2ra-49/17 — încasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-49/17 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr.2ra-49/17
Judecător: L. Lupașco
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai
Î N C H E I E R E
18 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, Ala Cobăneanu,
Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea
soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Voznoi
Vladimir,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societate cu
Răspundere Limitată „Alo-Taxi” împotriva lui Voznoi Vladimir cu privire la încasarea
prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014
C O N S T A T Ă :
La 22 iulie 2013 reclamanta S.C. "Alo - Taxi" S.R.L. a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Voznoi Vladimir cu privire la încasarea
prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta, S.C. "Alo - Taxi" S.R.L., a indicat că, la
01.09.2011 1-a angajat pe pîrît în calitate de șofer. La 01.01.2012 acesta a fost eliberat
din serviciu din proprie inițiativă. Iar, la 01.04.2012, acesta a fost din nou reangajat în
aceeași funcție. Susține că, la aceeași dată a fost încheiat și contractul de răspundere
materială deplină a pîrîtului față de reclamant.
Astfel, la 03.06.2012 pîrîtul a provocat un accident rutier în care a avut de suferit
autoturismul ce aparține cu drept de proprietate reclamantului. Suma pagubelor a
constituit 75.492 lei.
Menționează, că la 09.08.2012, în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă,
reclamantul a expediat pîrîtului o reclamație prin care a solicitat repararea benevolă a
pagubelor cauzate, care însă a rămas fără răspuns.
Solicită, încasarea de la Voznoi Vladimir în folosul a S.C. "Alo - Taxi" S.R.L., a
datoriei în sumă de 75492 lei și a taxei de stat în mărime de 2264,76 lei.
Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 17 iulie 2014 acțiunea a fost
admisă parțial. S-a încasat de la Voznoi Vladimir Ion, a.n. 03.03.1972, c/p
0951309890635 în beneficiul S.C. "Alo - Taxi" S.R.L., IDNO 1010600027845 suma
1
prejudiciului material în mărime de 300 (trei sute) lei RM și cheltuieli de judecată în
sumă de 270 lei, iar în total a încasa suma de 570 (cinci sute șaptezeci) lei RM. Ceea
ce ține de cerințele în partea încasării prejudiciului material și a cheltuielilor de
judecată, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată în această parte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor
probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se încadrează parțial
în prevederile legii.
Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de fond SC„Alo-Taxi" SRL a depus cerere
de apel prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii instanței de fond
cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, cererea de apel
depusă de SC„Alo-Taxi" SRL a fost admisă, hotărîrea judecătoriei Rîșcani
mun.Chișinău din 17 iulie 2014 a fost casată și pronunțată o nouă hotărîre prin care s-a
încasat de la Voznoi Vladimir Ion, a.n. 03.03.1972, c/p 0951309890635 în beneficiul
S.C. "Alo - Taxi" S.R.L., IDNO 1010600027845 suma prejudiciului material în
mărime de 75 492,00 lei și cheluielile de judecată cu titlu de taxă de stat achitată la
depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 2 264,76 lei și taxa de stat
achitată pentru depunerea cererii de apel în sumă de 1 691,82 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant
și-au găsit parțial reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar
argumentele formulate în cererea de apel sunt în întemeiate.
Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 21 octombrie 2016, Voznoi
Vladimir a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și cu remiterea pricinii spre rejudecare în cadrul instanței de
apel.
În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanței de apel a fost
adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea normelor
de drept procedural.
Totodată, mai invocă recurentul că instanța de apel nu a constatat și elucidat
toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.
Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
că recursul declarat este inadmisibil, fiind depus cu omiterea termenului de declarare
prevăzut la art.434 CPC.
Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea
termenului de declarare prevăzut la art.434.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de
2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele cauzei rezultă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06
noiembrie 2014, cererea de apel depusă de SC„Alo-Taxi" SRL a fost admisă, hotărîrea
2
judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 17 iulie 2014 a fost casată și se pronunță o nouă
hotărîre prin care s-a încasat de la Voznoi Vladimir Ion în beneficiul S.C. "Alo - Taxi"
S.R.L suma prejudiciului material în mărime de 75 492,00 lei, cheluielile de judecată
cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de
2 264,76 lei și taxa de stat achitată pentru depunerea cererii de apel în sumă de 1
691,82 lei.
Prin urmare, Voznoi Vladimir, invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la
21 octombrie 2016 a declarat recurs.
Astfel, instanța de recurs conchide că, cererea de recurs depusă de către Voznoi
Vladimir împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, este în
afara termenului de declarare a recursului, or, recurentul a făcut cunoștință cu decizia
motivată a instanței de apel încă din 01.12.2014, fapt certificat prin avizul de recepție
anexat la materialele cauzei.(f.d.123).
Contrar prevederilor art. 434 alin. (1) CPC și a celor menționate per ansamblu,
Voznoi Vladimir, a depus cererea de recurs la 21 octombrie 2016, respectiv, mult
peste termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit. Iar, art.56 alin.(3) CPC, prevede expres că
participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale.
Voznoi Vladimir, depunând recursul la 21 octombrie 2016, și-a exercitat dreptul
de atac cu omiterea termenului legal, fapt din care considerente, recursul acestuia
urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 10 alin. (1) Codul de procedură civilă, sancțiunile
procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,
care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de
îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă
a unui drept procedural.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit
cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se
subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că
ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale
de acces la instanță (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11
septembrie 2007).
În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul pentru introducerea unei
căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care nu
par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
3
Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra
repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o
marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au
acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,
necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.
Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind
obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care
ele au cunoștință.
Voznoi Vladimir, cunoscând cu certitudine despre decizia instanței de apel din 06
noiembrie 2014, nu a manifestat diligența necesară în vederea depunerii cererii de
recurs în termenul stabilit de lege, iar repunerea în termenul prevăzut de lege nu a
solicitat.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecător
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra admisibilității
recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Codul de procedură civilă, și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Astfel, din motivele menționate și având în vedere că Voznoi Vladimir a declarat
recurs în afara termenului de 2 luni care este de decădere și nu poate fi restabilit,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil. Or, admiterea spre
examinare a unui recurs tardiv va încălca principiul securității raporturilor juridice și
va duce în mod inevitabil la o nouă condamnare a Republicii Moldova de către Curtea
Europeană pentru Drepturile Omului (cauza Pîrnău și alții vs. Republica Moldova din
31 ianuarie 2012).
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarant de către Voznoi Vladimir ca inadmisibil, fiind depus cu omiterea termenului
de declarare prevăzut la art.434 CPC.
În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 434, 440 CPC, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
D I S P U N E:
Recursul declarat de către Voznoi Vladimir se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Ala Cobăneanu
Judecători Iurie Bejenaru
Iuliana Oprea
4