2ra-3617/13 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: A.Rusu dosarul nr.2ra-3617/13 instanţa de apel: E.Ababei, N.Matveeva, G.Polivenco DECIZIE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat Iurie Bejenaru, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de avocatul Marcu Victor, reprezentantul recurentei Veiisov Aliona, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Veiisov Aliona către Muntean Inna privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18.06.2013, prin care a fost admis apelul declarat de Munteanu Inna, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 24.01.2013 în partea încasării prejudiciului material şi pronunţată o nouă hotărîre în această parte, prin care pretenţia dată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 24.01.2013 a fost menţinută. c o n s t a t ă: La data de 03.09.2012, Veiisov Aliona s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Muntean Inna privind încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, a devenit proprietara apartamentului nr.6 din str.Livezilor 8, or.Cupcini în baza contractului de donaţie din 25.08.2008, care a fost autentificat la notar şi înregistrat la OCT Edineţ. În luna februarie-martie 2012, din apartamentul de sus, care se află la etajul 3, proprietara căruia este Munteanu Inna, s-a scurs apă, ceea ce a dus la distrugere considerabilă a apartamentului reclamantei. Prin actul Primăriei nr.1825 din 17.08.2012, s-a constata că din apartamentul care îi aparţine Innei Muntean s-a scurs apă şi a fost deteriorat apartamentul nr.6, fiind pricinuit un prejudiciul material în mărime de 50000 lei.

Conform încheierii expertului în domeniu, paguba materială pricinuită constituie 51210 lei. Reclamanta a menţionat că apartamentul în cauză pînă în prezent se află într-o stare deplorabilă, astfel, mai bine de jumătate de an nu poate să locuiască şi să se folosească de apartamentul propriu. Încercările de a soluţiona problema pe cale amiabilă, au 1 eşuat. La fel, reclamanta a indicat că i-a fost pricinuită şi pagubă morală, deoarece a fost stresată în urma deteriorării apartamentului, avînd disconfort psihic. Solicită reclamanta încasarea de la Munteanu Inna prejudiciul material în mărime de 51210 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 24.01.2013, acţiunea înaintată de Veiisov Aliona a fost admisă parţial.

S-a încasat de la Munteanu Inna în beneficiul Alionei Veiisov prejudiciul material în mărime de 51210 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1536 lei. Pretenţia privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18.06.2013, a fost admis apelul declarat de Munteanu Inna, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 24.01.2013 în partea încasării prejudiciului material şi pronunţată o nouă hotărîre în această parte, prin care pretenţia dată a fost respinsă, ca neîntemeiată. În rest, hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 24.01.2013 a fost menţinută. La 15.08.2013, avocatul Marcu Victor, reprezentantul recurentei Veiisov Aliona, a declarat recurs în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menţinerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi a apreciat arbitrar probele, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Consideră că la examinarea cauzei, instanţa şi-a depăşit atribuţiile, fiind încălcate prevederile art.118 CPC. Reclamanta Veiisov Aliona a prezentat probe şi anume devizul de cheltuieli a reparaţiei apartamentului. La examinarea cauzei, reprezentantul pîrîtei nu a dezbătut proba prezentată de reclamantă, susţinînd doar că a fost cazul forţei majore, fiind îngheţată conducta de canalizare. La fel, se indică că intimatei Veiisov Aliona nu i s-a transmis copia apelului, a fost neglijat dreptul de a înainta referinţă şi a aduce probe în instanţa de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele dosarului s-a constatat, că Veiisov Aliona s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Munteanu Inna privind încasarea prejudiciului material în mărime de 51210 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielile de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii înaintată de Veiisov Aliona. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de judecată a reţinut că vinovată de producerea prejudiciului apartamentului reclamantei, este pîrîta Munteanu Inna, deoarece ultima nu a întreprins toate măsurile ca apartamentul să fie supravegheat permanent şi în caz de spargere a canalizaţiei să fi fost luate măsuri 2 urgente de reparaţie. Totodată, concluzionînd că ţevile din apartamentul Innei Munteanu nu au fost montate şi întărite bine. Referitor la încasarea prejudiciului moral, instanţa a concluzionat că pretenţia dată este neîntemeiată. La fel, a indicat că prin admiterea prejudiciului material în cuantumul solicitat, reclamantei i-au fost satisfăcute pretenţiile în întregime.

Instanţa de apel a admis apelul declarat de Munteanu Inna, a casat parţial hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material şi a pronunţat o nouă hotărîre în această parte, prin care pretenţia dată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În acest context, instanţa de apel a concluzionat că devizul de cheltuieli întocmit de dirigintele şantierului Doia Gheorghe, nu poate fi luat ca bază pentru calcularea prejudiciului cauzat prin inundarea apartamentului, deoarece în el nu este indicat care anume lucrări de reparaţie sunt necesare de efectuat în apartamentul Alionei Veiisov şi dacă au legătură cauzală cu inundarea din lunile februarie-martie 2012. Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către avocatul Marcu Victor, reprezentantul recurentei Veiisov Aliona, întemeiat, iar decizia instanţei de apel pasibilă de a fi casată cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente.

Analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs a stabilit că legalitatea deciziei instanţei de apel, este afectată de încălcarea normelor de drept procedural şi, anume, decizia instanţei de apel este emisă contrar prevederilor art.373 al.(1), (2), (4) şi (5) şi 390 CPC. Conform prevederilor art.373 alin.(1),(2),(4) şi (5) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei şi să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Astfel, se constată că prin decizia emisă, instanţa de apel a respins pretenţia reclamantei Veiisova Aliona privind încasarea prejudiciului material, motivînd respingerea dată doar prin faptul că devizul de cheltuieli prezentat nu reflectă prejudiciul material real cauzat prin scurgerea apei din apartamentul Innei Munteanu şi că nu au fost administrate probe care ar confirma dreptul lui Doia Gheorghe de a presta servicii de evaluare a prejudiciului cauzat construcţiilor.

Conform prevederilor art.383 CPC, după explicaţiile participanţilor la proces, instanţa de apel verifică probele din dosar şi cele prezentate suplimentar 3 de aceştia. Procedura de administrare a probelor în instanţă de apel este similară celei din primă instanţă. Instanţa de apel este în drept să dea citire explicaţiilor participanţilor la proces absenţi, precum şi depoziţiile martorilor care nu au fost citaţi în instanţa de apel. Din conţinutul procesului verbal a instanţei de apel din 18.06.2013, instanţa de recurs constată că probele din dosar nu au fost cercetate (f.d.115, verso). Luînd în consideraţie că în materialele cauzei sunt probe, care au o importanţă esenţială pentru soluţionarea pricinii, de către instanţa de apel ele nu au fost verificate şi apreciate.

Noţiunea de „cercetare a fondului” corespunde noţiunii de cercetare a acţiunii, în întregul ei. Prin urmare, din materialele cauzei se atestă că atît reclamanta Veiisova Aliona, cît şi pîrîta Muntean Inna nu locuiesc în apartamentele nr.6 şi, respectiv, nr.9 care le aparţine cu drept de proprietate, fiind plecate la muncă peste hotarele ţării. În scara blocului nr.8 din str.Livezilor, or.Cupcin, unde îşi au apartamentele părţile litigiante, sunt locuibile etajele 4 şi 5. La examinarea cauzei în prima instanţă, au fost audiaţi martorii Dîdîc Mihail, Gavriliuc Natalia, Sandiuc Liubovi, Panteleev Aliona, Anghel Marina (f.d.61-63, 79-80). Astfel, martorul Dîdîc Mihail, fiind lăcătuş şi venind conform chemării în ap.9, a explicat instanţei situaţia depistată în acest apartament, precum şi a menţionat că „ În lavuar au fost găsite resturi, cîrpe, murdărie.

Apa a venit din tubul de scurgere de la bucătărie de la etajele de mai sus. Consideră că vinoveţi sunt cei de la etajul 4-5” (f.d.61). Martorul Gavriliuc Natalia a menţionat că „ Proprietara de la et.2 a modificat conducta de canalizare din bucătărie, de aceea murdăria a venit la et.3 şi nu s-a dus la et.2” (f.d.62). Martorul Panteleev Aliona a menţionat că „ Apa curgea de la ţeava spartă şi din canalizare care era înfundată” (f.d.79). În actul întocmit de către Consiliul orăşănesc Cupcini la 17.08.2012, este indicat că „…din cauza că canalizarea în perioada de iarnă a îngheţat, ulterior apa dezgheţîndu-se, s-a produs inundarea ap.6 din ap.9…” (f.d.18). Prevederile art.1398 alin.(1) CC stipulează că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Instanţa de recurs remarcă că pentru antrenarea răspunderii delictuale sunt necesare unele condiţii şi anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre fapta şi prejudiciul şi vinovăţia. Astfel, examinînd litigiu dedus judecăţii, instanţa de judecată nu a constatat cauza producerii inundaţiei, cine se face vinovat de producerea inundaţiei şi dacă există raport de cauzalitate cu prejudiciu solicitat de reclamantă. Instanţa de judecată urma să supună controlului corectitudinea invocărilor de către părţi prin prisma unor probe admisibile şi pertinente. 4 Luînd în consideraţie actele prezentate la materialele cauzei, precum şi explicaţiile părţilor şi a martorilor care diferă între ele, instanţa de judecată, pentru elucidarea unor aspecte din alte domenii apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, urma să dispună efectuarea unei expertize.

La fel, luînd în consideraţie că inundaţia s-a produs în perioada cînd nici reclamanta, nici pîrîta nu locuiau în apartament, locatari fiind doar la etajele 4 şi 5, instanţa urma de a antrena în proces şi de audia locatarii de la et.4 şi 5. Drept urmare, se constată că contrar prevederilor art.239 şi 241 alin.(5) CPC, pricina a fost judecată superficial, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept ce guvernează raportul juridic în litigiu, or, prin prisma art.118 alin.(5) CPC, instanţa de judecată era în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

În conformitate cu prevederile art.239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. Analiza pe care judecata o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere şi să corespundă prevederilor normelor de drept procedural. De asemenea, concluziile instanţei expuse în hotărîre trebuie să coincidă cu probele administrate şi admise de către instanţă, să fie clare, complete, expuse într-o consecutivitate logică.

Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs notează că, instanţa de apel nu a îndeplinit prevederile legale expuse. În sensul expus, constatările instanţei de judecată sunt neîntemeiate, necomplete, iar circumstanţele expuse au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a litigiului, care n-au fost verificate, concluziile instanţei din hotărîrea contestată nu corespund prevederilor enunţate de codul de procedură civilă. Legalitatea deciziei instanţei de apel este afectată de încălcarea normelor de drept procedural, judecarea cauzei a fost efectuată în mod superficial, ceea ce echivalează cu eroare judiciară.

Luînd în consideraţie faptul că, de către instanţa de recurs nu pot fi administrate noi dovezi şi nu poate fi corectată eroarea judiciară menţionată mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel, restituind pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art art. 445 alin. (1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e: Se admite recursul declarat de avocatul Marcu Victor, reprezentantul recurentei Veiisov Aliona. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 18.06.2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Veiisov Aliona către Muntean Inna privind încasarea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Svetlana Novac 6