2rh-274/16 — încasarea prejudiciului material

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2rh-274/16

Judecător: V.Varaniță

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol

Curtea Supremă de Justiție

Judecători: V. Doagă, S. Moldovan, I. Oprea

ÎNCHEIERE

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

examinînd cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Transimex” Societate Comercială,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societății cu

Răspundere Limitată „Transimex” împotriva lui Didenco Grigore privind încasarea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, prin care

cererea de recurs a fost declarată inadmisibilă,

C O N S T A T Ă :

La 15.07.2013, SRL „Transimex” SC a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigore Didenco, solicitînd încasarea prejudiciului material în

mărime de 171 189 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SRL „Transmimex” în calitate de

angajator și Grigore Didenco, în calitate de angajat, a fost încheiat la 02.01.2012

un contract individual de muncă, în baza căruia ultimul a fost angajat în calitate de

șofer. Ulterior părțile au încheiat un contract de răspundere materială, în baza

căruia Grigore Didenco și-a asumat răspunderea materială deplină pentru

neasigurarea integrității sau distrugerea bunurilor încredințate acestuia întru

executarea obligațiilor sale. La 23.03.2012, pe traseul Herson-Cherci a avut loc un

accident rutier, cu implicarea autovehiculului de model Volvo FH12430, cu nr. de

înmatriculare LP AG 474, la volanul căruia se afla Grigore Didenco și

semiremorca de model MAGYAR, cu nr. de înmatriculare C AS 249, tractată de

autovehiculul de model Volvo, cu nr. de înmatriculare C KN 429, la volanul căruia

se alfa Șendrea S.

În urma accidentului a fost distrus autovehiculul de model Volvo FH12430,

cu nr. de înmatriculare LP AG 474, care aparține cu drept de proprietate SRL

1

„Transimex”, iar vinovat de producerea accidentului se face Grigore Didenco.

Raportul de evaluare a pagubei nr.921/08A din 20 august 2012, efectuat de către

SRL „ExautoPlus”, indică costul mediu de piață a unui automobil analogic ca fiind

de la 9 000 euro și pînă la 12 000 euro, în mediu 11 250 euro, ceea ce conform

cursului valutar al BNM în valuta națională la ziua examinării constituie – 171 189

lei. Conform tehnologiei de recondiționare a autovehiculelor avariate, automobilul

Volvo FH12340 cu n/î LP AG 474 nu este rațional de reparat, deoarece valoarea

cheltuielilor depășește esențial valoarea de piață a unui automobil analogic. Avînd

în vedere faptul că pîrîtul are încheiat contract de răspundere materială deplină,

reclamantul consideră că pîrîtul urmează să restituie prejudiciul material în mărime

de 171 189 lei.

Cere reclamantul încasarea de la pîrît a prejudiciului în mărime de 171 189 lei

și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014, acțiunea a fost admisă,

fiind dispusă încasarea de la Didenco Grigore în beneficiul SRL „Transimex”

prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier în suma de 171 189 lei,

cheltuielile pentru taxa de stat în suma de 1 000 lei și pentru asistență juridică 3000

lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 14 alin. (1),

1398 alin. (1) Cod civil și art. 333 alin. (1), 337 și 338 alin. (1) Codul muncii,

menționînd că pîrîtul se face vinovat de cauzarea prejudiciului reclamantului.

La 11.08.2014, Grigore Didenco a depus cerere de apel împotriva hotărîrii

primei instanțe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014 cu

emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acțiunii.

În motivarea apelului a indicat că, instanța a considerat probată vinovăția lui

în comiterea accidentului în baza unor probe ce nu au fost administrate

corespunzător, precum și nu este confirmată autenticitatea respectivelor probe.

Consideră că instanța nu a elucidat toate aspectele pricinii, iar soluția dispusă nu

este argumentată corespunzător. Menționează că în esență eroarea aparține

angajatorului, care nu a verificat mijlocul de transport, iar de către agenții

constatatori s-a confirmat că sistemul de frînare era defect, ceea ce și urmează a fi

pus în seama angajatorului. Or, acesta nu a dispus verificarea corespunzătoare a

autoturismului, iar per final a avut loc accidentul rutier.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, a fost admis

apelul declarat de Didenco Grigore, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 iulie

2014 și a fost emisă o hotărîre nouă prin care a fost admisă parțial acțiunea SRL

„Transimex” cu încasarea de la Didenco Grigore în beneficiul SRL „Transimex”

prejudiciul cauzat în limita a 3 salarii medii lunare. În rest, cererea de chemare în

judecată a SRL „Transimex” împotriva lui Didenco Grigore privind încasarea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 336, 339

Codul muncii, Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor pentru care se instituie

răspunderea materială deplină, aprobat prin HG nr. 449 din 29.04.2004,

menționînd că nu poate fi reținută răspunderea materială deplină a angajatului

pentru prejudiciul cauzat.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 20.04.2016, SRL „Transimex”

SC a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Orhei

din 11 iulie 2014.

Prin încheiere Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, cererea de recurs declarată de către

SRL „Transimex” a fost considerată inadmisibilă.

La 25 noiembrie 2016, SRL „Transimex” SC a depus cerere de revizuire,

prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanței de

recurs cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de recurs.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a indicat că circumstanțe sau

fapte esențiale ale pricinii care nu au putut fi cunoscute revizuientului pînă la

momentul examinării chestiuni în instanța de recurs.

Prin urmare, revizuientul și-a motivat cererea de revizuire și prin prisma art.

449, lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost

și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexîndu-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale sus-arătate, urmează că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărîri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite

revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ

în art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care

după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale

ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta

3

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor enunțate, este de înțeles că

circumstanțele sau faptele date existente obiectiv pînă la data pronunțării hotărîrii,

să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente și pertinente, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanței de judecată, care nu au fost

cunoscute revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunțării hotărîrii

și să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

Prin prin prisma normei sus-enunțate, Completul colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuientul

nu a prezentat probe concludente și pertinente să aibă importanță esențială pentru

justa soluționare a cauzei civile prevăzute de art. 449 lit. b), or, cele indicate de

către revizuient au fost supuse cercetării și de către instanțele ierarhic inferioare.

Totodată, instanța de revizuire reține că reluarea procesului de judecată

pentru o nouă soluționare a cazului ar încălca principiul securității raporturilor

juridice care presupune respectul față de principiul lucrului judecat, adică

principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești care cere, ca atunci

cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să

nu mai poată fi pusă în discuție.

Este important, la caz, de remarcat că unul din elementele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care

înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către

instanțele naționale într-o manieră incompatibilă cu principiul securității juridice

(cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012).

Principiul securității raporturilor juridice presupune respectul față de

principiul lucrului judecat (res judecata).

Sub acest aspect, se va menționa și faptul că, admiterea cererii de revizuire în

împrejurările reținute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securității

raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ș.a),

prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca

contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că

securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității

lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea

unei hotărâri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi

soluții în cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie

exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a

efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat.

4

O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Față de cele ce preced și avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de

revizuire nu se încadrează prin prisma prevederilor art. 449 lit. b) CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către

SRL „Transimex” SC ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Transimex” Societate Comercială, împotriva

încheierii Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Transimex” împotriva lui

Didenco Grigore privind încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de

judecată.

Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

5