2ra-3458/13 — Declararea nulităţii actelor juridice

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3458/13 Judecător Gh. Bîrnaz Curtea de Apel Chişinău Judecători: E.Clim, M.Anton, Iu.Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Nicolae Clima, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursului declarat de Sadovnic Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sadovnic Ivan către SA „Autoprim Service” şi ÎCS „Express Leasing” SRL privind declararea nulităţii actelor juridice şi acţiunea reconvenţională depusă de ÎCS „Express Leasing” SRL către Sadovnic Ivan privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, CONSTATĂ : La 17.07.2008, Sadovnic Ivan a depus cerere de chemare în judecată către SA „Autoprim Service” şi ÎCS „Express Leasing” SRL privind declararea nulităţii actelor juridice.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în corespundere cu contractul de vînzare-cumpărare nr.19/11/AUT/2007/1 din 19.11.2007 şi a contractului de leasing nr.548/2007/SAD din 20.12.2007, a procurat în leasing autobusul de marca Lifan, modelul LF 6592-1, n/î C MS 418, cu achitarea următoarelor sume băneşti: rata iniţială de 5 406,54 euro; poliţa CASCO - 466 euro; rata de leasing - 471,47 euro x 5 luni = 2 357,35 euro; asigurarea de răspundere civilă – 1 200 lei; cheltuieli de expertiză - 620 lei, total a achitat 8 229,89 euro şi 1 820 lei.

Menţionează reclamantul că, pe parcursul exploatării autobusului nominalizat, în perioada de garanţie, s-au depistat unele însuşiri improprii naturii folosirii normale a bunului în cauză, s-au depistat o serie întreagă de defecte şi vicii ascunse ale producătorului şi anume: -apariţia şi existenţa în permanenţă a unui zgomot vădit al motorului şi punţii care cauzează o vibraţie puternică a caroseriei şi care se răsfrînge şi se simte în salonul autobusului; - înfierbîntarea şi dispariţia permanentă a frînei; - consumul de motorină mult mai mare decît limitele tehnice normative stabilite de producător pentru un aşa model de autobus, consumul constituie 20 litri la 100 km. Toate aceste defecte şi vicii ascunse depistate la autobusul în cauză, nu sunt rezultatul uzurii automobilului sau o urmare a folosirii obişnuite a automobilului.

1 Mai invocă că, în scopul elucidării tuturor acestor aspecte şi circumstanţe ale litigiului, de către Laboratorul de încercări a Sistemului Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor al RM, a fost efectuată o expertiză de domeniu, raportul de încercare nr.316 din 30.05.08, expertiza care demonstrează temeinicia şi legalitatea cerinţelor invocate, cît şi faptul că autobusul procurat constituie o sursă de pericol sporit atît pentru acesta, cît şi pentru pasagerii transportaţi. În acest sens, în scopul aplanării litigiului iscat pe cale amiabilă, reclamantul Sadovnic Ivan la 02.06.2008 a adresat o reclamaţie pîrîtului, însă fără careva rezultate pozitive, astfel consideră că de către parte a fost dus în eroare, deoarece dacă ar fi cunoscut existenţa acestor defecte şi vicii ascunse la acest autobus, atunci nu ar fi semnat contractele indicate şi nu procura autobusul în cauză.

Reclamantul Sadovnic Ivan solicită instanţei de judecată: declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 19/11/AUT/2007/1 din 19 octombrie 2007, încheiat între SA „Autoprim Service” şi „ÎM şi Compania Consulting Grup” SA; declararea nulă a contractului de leasing nr.548/2007/SAD, încheiat de Sadovnic Ivan şi „ÎM şi Compania Consulting Grup” SA; restituirea contravalorii autobusului de model „Lifan” cu nr. de înmatriculare C MS 418 în sumă de 8229,89 euro; încasarea din contul SA „Autoprim Service” în beneficiul lui Sadovnic Ivan a penalităţii în mărime de 4 054,80 euro; încasarea din contul pîrîţilor, în mod solidar, în beneficiul lui Sadovnic Ivan a sumei de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral; încasarea cheltuielilor de judecată.

La 20.02.2009, ÎCS „Express Leasing” SRL (succesor al SA „ÎM şi Compania Consulting Grup”), a depus cerere reconvenţională privind încasarea datoriei totală de 14 024,24 euro, inclusiv TVA, dintre care: 2 816,51 euro - ratele de leasing restante; 1 138,37 euro - penalitate; 10 069,36 euro - cota parte din VIB (capital nerambursat); taxa de stat în sumă de 5 522 lei. În motivarea cererii reconvenţionale, ÎCS „Express Leasing” SRL a menţionat că, în conformitate cu prevederile contractului de leasing nr.548/2007/SAD din 20.12.2007, Societatea „ÎM şi Compania Consulting Grup” SA, actualmente ÎCS „Express Leasing” SRL a transmis în posesie şi folosinţă temporară lui Sadovnic Ivan autobusul de marca Lifan LF 6592-1 cu număr de înmatriculare C MS 418, în valoare de 18 631,07 euro, inclusiv TVA, cu termenul final de răscumpărare pînă la data de 30.12.2010.

Conform pct. 6.1 al contractului de leasing sus-menţionat, Sadovnic Ivan s-a obligat să achite ÎCS „Express Leasing” SRL rata pentru autobusul sus-menţionat în 36 de rate lunare, a cîte 471,47 euro, echivalent în lei MDL, la cursul comercial de schimb al Locatorului la ziua efectuării plăţii, dar care să nu depăşească cursul oficial al BNM + 1,5%. Dat fiind faptul că Sadovnic Ivan nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale privind achitarea în timp util a ratelor de leasing, ultimul a încălcat prevederile cap.VI al contractului de leasing. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 20 iulie 2012, acţiunea depusă de Sadovnic Ivan a fost respinsă ca neîntemeiată şi admisă cererea reconvenţională depusă de ÎCS „Express Leasing” SRL, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Sadovnic Ivan în beneficiul ÎCS „Express Leasing” SRL a sumei de 14 024,24 euro cu titlu de datorie conform contractului de leasing şi încasarea din contul lui Sadovnic Ivan în beneficiul ÎCS „Express Leasing” SRL a sumei de 5 522 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la achitarea taxei de stat. 2 În motivarea soluţiei, instanţa de fond a constatat că autobuzul litigios a fost utilizat în scopuri comerciale, în rezultatul căreia i-au fost aduse un şir întreg de deteriorări, care au fost provocate prin utilizarea necorespunzătoare a acestuia.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Sadovnic Ivan a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 iulie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de el să fie admisă, cu respingerea cererii reconvenţională depusă de ÎCS „Express Leasing” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, apelul declarat de Sadovnic Ivan a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 iulie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată . Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 03.05.2013, sadovnic Ivan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05.02.2013 hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 iulie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de el să fie admisă, cu respingerea cererii reconvenţională depusă de ÎCS „Express Leasing” SRL.

În argumentarea recursului, recurentul a menţionat că instanţele eronat au dat apreciere materialelor cauzei. Indică în acest sens că, contradicţiile dintre indicaţiile vitezometrului, stabilite în raportul de expertiză, actul de primire-predare şi raportul de verificare, duc la concluzia că ultimul a fost perfectat cu erori evidente. Susţine că este abuzivă menţiunea instanţei cum că discul vitezometrului a fost rotit în direcţia opusă pentru a micşora distanţa parcursă şi a păstra garanţia vînzătorului. Sadovnic Ivan indică că instanţele au interpretat în mod eronat art. 227 şi 228 CC, deoarece a avut loc o practică comercială abuzivă, contractul fiind încheiat prin erori considerabile, determinate de comportamentul dolosiv şi viclean al vînzătorului şi metoda prin care a fost vîndut autobusul.

ÎCS „Express Leasing” SRL şi SA „Autoprim Service” au depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea lui. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Sadovnic Ivan a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor prezentate de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide netemeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

3 Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. După cum rezultă din cererea de recurs, recurentul invocă argumente în susţinerea dezacordului doar în partea respingerii cererii sale de declarare a nulităţii actelor juridice, dar în partea admiterii cererii reconvenţionale nu aduce careva argumente. Potrivit materialelor dosarului, la 19.11.2007, între „IM şi Compania Consulting Grup” SRL (ulterior ÎCS „Express Leasing” SRL) în calitate de cumpărător, SA „Autoprim-Service” în calitate de vînzător şi Sadovnic Ivan în calitate de persoana care primeşte în leasing (beneficiar), a fost semnat contractul de vînzare-cumpărare nr. 19/11/AUT/2007/1 a autobuzului de model LIFAN LF 6592 (f.d.

15, vol. I). La data de 20.12.2007, a fost încheiat contractul de leasing nr.548/2007/SAD conform căruia „IM şi Compania Consulting Grup” SRL, în calitate de locator, s-a obligat să transmită reclamantului Sadovnic Ivan, în calitate de beneficiar, autobusul sus-indicat în folosinţă temporară, ultimul obligîndu-se să-l primească şi să achite lunar timp de 36 luni cîte 471,47 Euro. Potrivit art. 753 alin. (1) CC, prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. (2) Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, la 03.06.2008, Sadovnic Ivan a expediat în adresa SA „Autoprim-Service” reclamaţia cu nr.45, prin care acesta susţinea că după procurarea autobuzului litigios au fost depistate unele defecte tehnice, improprii după natura lor unei folosinţe normale a acestora, şi anume: apariţia şi existenţa în permanenţă a unui zgomot vădit al motorului şi punţii care cauzează o vibraţie puternică a caroseriei şi care se răsfrînge şi se simte în salonul autobusului; înfierbîntarea şi dispariţia permanentă a frînei; consumul de motorină mult mai mare decît limitele tehnice normative stabilite de producător pentru un aşa model de autobus - 20 litri la 100 km. Conform prevederilor art. 763 alin. (1) CC, vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale.

(2) Este fără vicii materiale bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra caracteristicilor, bunul nu are vicii dacă: a) corespunde destinaţiei stabilite în contract; b) corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. La aceste caracteristici se includ şi cele pe care cumpărătorul le poate aştepta conform specificaţiilor publice ale vânzătorului, producătorului sau ale reprezentanţilor acestora, îndeosebi prin reclamă, cu excepţia cazului în care specificaţiile nu pot influenţa decizia de cumpărare.

Potrivit aliniatului (3) al aceluiaşi articol, există vicii materiale şi atunci cînd asamblarea convenită contractual a fost realizată defectuos de către vînzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci cînd bunul trebuie asamblat de cumpărător şi acesta îl asamblează defectuos din cauza indicaţiilor de asamblare eronate. 4 Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept menţionate supra, Colegiul conchide că nu a fost constatat vre-un motiv, prin care ar fi fost confirmat faptul că la momentul vînzării autobuzului, acesta avea vicii materiale ascunse, despre care ar fi cunoscut vînzătorul. Astfel, parametrii consumului de combustibil sînt menţionaţi de producător reieşind din testele de laborator, din viteza constantă, calitatea drumurilor, calitatea combustibilului etc. Din actele cauzei rezultă că reclamantul a procurat autobusul cu pricina şi l-a folosit pentru transportul de pasageri în mun.

Chişinău. Conform ordinului Agenţiei Transporturi nr.172 din 07 decembrie 2005, au fost aprobate normele de consum de combustibil şi lubrifianţi în transportul auto care diferă cu normele indicate în documentaţia tehnică şi care este influenţat de mai mulţi factori. Exploatarea autobusului pentru transportarea pasagerilor în condiţiile mun. Chişinău cu mai multe staţionări şi reluare a traficului, cu staţionări frecvente la semafoare şi în alte locuri de îmbarcare şi debarcare a pasagerilor, condiţii care pot să nu corespundă cu cele testate în laborator, poate genera un consum de combustibil sporit, dar acesta nu este un viciu ascuns al bunului procurat, deoarece la procurarea autobusului reclamantul a cunoscut toţi parametrii caracteristici bunului procurat, iar exploatarea autobuzului în condiţiile descrise putea genera un consum mai mare de combustibil la care reclamantul se putea aştepta.

Prin urmare, în sensul art. 763 Cod civil acesta nu este un viciu ascuns. Într-un alt sens, exploatarea autobusului în alte condiţii după destinaţia sa de transportare a pasagerilor, de exemplu rute interurbane, dar în alte condiţii decît cele din oraş, ar determina un alt consum de combustibil, astfel motivul invocat de reclamant nu constituie un viciu ascuns al bunului procurat. Conform art. 765 alin. (1) şi (2) CC, drepturile cumpărătorului în privinţa viciilor sînt excluse dacă, în momentul încheierii contractului, cunoştea aceste vicii. Cumpărătorul poate beneficia numai atunci de drepturile care rezultă din viciul pe care nu l-a cunoscut în urma unei culpe grave cînd vînzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul sau a preluat o garanţie pentru existenţa unei caracteristici.

Prin prezenta acţiune, reclamantul solicită declararea nulităţii contractului de vînzare – cumpărare şi de leasing, prin existenţa viciului ascuns pe care vînzătorul, chipurile, l-a cunoscut, dar nu l-a comunicat, constatînd astfel comportamentul dolosiv şi viclean al vînzătorului. Potrivit art. 227 alin (1) şi (2), 228 alin (1) şi (2) CC, actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de judecată. Eroarea este considerabilă dacă la încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la: a) natura actului juridic; b) calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic; c) părţile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic.

Actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic 5 poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. Colegiul consideră că vînzătorul la realizarea autobusului a comunicat corect parametrii de funcţionalitate a autobusului indicaţi în documentaţia tehnică precum şi indicii ce ţin de consumul de carburanţi.

Astfel, este exclus comportamentul viclean şi dolosiv al vînzătorului la vînzarea autobusului cu pricina, precum şi eroarea cumpărătorului, deoarece vînzătorul nu putea să declare alţi parametri decît cei din documentaţia tehnică, iar despre consumul majorat de combustibil în condiţiile transportării pasagerilor pe rutele municipiului Chişinău vînzătorul nu putea să cunoască. Mai mult ca atît, un consum majorat de combustibil în cazul exploatării autobusului în condiţiile descrise poate fi justificat de condiţiile de exploatare.

În afară de pretinsul viciu ascuns de consum majorat de combustibil reclamantul în argumentarea cerinţelor sale de declarare nulităţii contractului de vînzare – cumpărare şi de leasing mai invocă şi alte temeiuri cum ar fi apariţia unor zgomote la motor şi la punte care produce o vibraţie a caroseriei, repararea frecventă a frînei, din cauza căror în opinia reclamantului bunul procurat nu poate fi utilizat eficient, nu este rentabil şi face imposibil exploatarea lui în continuare. Instanţa de recurs consideră că apariţia unor asemenea defecte nu pot fi tratate ca viciu ascunse şi nu constituie temei de nulitate a contractelor, deoarece, după cum s-a menţionat, reclamantul a procurat bunul pe care l-a cunoscut, l-a examinat, a făcut cunoştinţă cu aspectul atît interior cît şi exterior şi l-a acceptat atît după calitate cît şi după preţ.

Într-un fel, reclamantul nu este de acord cu bunul procurat, deoarece conform declaraţiilor lui este incomod, nu aduce profit, are momente de defectare, însă aceste pretenţii nu întrunesc caracteristicile unui viciu ascuns şi nu constituie temei de nulitate. Din actele cauzei rezultă că cumpărătorul şi-a asumat obligaţiuni privind modul de exploatare a autobusului, iar firma vînzătoare i-a acordat un termen de garanţie, în perioada cărui orice defecţiune şi de înlocuire a unor piese se fac din contul vînzătorului. Autobusul a fost deservit în perioada termenului de garanţie efectuîndu- se mici reparaţii, în procesul cărora nu s-a stabilit defecte serioase.

În acest sens, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentului cum că instanţele au interpretat în mod eronat art. 227 şi 228 CC, deoarece a avut loc o practică comercială abuzivă, contractul fiind încheiat prin erori considerabile, determinate de comportamentul dolosiv şi viclean al vînzătorului şi metoda prin care a fost vîndut autobusul. Afirmaţia lui Sadovnic Ivan cum că există contradicţii dintre indicaţiile vitezometrului, stabilite în raportul de expertiză, actul de primire-predare şi raportul de verificare, nu impune concluzia că acestea ar fi nişte vicii ascunse. Conform art. 603 alin. (1) CC, debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenţie) sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conţinutul sau natura raportului nu reiese altfel.

La caz, nu a fost constatat că vînzătorul ar fi acţionat în mod dolosiv faţă de beneficiar, or, în acţiunile vînzătorului nu s-a identificat existenţa elementului subiectiv, ce constă în intenţia de a induce în eroare beneficiarul pentru a-l determina să încheie actul juridic, nici elementul obiectiv, ce constă în utilizarea diferitor mijloace viclene pentru realizarea intenţiei de a induce în eroare: viclenie, 6 minciuni, etc, circumstanţe care, în cumul cu lipsa unor vicii materiale, denotă că intimaţii nu au încălcat dispoziţiile normelor sus-citate. Astfel, instanţa de recurs reţine că reclamantul în cererea sa de chemare în judecată a solicitat desfiinţarea actelor juridice prin nulitatea acestora, fără însă a identifica temeiurile de drept în acest sens, or, nulitatea actului juridic impune întrunirea condiţiilior prevăzute de art. 227-228 CC.

Colegiul menţionează că, reclamantul Sadovnic Ivan, în cererea de chemare în judecată a invocat drept temei de drept prevederile art. 13 şi 15 din Legea privind protecţia consumatorului. În acest sens, instanţele corect au stabilit inaplicabilitatea în prezenta speţă a prevederilor acestei legi. După cum rezultă din materialele cauzei, autobusul de model Lifan LF 6592-1 cu nr.de înmatriculare C MS 418, procurat de Sadovnic Ivan, a fost autorizat şi a activat pe ruta municipală de microbuz nr.169, administrată de agentul transportator SRL „Afgbasvet”. În contextul dat, dispoziţiile Legii privind protecţia consumatorilor nu pot fi aplicate, or, potrivit prevederilor art. l al acesteia, consumator în sensul legii date este orice persoană fizică, ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.

Însă, după cum s-a menţionat supra, recurentul utiliza bunul procurat în activitate de întreprinzător, şi anume, în transportul de pasageri. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele corect au concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor lui Sadovnic Ivan. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Sadovnic Ivan.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sadovnic Ivan către SA „Autoprim Service” şi ÎCS „Express Leasing” SRL privind declararea nulităţii actelor juridice şi acţiunea reconvenţională depusă de ÎCS „Express Leasing” SRL către Sadovnic Ivan privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7