2rac-479/13 — Revendicarea bunurilor

prima instanţă: Iu. Cotruţă dosarul nr. 2rac-479/13 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin în interesele Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Imexagro” împotriva Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro” cu privire la revendicarea bunurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Minjir Agro” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 20 noiembrie 2012, c o n s t a t ă: La 24 mai 2012, SRL „Imexagro” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Minjir Agro” cu privire la revendicarea bunurilor.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de depozit a bunurilor din 25 iulie 2009, a predat spre păstrare SA „Minjir Agro” grîu în cantitate de 300000 kg cu condiţia restituirii bunului de acelaşi gen la prima solicitare, însă la moment nu a fost restituit. Menţionează că în urma deplasării unui reprezentant al SRL „Imexagro” la SA „Minjir Agro” s-a constatat că toată cultura a fost înstrăinată. La cererea directorului SRL „Imexagro” de a da explicaţii referitor la lipsa bunului depozitat fără autorizaţie, directorului SA „Minjir Agro” a comunicat că a vândut roada de grîu pentru a primi bani în numerar, în schimbul mărfii, care sunt necesari pentru achitarea salariului.

Conform pct. 1.1 din contractul menţionat, depozitarul s-a obligat să păstreze bunurile transmise de către deponent şi să restituie bunurile de acelaşi gen la prima solicitare a deponentului. Nerespectarea obligaţiei de păstrare a bunului dat în depozit atrage răspunderea depozitarului. Conform art. 1092 din Codul civil, dacă contractul nu prevede altfel, depozitarul nu are dreptul să folosească, fără permisiunea deponentului, bunul predat în depozit, cu excepţia cazului cînd faptul acesta este necesar conservării bunului, iar conform art. 1096 alin. (1) din Codul civil, deponentul are dreptul să- şi ridice oricînd bunul depozitat, chiar şi atunci cînd contractul prevede un termen de depozitare.

Susţine că SRL „Imexagro” în repetate rînduri a solicitat predarea mărfii depozitate şi, anume, a grîului în cantitate de 300000 kg, deoarece pârâta în fiecare an are roadă de grîu, însă pînă în prezent, nu a primit nici un răspuns din partea conducerii SA „Minjir Agro”. Prin urmare, solicită ridicarea de la pârâtă a grîului în cantitate de 300000 kg predate în baza contractului de depozit a bunurilor, cu restituirea acestuia SRL „Imexagro” şi încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 20 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, a fost ridicat de la SA „Minjir Agro” grîul în cantitate de 300000 lei predate la păstrare de către SRL „Imexagro” în baza contractului de depozit a bunului din 25 iulie 2009, cu restituirea acestora SRL „Imexagro” şi a fost încasată de la SA „Minjir Agro” în beneficiul SRL „Imexagro” taxa de stat în sumă de 200 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către SA „Minjir Agro” şi menţinută hotărârea primei instanţe. A fost încasată de la SA „Minjir Agro” în beneficiul statului taxa de stat pentru examinarea pricinii în instanţa de apel în sumă de 150 lei, care urmează a fi achitată în termen de 6 luni de la pronunţarea deciziei. La 22 iulie 2013, în termenul prevăzut de lege, administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin a declarat în interesele SA „Minjir Agro” recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează că prin încheierea Curţii de Apel Economice din 25 octombrie 2010 a fost admisă cererea introductivă depusă de către SA „Minjir Agro”, cu adresa juridică: r-nul Hînceşti, s. Minjir, privind intentarea procesului de insolvabilitate în temeiul art. 26 din Legea insolvabilităţii de SA „Minjir Agro”. Ca măsuri de asigurare, Curtea de Apel Economică a suspendat executarea silită a bunurilor SA „Minjir Agro” şi a pus sub sechestru toate bunurile debitorului şi conturile bancare. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 04 aprilie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Minjir Agro” şi a fost desemnat administratorul insolvabilităţii.

De asemenea, au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 25 octombrie 2010. Conform art. 83 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, prin hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii şi deci, unica persoană împuternicită să participe la examinarea cauzei este administratorul insolvabilităţii. Acest fapt se confirmă şi prin dispoziţiile art.104 CPC, care prevede că întreprinderile supuse procedurii de reorganizare şi de insolvabilitate se citează prin administratorul insolvabilităţii.

Astfel, administratorul insolvabilităţii ca persoană împuternicită de a participa la examinarea cauzei nu a fost înştiinţat despre litigiul aflat pe rol în prima instanţă, prin ce i s-a încălcat dreptul la apărare, de a ne expune opinia pe marginea cazului dat, de a prezenta probe şi de a înainta cererea reconvenţională privind declararea nulă a contractului de depozit şi a facturii fiscale. Contractul de depozit din 25 iulie 2009 este un contract fictiv, deoarece intimatul nu a cumpărat grîu la 25 iulie 2009 şi nu 1-a transmis la păstrare (o datorie veche a fost transformată în grîu), iar factura fiscală cu nr. SU1937499 din 25 iulie 2009 a fost semnată de o persoană, care nu era împuternicită să semneze facturile fiscale.

Consideră că intimatul nu era în drept să solicite restituirea cantităţii de 300000 kg de grîu de la SA „Minjir Agro” în proces de insolvabilitate în mod individual, deoarece conform art. 140 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Susţine că luând în consideraţie că creanţa este născută anterior intentării procesului de insolvabilitate, intimatul-creditor urma să adreseze instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate o cerere privind validarea creanţelor, iar restituirea creanţei se va efectua conform Legii insolvabilităţii.

Mai mult ca atît, conform art. 53 din Legea insolvabilităţii, din momentul admiterii cererii introductive spre examinare, creditorii nu mai pot solicita debitorului executarea creanţelor în mod individual. Afirmă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra faptului că Curtea de Apel Economică a respins cererea intimatului referitor la separarea inclusiv a grîului în cantitate de 300000 kg din masa debitoare a SA „Minjir Agro”, iar Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia din 05 decembrie 2011, a restituit recursul intimatului. Astfel, există o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi şi asupra aceluiaşi obiect şi, prin urmare, cererea de chemare în judecată urmează a fi restituită.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 19 septembrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi să trimită pricina spre rejudecare în prima instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, trimiţând pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) şi f). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art. 432 alin. (3) lit. b). Din materialele dosarului rezultă că în luna iulie 2009, între SRL „Imexagro” şi SA „Minjir Agro” a fost încheiat contractul de depozit a bunurilor, prin care ultima s-a obligat să primească şi să păstreze bunurile transmise de către SRL „Imexagro” – 300000 kg de grîu şi să restituie bunurile de acelaşi gen la prima solicitare a SRL „Imexagro”.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Imexagro” a solicitat ridicarea de la SA „Minjir Agro” a grîului în cantitate de 300000 kg predate în baza contractului de depozit a bunurilor, cu restituirea acestuia SRL „Imexagro”. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, cu ridicarea de la SA „Minjir Agro” a grîului în cantitate de 300000 lei predate la păstrare de către SRL „Imexagro” în baza contractului de depozit a bunului din 25 iulie 2009 şi cu restituirea acestora SRL „Imexagro”. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia instanţelor judecătoreşti este pripită.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, hotărârea instanţei de judecată este lovită de nulitate în cazul în care au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. b) CPC, se consideră că normele de drept procedural sunt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. În conformitate cu art. 102 alin. (1) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură.

În conformitate cu art. 104 alin. (1) lit. d) CPC, citaţia şi înştiinţarea se expediază în cazul cînd se citează întreprinderile şi toţi cei supuşi procedurii de reorganizare judiciară şi de insolvabilitate, prin administratorul insolvabilităţii ori prin lichidator, după caz. Prima instanţă, însă, contrar prevederilor art. art. 102 alin. (1) şi 104 alin. (1) CPC, a examinat pricina în lipsa administratorului insolvabilităţii SA „Minjir Agro”, Veaceslav Pelin, care nu a fost citat legal despre locul, data şi ora examinării pricinii, fapt care constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 § 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 01 februarie 2005 în cazul Ziliberberg împotriva Moldovei şi din 13 noiembrie 2008 în cazul Russu contra Moldovei, prin care a fost recunoscută încălcarea art. 6 § 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Ulterior, instanţa de apel a respins apelul declarat de către administratorul insolvabilităţii SA „Minjir Agro”, Veaceslav Pelin şi a menţinut hotărârea primei instanţe, considerând-o întemeiată şi legală, fără a ţine cont de acest fapt. Această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Veaceslav Pelin în interesele Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro”, Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 20 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Imexagro” împotriva Societăţii pe acţiuni „Minjir Agro” cu privire la revendicarea bunurilor, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Botanica municipiul Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Ion Corolevschi