2rac-348/13 — Încasarea sumei.

prima instanţă: Gr. Colev dosarul nr. 2rac-348/13 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, D. Talai ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „CIAMOR”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „LPC-IMEX” împotriva societăţii cu răspundere limitată „CIAMOR” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 15 noiembrie 2012, prin care apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a fost respins c o n s t a t ă La 10 februarie 2012 societatea cu răspundere limitată „LPC-IMEX” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „CIAMOR” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „LPC-IMEX” a indicat că în baza contractului nr. 1/06/11 din 01 iunie 2011 şi a facturilor fiscale seria nr. 0409784 din 29 iulie 2011, 0409781 din 10 august 2011, 0409783 din 16 august 2011 şi 0409789 din 26 august 2011 a livrat societăţii cu răspundere limitată „CIAMOR” grîu şi făină de grîu în sumă de 469 965 lei. Conform pct. 3.2. din contract, societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” s-a obligat să efectueze plata mărfii prin transfer în termen de 10 zile calendaristice de la data livrării fiecărui lot, sau în numerar la casa societăţii cu răspundere limitată „LPC-IMEX” nu mai tîrziu de 31 decembrie 2011. Societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a achitat parţial datoria în limita sumei de 145 450 lei, iar suma totală a datoriei restante constituie 334 515 lei.

Deoarece societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” nu a respectat condiţiile contractuale şi nu a efectuat achitarea mărfii în termen de 10 zile calendaristice de la livrarea fiecărei partide, potrivit pct. 4.2. din contract au fost calculate penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere în sumă totală de 74 435 lei. 1 Prin pretenţia nr. 35 din 29 decembrie 2011, în scopul soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, societatea cu răspundere limitată „LPC-IMEX” a somat societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” despre necesitatea achitării datoriei, însă reclamaţia nu a fost executată. Solicită societatea cu răspundere limitată „LPC-IMEX” încasarea de la societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a datoriei în sumă de 334 515 lei, penalitate în sumă de 74 435,79 lei, iar în total 408 950,79 lei.

La 18 mai 2012 societatea cu răspundere limitată „LPC-IMEX” a modificat pretenţiile şi în legătură cu achitarea de către societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a datoriei de bază în sumă de 334 515 lei, a solicitat încasarea penalităţii de 74 435,79 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 iunie 2012 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „LPC-IMEX” suma de 74 435,79 lei cu titlu de penalitate şi 12 268,5 lei cheltuieli de judecată. La 11 iulie 2012 şi 02 noiembrie 2012 societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comrat din 15 iunie 2012, invocînd în special încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională la examinarea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 15 noiembrie 2012 apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a fost respins. La 02 aprilie 2013 societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 15 noiembrie 2012, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi decizii de respingere a acţiunii şi suspendarea executării deciziei contestate. În motivarea cererii de recurs societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” a invocat că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 268 Codul civil. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 28 mai 2013 cererea societăţii cu răspundere limitată „CIAMOR” cu privire la suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Comrat din 15 noiembrie 2012 a fost respinsă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la dat primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Audiind raportul judecătorului raportor şi verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea cu răspundere limitată 2 „CIAMOR” în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) acelaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” în cererea de recurs nu a invocat temeiuri de declarare a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, nu a invocat concret şi nu a argumentat care norme de drept material sau procedural au fost încălcate de către instanţele de judecată.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire la fondul recursului. Argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului.

Prima instanţă şi instanţa de apel corect au admis acţiunea societăţii cu răspundere limitată „LPC-IMEX”, iar instanţa de apel just a invocat că acţiunea a fost reţinută spre examinare conform competenţei. Hotărîrea Curţii Constituţionale din 09 februarie 2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 163 din 22 iulie 2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, prin care art. 39 alin. (111) a fost declarat neconstituţional, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 38-41 la 24 februarie 2012. Prin urmare, pînă la momentul publicării acesteia nici părţile şi nici instanţa de judecată nu putea să cunoască despre neconstituţionalitatea normei privind competenţa la alegerea reclamantului.

În conformitate cu art. 43 alin. (1) Codul de procedură civilă, pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se 3 soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, au apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în prevederile art. 432, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „CIAMOR” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă de la data emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4