Cu referire la art. 240, art. 241 alin. (5) în coroborare cu art. 239 CPC, indică că decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 nu conţine argumentele invocate de instanţă la admiterea parţială a acţiunii în suma de 10000 lei cu titlu de compensare a daunei morale, precum şi nu este clar şi înţeles motivul de drept şi de fapt al instanţei de apel la obligarea lui Victor Pavlenco să publice în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti, în aceleaşi mijloace de informare în masă - pe pagina internet http://aur.md şi în PP „Komersant Plus” SRL, la aceiaşi rubrică şi aceiaşi pagină, dezminţirea informaţiei defăimătoare. Menţionează că instanţa de apel nu a studiat obiectiv circumstanţele cauzei, nu a examinat pe deplin circumstanţele importante pentru justă soluţionarea a pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat de către instanţa de apel.

Recurentul Victor Pavlenco mai susţine că decizia contestată a Curţii de Apel Chişinău este ilegală, pe motiv că nu are nici suport legal şi nici probatoriu, nu este bazată pe careva probe concludente, utile şi pertinente. La fel, afirmă că instanţa de apel nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către prima instanţă la examinarea cauzei, susţinând că argumentele instanţei de apel în justificarea casării hotărârii primei instanţe nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece au un caracter pur declarativ şi neconfirmativ.

Consideră că instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi normele de drept procedural, adică nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume pct. 1 art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 20, art. 26 alin. (1) din Constituţie; art. 130, art. 118 alin. (1), art. 183 alin. (2), art. 239, art. 240 din CPC, art. 8 lit. c) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, art. 3 şi art. 4 din Declaraţia Consiliului Europei „Cu privire la discuţia politică liberă” în coroborare cu art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, pct. 2 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu nr. 892 din 28 august 2001. Menţionează că Curtea de apel Chişinău a aplicat eronat legea care nu trebuia să fie aplicată, şi anume: art. 385 alin. (1) lit. c) CPC.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 15 iulie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Pavlenco şi AO „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Victor Pavlenco şi Asociaţia Obştească „Corporaţia Giuvaiergiilor din Moldova” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru