2ra-2604/13 — Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: I. Ghilas dosarul nr. 2ra-2604/13 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Melnicenco Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Paladuţa Andrian împotriva lui Melnicenco Valentin cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013 prin care apelul declarat de către Melnicenco Valentin a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 25 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 04 iunie 2012 Paladuţa Andrian a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Melnicenco Valentin cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în exerciţiul funcţiei deţinute de conducător (manager-şef) al ÎM „Piaţa Şoldăneşti” la 19 iunie 2010 în jurul orelor 10.00 a cunoscut de la taxatoarea T. Roman despre faptul că pârâtul Melnicenco Valentin a refuzat să achite taxa de piaţă în mărime de 10 lei şi a intervenit în vederea soluţionării situaţiei iscate. Pârâtul la intervenţia sa a reacţionat negativ, agresându-l verbal prin expresii indecente şi injurioase, precum şi fizic, Paladuţa Andrian fiind îmbrâncit şi forţat să urce în automobilul pârâtului în prezenţa unui număr mare de cumpărători şi întreprinzători pe care îi cunoaşte personal, precum şi fiindu-i defectat intenţionat aparatul de fotografiat.

Menţionează reclamantul că pe fapta respectivă pârâtul Melnicenco Valentin conform procesului-verbal cu privire la contravenţie al agentului constatator din 15 septembrie 2010, menţinut prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 06 decembrie 2010 şi decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 ianuarie 2011, a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 69 alin. (1) Cod Contravenţional – injuria, fiindu-i aplicată amenda în mărime de 20 u.c. (400 lei). Susţine că anterior au mai avut loc incidente similare, pârâtul şi soţia dânsului în mod categoric refuzând să achite taxa de piaţă, precum şi comportându-se agresiv şi brutal.

Pretinde reclamantul că prin comportamentul inadecvat şi ilegal al pârâtului i s-a adus atingere onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral considerabil reprezentat prin stres şi suferinţe psihice, precum şi unul material reprezentat prin defectarea intenţionată de către Melnicenco Valentin a aparatului de fotografiat-proprietatea sa. Solicită reclamantul Paladuţa Andrian încasarea din contul pârâtului Melnicenco Valentin a sumei de 250 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 5 000 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin hotărîrea Judecătoriei Şoldăneşti din 25 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi încasată de la Melnicenco Valentin în beneficiul lui Paladuţa Andrian suma de 5 000 cu titlu de prejudiciu moral şi 150 lei taxa de stat, în rest pretenţiile au fost respinse.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013 a fost respinsă cererea de repunere în termenul declarării apelului şi restituit apelul declarat de către Paladuţa Andrian. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013 apelul declarat de către Melnicenco Valentin a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 25 octombrie 2012. La 23 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, Melnicenco Valentin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecători. Recurentul în motivarea recursului a indicat că la soluţionarea pricinii instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, precum şi a apreciat arbitrar probele prezente la materialele cauzei, încălcându-i astfel dreptul fundamental la apărare.

La 26 iunie 2013 în adresa intimatului Paladuţa Andrian a fost expediată copia recursului declarat de către Melnicenco Valentin cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 19 iulie 2013 Paladuţa Andrian a depus referinţă la recursul declarat de către Melnicenco Valentin în care a invocat caracterul abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Melnicenco Valentin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Conform art. 45 alin. (1) Cod Contravenţional, dacă prin contravenţie a fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-şi valorifice pretenţiile civile în procedură civilă. Conform art. 1422 alin. (1) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Potrivit art. 1423 al aceluiaşi Cod, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copia de pe hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 06 decembrie 2010, copia de pe decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 ianuarie 2011, precum şi din declaraţiile părţilor expuse 3 pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel, rezultă în mod cert faptul că recurentul-pârât Melnicenco Valentin a fost găsit vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 69 alin. (1) Cod Contravenţional – injuria, fiindu-i aplicată amenda în mărime de 20 u.c. (400 lei), şi anume pe faptul că la 19 iunie 2010 desfăşurându- şi activitatea de comerţ în cadrul ÎM „Piaţa Şoldăneşti” în mod public prin vorbe şi fapte a adus atingere onoarei şi demnităţii intimatului-reclamat Paladuţa Andrian.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind admiterea parţială a acţiunii lui Paladuţa Andrian împotriva lui Melnicenco Valentin, încasând în beneficiul intimatului suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma pretinsă de 250 000 lei fiind una vădit exagerată la cazul pricinii.

Instanţa de recurs accentuează că la determinarea cuantumului prejudiciului moral cauzat prin săvârşirea cu vinovăţie a contravenţiei care atentează la onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a victimei, urmează să se respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, astfel să fie menţinut echilibrul între daunele pricinuite, suma acordată şi statutul social al persoanei vătămate.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele prezente la dosar, precum şi a aplicat eronat normele de drept material, neacordând o apreciere justă faptului lipsei vinovăţiei dânsului la cazul din speţă, pretenţiile lui Paladuţa Andrian fiind neîntemeiate şi fundamentate pe relaţii de ostilitate cu familia Melnicenco, deoarece este abuziv, materialele prezente la dosar în mod cert demonstrând vinovăţia lui Melnicenco Valentin în săvârşirea faptei contravenţionale prejudiciabile. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că instanţa de apel a încălcat flagrant normele de drept procedural, încălcând dreptul fundamental la apărare al lui Melnicenco Valentin, deoarece este declarativ şi lipsit de oricare fundament juridic, fiind invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile admisibilităţii recursului.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă 4 sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Melnicenco Valentin ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Melnicenco Valentin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5