Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-4002/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
4 decembrie 2013
Părțile
Pîrău Victor vs SA Baza de Transport Auto-37
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-4002/13 — Încasarea restanţei la plata indemnizaţiei lunare

Judecătoria Hînceşti Dosarul nr. 2ra-4002/13 Judecător: A. Braga Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, M. Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SA „Baza de Transport Auto-37”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Pîrău Victor către SA „Baza de Transport Auto-37” cu privire la încasarea restanţei la plata indemnizaţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, CONSTATĂ : La 18 ianuarie 2013, reclamantul Pîrău Victor s-a adresar cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Baza de Transport Auto-37” cu privire la încasarea indemnizaţiei lunare pentru prejudiciu cauzat de un izvor de pericol sporit pentru anul 2012 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul Pîrău Victor a indicat că este invalid în urma accidentului rutier comis de către angajatul pîrîtei SA „Baza de Transport Auto-37”. Din momentul accidentului şi pînă în anul 2007, pîrîta şi-a onorat obligaţiile de achitare a indemnizaţiei cuvenite. Începînd cu anul 2007, pîrîta a stopat achitarea acestei indemnizaţii, însă prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 octombrie 2008, SA „Baza de Transport Auto-37” a fost obligată să achite această indemnizaţie. Pîrîta pentru anul 2012 nu a achitat indemnizaţia cuvenită, iar reclamantul s-a adresat cu o pretenţie, însă prin răspunsul din 26 iulie 2012, SA „Baza de Transport Auto-37” a refuzat să achite indemnizaţia.

Indică reclamantul, că conform datelor prezentate de CNAS, suma indemnizaţiei lunare constituie 577,21 lei, iar pentru anul 2012 – 6 926,52 lei pe care solicită să fie încasată de la SA „Baza de Transport Auto-37”. Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 08 februarie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ungureanu Feodor. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 06 martie 2013, a fost admisă parţial acţiunea reclamantului Pîrău Victor şi a fost încasat de la SA „Baza de Transport Auto-37” restanţa la plata îndemnizaţiei lunare pe anul 2012 în sumă de 6 926,52 lei. Pretenţiile privind repararea prejudiciului moral au fost respinse. La 05 aprilie 2013, SA „Baza de Transport Auto-37” a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de 1 fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acţiunea lui Pîrău Victor.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de SA „Baza de Transport Auto-37” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 06 martie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1403, art. 1418, art. 1410 alin. (1)-(3) şi art. 1403 Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de repararea prejudiciului în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 28 octombrie 2013, SA „Baza de Transport Auto-37” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013 şi casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 06 martie 2013, în partea în care acţiunea a fost admisă, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cerinţa ce ţine de încasarea de la pîrîta SA „Baza de Transport Auto-37” în beneficiul reclamantului Pîrău Victor a restanţei la plata îndemnizaţiei lunare pe anul 2012 în sumă de 6 926,52 lei.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

2 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de SA „Baza de Transport Auto-37” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Baza de Transport Auto-37” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SA „Baza de Transport Auto-37”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Pîrău Victor către SA „Baza de Transport Auto-37” cu privire la încasarea restanţei la plata indemnizaţiei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.