2rh-62/17 — încasarea prejudiciului material

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2rh-62/17

Judecător: V. Varaniță

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Cernat, L. Bulgac, A.Pahopol

Curtea Supremă de Justiție

Judecători: V. Doagă, S. Moldovan, Iu. Oprea

ÎNCHEIERE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

examinînd cererea de revizuire înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Transimex”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societății

cu Răspundere Limitată „Transimex” împotriva lui Didenco Grigore privind

încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 15.07.2013, SRL „Transimex” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigore Didenco, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime

de 171 189 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SRL „Transimex” în calitate de angajator

și Grigore Didenco, în calitate de angajat, a fost încheiat la 02.01.2012 un contract

individual de muncă, în baza căruia ultimul a fost angajat în calitate de șofer. Ulterior

părțile au încheiat un contract de răspundere materială, în baza căruia Grigore

Didenco și-a asumat răspunderea materială deplină pentru neasigurarea integrității

sau distrugerea bunurilor încredințate acestuia întru executarea obligațiilor sale. La

23.03.2012, pe traseul Herson-Cherci a avut loc un accident rutier, cu implicarea

autovehiculului de model Volvo FH12430, cu nr. de înmatriculare LP AG 474, la

volanul căruia se afla Grigore Didenco și semiremorca de model MAGYAR, cu nr.

de înmatriculare C AS 249, tractată de autovehiculul de model Volvo, cu nr. de

înmatriculare C KN 429, la volanul căruia se alfa Șendrea S.

În urma accidentului a fost distrus autovehiculul de model Volvo FH12430, cu

nr. de înmatriculare LP AG 474, care aparține cu drept de proprietate SRL

„Transimex”, iar vinovat de producerea accidentului se face Grigore Didenco.

Raportul de evaluare a pagubei nr.921/08A din 20 august 2012, efectuat de către SRL

„ExautoPlus”, indică costul mediu de piață a unui automobil analogic ca fiind de la 9

000 euro și pînă la 12 000 euro, în mediu 11 250 euro, ceea ce conform cursului

valutar al BNM în valuta națională la ziua examinării constituie – 171 189 lei.

Conform tehnologiei de recondiționare a autovehiculelor avariate, automobilul Volvo

FH12340 cu n/î LP AG 474 nu este rațional de reparat, deoarece valoarea

1

cheltuielilor depășește esențial valoarea de piață a unui automobil analogic. Avînd în

vedere faptul că pîrîtul are încheiat contract de răspundere materială deplină,

reclamantul consideră că pîrîtul urmează să restituie prejudiciul material în mărime

de 171 189 lei.

Cere reclamantul încasarea de la pîrît a prejudiciului în mărime de 171 189 lei și

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind

dispusă încasarea de la Didenco Grigore în beneficiul SRL „Transimex” prejudiciul

material cauzat în urma accidentului rutier în suma de 171 189 lei, cheltuielile pentru

taxa de stat în suma de 1 000 lei și pentru asistență juridică 3000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 14 alin. (1), 1398

alin. (1) Cod civil și art. 333 alin. (1), 337 și 338 alin. (1) Codul muncii, menționînd

că pîrîtul se face vinovat de cauzarea prejudiciului reclamantului.

La 11.08.2014, Grigore Didenco a depus cerere de apel împotriva hotărîrii

primei instanțe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014 cu

emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acțiunii.

În motivarea apelului a indicat că, instanța a considerat probată vinovăția lui în

comiterea accidentului în baza unor probe ce nu au fost administrate corespunzător,

precum și nu este confirmată autenticitatea respectivelor probe. Consideră că instanța

nu a elucidat toate aspectele pricinii, iar soluția dispusă nu este argumentată

corespunzător. Menționează că în esență eroarea aparține angajatorului, care nu a

verificat mijlocul de transport, iar de către agenții constatatori s-a confirmat că

sistemul de frînare era defect, ceea ce și urmează a fi pus în seama angajatorului. Or,

acesta nu a dispus verificarea corespunzătoare a autoturismului, iar per final a avut

loc accidentul rutier.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, a fost admis apelul

declarat de Didenco Grigore, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014 și a

fost emisă o hotărîre nouă prin care a fost admisă parțial acțiunea SRL „Transimex”

cu încasarea de la Didenco Grigore în beneficiul SRL „Transimex” prejudiciul cauzat

în limita a 3 salarii medii lunare. În rest, cererea de chemare în judecată a SRL

„Transimex” împotriva lui Didenco Grigore privind încasarea prejudiciului material

și a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 336, 339 Codul

muncii, Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor pentru care se instituie răspunderea

materială deplină, aprobat prin HG nr. 449 din 29.04.2004, menționînd că nu poate fi

reținută răspunderea materială deplină a angajatului pentru prejudiciul cauzat.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 20.04.2016, SRL „Transimex” a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2016 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 11 iulie

2014.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016 recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Transimex” împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2016 a fost considerat inadmisibil.

La 25.11.2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Transimex” a înaintat cerere

de revizuire a încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, solicitînd

admiterea acesteia, casarea încheierii revizuite, cu rejudecarea cauzei în ordine de

recurs, invocînd ca temei de revizuire lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute

unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii, care nu i-au fost și nu i-au putut fi

cunoscute anterior.

2

Drept circumstanțe noi revizuentul a invocat răspunsul cu nr. 4310 din

20.10.2016 dat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei al RM și

răspunsul cu nr. 1547 din 03.11.2016 dat de Inspectoratul de Stat al Muncii cu

privire la completarea anexei nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie

2004, realizată prin Hotărîrea Guvernului nr. 826 din 04 iulie 2016.

La data de 14.03.2017, intimatul Didenco Grigore a depus referință la cererea de

revizuire a SRL „Transimex” solicitînd respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie

respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează

cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt probate

circumstanțe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esențiale

pentru relațiile în litigiu și de natură să influiențeze soluția adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt

definite cele conținute în art. 449 CPC și ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de

către instanță este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea

irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În același timp, acest temei trebuie să vizeze situația de fapt, care a fost obiectul

examinării în instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică corectitudinea

aplicării și interpretării de către prima instanță a normelor de drept material și

procesual, în limitele materialelor din dosar și în limitele recursului declarat. Or, nu

poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situație de fapt, asupra căreia s-

a pronunțat instanța de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situație.

Din textul cererii de revizuire, înaintată la 25.11.2016, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii

Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, iar temeiul invocat este lit. b) a art. 449

CPC.

Astfel, cu privire la afirmațiile revizuentului invocate în cererea de revizuire,

Colegiul constată că acestea nu se încadrează la temeiul de revizuire prevăzut de art.

449 lit. b) CPC. Mai mult se face referire la niște circumstanțe expuse în răspunsul cu

nr. 4310 din 20.10.2016 dat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei al

RM și răspunsul cu nr. 1547 din 03.11.2016 dat de Inspectoratul de Stat al Muncii

prin care care dau interpretări unei situație de fapt în contextul completării anexei nr.

1 la Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, realizată prin Hotărîrea

Guvernului nr. 826 din 04 iulie 2016. Or, răspunsurile în cauză, emise la 20.10.2016

respectiv 03.11.2016, ca și completările anexei nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 449

din 29 aprilie 2004 realizate prin Hotărîrea Guvernului nr. 826 din 04 iulie 2016 au

fost întocmite ulterior pronunțării încheierii a cărei revizuire se cere.

Mai mult ca atît, aceste afirmații nu influiențează în nici un mod soluțiile

adoptate.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și

nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

3

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449

lit. b) CPC, este important ca circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv pînă

la data pronunțării hotărîrii, să fie confirmate în fața instanței prin prezentarea unor

probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbește despre circumstanțe (fapte) necunoscute

anterior petiționarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanța a

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru admiterea revizuirii

este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a știut

anterior pronunțării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau

fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca

temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este

ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunțării hotărîrii, ele

urmînd a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărîrii. Faptele noi

apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acțiune în judecată,

dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze

esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte

necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt

determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanțe conduc după

sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu

și deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut

la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea invocării unui

atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența

acestui temei de revizuire.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ conchide că circumstanțele invocate de revizuent drept temei de

revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei ședințe, revizuentul nu a prezentat nici unul din

temeiurile conținute în norma indicată.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să

fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului

o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale

ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere,

printre altele, ca atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania,

Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

4

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menționate

Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătorești irevocabile

produce efecte grave pentru părți, întrucît se încalcă principiul stabilității raporturilor

juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea

( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse și în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de

procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

DISPUNE:

A respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Transimex” împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din

15 iunie 2016, în pricina civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată

„Transimex” împotriva lui Didenco Grigore privind încasarea prejudiciului material

și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

5