2rac-578/13 — Încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii de întârziere

prima instanţă: V. Rusu dosarul nr. 2rac-578/13 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, S: Caitaz DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin în interesele Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Imexagro” împotriva Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin în interesele Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 11 iulie 2012, SRL „Imexagro” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Minjir Agro” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. 115/11 din 26 aprilie 2011 şi conform facturii fiscale nr. MZ0293898 din 28 aprilie 2011, a livrat SA „Minjir Agro” marfă în valoare de 111720 lei. Menţionează că în urma raporturilor juridice menţionate şi a operaţiunilor contabile, s-a constatat că din partea pârâtei a rămas o datorie nestinsă în sumă de 101720 lei. Susţine că conform pct. 2.3 din contractul menţionat, 50% din preţul mărfii se achită în termen de pînă la 01 septembrie 2011 şi 50% din preţul mărfii - în termen de pînă la 01 noiembrie 2011, iar conform pct. 2.4 din contract, în caz de încălcare a graficului de achitare a mărfii, cumpărătorul se obligă să achite partea neachitată a preţului mărfii cumpărate în decurs de 7 zile din momentul cînd urma să fie achitată tranşa.

Afirmă că conform pct. 4.1 lit. a) din contract, pentru neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor, conform art. 619 din Codul civil, se calculează o dobândă de întârziere, astfel, dobânda de întârziere pentru perioada 07 noiembrie 2011-31 mai 2012 constituie 9510,56 lei, iar conform pct. 4.1 lit. b) din contract, pentru neachitarea la timp a preţului mărfii cumpărate, cumpărătorul achită vânzătorului o penalitate de 0,1% din preţul neachitat la timp pentru fiecare zi de întârziere, astfel, în urma calculelor, penalitatea de întârziere pentru perioada 04 decembrie 2011-31 mai 2012 constituie 18207,88 lei. Invocă că întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, a fost expediată prin poştă pretenţia nr. 77 din 16 mai 2012 cu propunerea privind achitarea benevolă a mărfii într-un termen rezonabil, însă pretenţia a rămas fără răspuns.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a datoriei în sumă de 101720 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 9510,56 lei, a penalităţii de întârziere în sumă de 18207,88 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SA „Minjir Agro” în beneficiul SRL „Imexagro” datoria în sumă de 101720 lei, dobânda de întârziere în sumă de 9510,56 lei, penalitatea în sumă de 18207,88 lei şi taxa de stat în sumă de 3883,15 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin în interesele SA „Minjir Agro” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 16 septembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin a declarat în interesele SA „Minjir Agro” recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă după competenţa jurisdicţională. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 04 aprilie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Minjir Agro” şi a fost desemnat administratorul insolvabilităţii.

De asemenea, au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 25 octombrie 2010. Conform art. 83 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, prin hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii şi deci, unica persoană împuternicită să participe la examinarea cauzei este administratorul insolvabilităţii. Acest fapt se confirmă şi prin dispoziţiile art. 104 CPC, care prevede că întreprinderile supuse procedurii de reorganizare şi de insolvabilitate se citează prin administratorul insolvabilităţii.

Astfel, administratorul insolvabilităţii ca persoană împuternicită de a participa la examinarea cauzei nu a fost înştiinţat despre litigiul aflat pe rol în prima instanţă, prin ce i s-a încălcat dreptul la apărare, de a se expune opinia pe marginea cazului dat şi de a prezenta probe, precum şi dreptul la un proces echitabil. În afară de aceasta, prima instanţă a judecat pricina cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Adresa juridică şi sediul SRL „Imexagro” este mun. Chişinău, str. Columna,174, iar adresa juridică a recurentei este r-nul Hînceşti, satul Minjir. Prin urmare, pricina dată nicidecum nu putea fi examinată de Judecătoria Străşeni. Susţine că este incorectă şi suma încasată, deoarece conform ordinelor de plată nr. 13 din 03 februarie 2012 şi nr. 31 din 23 martie 2012, recurenta a achitat intimatei în contul datoriei suma de 22690 lei, astfel, datoria constituind 79030 lei.

Prin referinţa depusă la 08 noiembrie 2013 SRL „Imexagro” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 13 noiembrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 26 aprilie 2011, între SRL „Imexagro” şi SA „Minjir Agro” a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 115/11, prin care ultima s-a obligat să preia şi să plătească produselor de uz fitosanitar, seminţelor, indicate în anexa la prezentul contract, facturile respective, total în sumă de 111720 lei. Conform facturii fiscale nr. MZ0293898 din 28 aprilie 2011, SRL „Imexagro” a livrat SA „Minjir Agro” marfă în valoare de 111720 lei.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Imexagro” a solicitat încasarea de la SA „Minjir Angro” a datoriei în sumă de 101720 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 9510,56 lei, a penalităţii de întârziere în sumă de 18207,88 lei şi a cheltuielilor de judecată. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una legală şi întemeiată.

În susţinerea concluziei enunţate, se reţine că conform pct. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 115/11 din 26 aprilie 2011, preţul mărfii se achită în felul următor: 50% din preţul mărfurilor cumpărate se achită în termen de pînă la 01 septembrie 2011 şi 50% din preţul mărfurilor cumpărate se achită în termen de pînă la 01 noiembrie 2011, iar conform pct. 2.4 din contractul menţionat, în caz de încălcare a graficului de achitare a mărfii cumpărate prin neachitarea oricărei din tranşe, prevăzute de pct. 2.3, cumpărătorul se obligă să achite partea neachitată a preţului mărfii cumpărate în decurs de 7 zile din momentul cînd urma să fie achitată tranşa, rămasă neachitată. Actele pricinii denotă faptul că SA „Minjir Agro” a achitat pentru marfa livrată suma de 10000 lei, restanţa constituind suma de 101720 lei.

Conform art. 514 din Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 572 din Codul civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Raportând prevederile legale enunţate la circumstanţele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au încasat de la SA „Minjir Agro” în beneficiul SRL „Imexagro” datoria contractuală în sumă de 101720 lei.

De asemenea, instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au încasat de la SA „Minjir Agro” în beneficiul SRL „Imexagro” dobânda de întârziere în sumă de 9510,56 lei şi penalitatea în sumă de 18207,88 lei, deoarece conform pct. 4.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 115/11 din 26 aprilie 2011, întru compensarea prejudiciului adus prin neachitarea la timp a preţului mărfii cumpărate, cumpărătorul achită vânzătorului o penalitate în mărime de 0,1% din preţul neachitat la timp pentru fiecare zi de întârziere, peste dobânda de întârziere, care se stabileşte conform art. 619 din Codul civil.

Argumentul invocat de către administratorul insolvabilităţii SA „Minjir Agro”, Veaceslav Pelin precum că administratorul insolvabilităţii ca persoană împuternicită de a participa la examinarea cauzei nu a fost înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a primei instanţe, prin ce i s-a încălcat dreptul la apărare, dreptul de a se expune opinia pe marginea cazului dat şi de a prezenta probe, precum şi dreptul la un proces echitabil nu poate fi reţinut, deoarece prima instanţă a citat SA „Minjir Agro” la adresa indicată în contractul de vânzare- cumpărare nr. 115/11 din 26 aprilie 2011, care a fost semnat nemijlocit de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin, nefiind comunicată instanţei o altă adresă, unde ar avea domiciliul administratorul insolvabilităţii, în conformitate cu art. 107 CPC.

Mai mult ca atît, administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin a participat la examinarea pricinii în instanţa de apel şi a avut posibilitate de a-şi expune poziţia pe marginea cazului dat şi de a prezenta probe. De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin precum că prima instanţă a judecat pricina cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, deoarece în conformitate cu art. 39 alin. (11) CPC, acţiunea născută din contractual în care se indică locul executării lui poate fi intentată şi în instanţa din acel loc, respectiv din materialele dosarului rezultă că locul executării contractului se consideră depozitul vânzătorului, SRL „Imexagro” din or.

Străşeni, astfel, acţiunea a fost intentată în Judecătoria Străşeni. Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin precum că suma încasată de către instanţele judecătoreşti este incorectă, deoarece conform ordinelor de plată nr. 13 din 03 februarie 2012 şi nr. 31 din 23 martie 2012, recurenta a achitat intimatei în contul datoriei suma de 22690 lei, astfel, datoria constituind 79030 lei, dat fiind faptul că recurenta nu a fost lipsită de posibilitatea de a prezenta ordinele de plată menţionate în instanţele judecătoreşti inferioare.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către administratorul insolvabilităţii sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin în interesele Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Imexagro” împotriva Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii de întârziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi