2ra-1385/16 — încasarea prejudiciului material

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-1385/16

Judecător: V.Varaniță

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol

ÎNCHEIERE

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Transimex”, în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Transimex” împotriva

lui Didenco Grigore privind încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 15.07.2013, SRL „Transimex” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigore Didenco, solicitînd încasarea prejudiciului material în

mărime de 171 189 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SRL „Transmimex” în calitate de

angajator și Grigore Didenco, în calitate de angajat, a fost încheiat la 02.01.2012

un contract individual de muncă, în baza căruia ultimul a fost angajat în calitate de

șofer. Ulterior părțile au încheiat un contract de răspundere materială, în baza

căruia Grigore Didenco și-a asumat răspunderea materială deplină pentru

neasigurarea integrității sau distrugerea bunurilor încredințate acestuia întru

executarea obligațiilor sale. La 23.03.2012, pe traseul Herson-Cherci a avut loc un

accident rutier, cu implicarea autovehiculului de model Volvo FH12430, cu nr. de

înmatriculare LP AG 474, la volanul căruia se afla Grigore Didenco și

semiremorca de model MAGYAR, cu nr. de înmatriculare C AS 249, tractată de

autovehiculul de model Volvo, cu nr. de înmatriculare C KN 429, la volanul căruia

se alfa Șendrea S.

În urma accidentului a fost distrus autovehiculul de model Volvo FH12430,

cu nr. de înmatriculare LP AG 474, care aparține cu drept de proprietate SRL

„Transimex”, iar vinovat de producerea accidentului se face Grigore Didenco.

Raportul de evaluare a pagubei nr.921/08A din 20 august 2012, efectuat de către

SRL „ExautoPlus”, indică costul mediu de piață a unui automobil analogic ca fiind

de la 9 000 euro și pînă la 12 000 euro, în mediu 11 250 euro, ceea ce conform

cursului valutar al BNM în valuta națională la ziua examinării constituie – 171 189

lei. Conform tehnologiei de recondiționare a autovehiculelor avariate, automobilul

Volvo FH12340 cu n/î LP AG 474 nu este rațional de reparat, deoarece valoarea

cheltuielilor depășește esențial valoarea de piață a unui automobil analogic. Avînd

în vedere faptul că pîrîtul are încheiat contract de răspundere materială deplină,

1

reclamantul consideră că pîrîtul urmează să restituie prejudiciul material în mărime

de 171 189 lei.

Cere reclamantul încasarea de la pîrît a prejudiciului în mărime de 171 189 lei

și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014, acțiunea a fost admisă,

fiind dispusă încasarea de la Didenco Grigore în beneficiul SRL „Transimex”

prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier în suma de 171 189 lei,

cheltuielile pentru taxa de stat în suma de 1 000 lei și pentru asistență juridică 3000

lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 14 alin. (1),

1398 alin. (1) Cod civil și art. 333 alin. (1), 337 și 338 alin. (1) Codul muncii,

menționînd că pîrîtul se face vinovat de cauzarea prejudiciului reclamantului.

La 11.08.2014, Grigore Didenco a depus cerere de apel împotriva hotărîrii

primei instanțe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 11 iulie 2014 cu

emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acțiunii.

În motivarea apelului a indicat că, instanța a considerat probată vinovăția lui

în comiterea accidentului în baza unor probe ce nu au fost administrate

corespunzător, precum și nu este confirmată autenticitatea respectivelor probe.

Consideră că instanța nu a elucidat toate aspectele pricinii, iar soluția dispusă nu

este argumentată corespunzător. Menționează că în esență eroarea aparține

angajatorului, care nu a verificat mijlocul de transport, iar de către agenții

constatatori s-a confirmat că sistemul de frînare era defect, ceea ce și urmează a fi

pus în seama angajatorului. Or, acesta nu a dispus verificarea corespunzătoare a

autoturismului, iar per final a avut loc accidentul rutier.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, a fost admis

apelul declarat de Didenco Grigore, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 iulie

2014 și a fost emisă o hotărîre nouă prin care a fost admisă parțial acțiunea SRL

„Transimex” cu încasarea de la Didenco Grigore în beneficiul SRL „Transimex”

prejudiciul cauzat în limita a 3 salarii medii lunare. În rest, cererea de chemare în

judecată a SRL „Transimex” împotriva lui Didenco Grigore privind încasarea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 336, 339

Codul muncii, Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor pentru care se instituie

răspunderea materială deplină, aprobat prin HG nr. 449 din 29.04.2004,

menționînd că nu poate fi reținută răspunderea materială deplină a angajatului

pentru prejudiciul cauzat.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 20.04.2016, SRL „Transimex”

a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 09 februarie 2016 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din

11 iulie 2014.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel a

examinat superficial cauza, nu a dat apreciere probelor concludente și pertinente

anexate la dosar și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

2

Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, completul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

ierarhic inferioare au apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele

cauzei. În viziunea recurentului, instanța de apel a examinat superficial cauza, nu a

dat apreciere probelor concludente și pertinente anexate la dosar și nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

cînd în recursul declarat de SRL „Transimex”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Transimex” ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Transimex”.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4