2rc-426/13 — Încasarea prejudiciului

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2rc-426/13 Judecători: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschii Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Gricop-Agro”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Gricop-Agro” către SRL „Natirol” privind încasarea prejudiciului material, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins demersul de scutire a achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La 16.07.2009 reclamantul SRL „Gricop-Agro” a înaintat cerere de chemare în judecată către SRL „Natirol” privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că pe perioada anului 2007, SRL „Natirol”, încălcînd prevederile legislaţiei funciare în vigoare, abuziv a ocupat 114 ha de pămînt aflat în bază de arendă în posesia SRL „Gricop-Agro” şi a cultivat 15,36 ha grîu şi 36,8 ha teitricale. Solicită reclamantul încasarea de la pîrîtul SRL „Natirol” a prejudiciului cauzat în legătură cu ocuparea şi exploatarea abuzivă a loturilor arendate de către reclamant în mărime de 231 465 lei şi cheltuielile de judecată. Ulterior, reclamantul şi-a concretizat acţiunea şi a majorat cunatumul prejudiciului solicitat pînă la 410 008 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 22.05.2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

SRL „Gricop-Agro” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 22.05.2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Totodată, apelantul a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului, din motivul situaţiei financiare dificile, ca urmare a ocupării abuzive de către intimat a loturilor de teren şi lipsa activităţii, precum şi blocarea contului de către IFS Drochia din 2008 pentru restanţe la plata impozitului funciar. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 septembrie 2013, a fost respinsă cererea privind scutirea achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 9 225,18 lei pînă la 31 octombrie 2013. 1 La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelantul nu a achitat taxa de stat.

Referitor la cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat, instanţa a aplicat prevederile art. 85 alin. (4) CPC, statuînd că apelantul nu a prezentat probe suficiente care să confirme imposibilitatea achitării acesteia, deoarece certificatul de la bancă nu reflectă situaţia reală a stării financiare, deoarece întreprinderea are mai multe genuri de activitate, iar conturi pot fi deschise în mai multe bănci. La fel, a menţionat că faptul că în 2008 întreprinderea a fost scutită de plata taxei de stat pentru înaintarea cererii de chemare în judecată, nu este temei de a scuti permanent SRL „Gricop- Agro” de plata taxei de stat. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 07 octombrie 2013, SRL „Gricop-Agro” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19 septembrie 2013, cu pronunţarea unei noi soluţii prin care cererea privind scutirea achitării taxei de stat să fie admisă.

În susţinerea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii contestate, menţionînd că starea materială a sa este dificilă, fapt demonstrat prin înscrisurile anexate la materialele cauzei. La fel, a menţionat că, prin faptul impunerii apelantului la achitarea taxei de stat, instanţa de apel a îngrădit apelantului accesul liber la justiţie. Susţine recurentul că instanţa de apel eronat a concluzionat că recurentul are mai multe genuri de activitate, precum şi poate avea mai multe conturi bancare. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Astfel, norma art. 83 alin. (1) CPC stipulează că taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Prin urmare, o condiţie indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia potrivit art. 365 alin. (4) CPC se anexează la cererea de apel. În acelaşi timp, art. 85 alin. (1) CPC indică cine şi în ce condiţii sînt scutiţi de la achitarea taxei de stat. În continuare se relevă faptul că potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi stabilite prin lege şi alte cazuri de scutire a părţilor de plata taxei de stat, potrivit alin. (4) în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Astfel legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate la art. 85 CPC. 2 În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare. Instanţa de apel a respins cererea, impunînd achitarea integrală a taxei de stat în mărime de 9 225,18 lei. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Astfel că, verificînd legalitatea încheierii recurate şi prin prisma înscrisurilor anexate la recurs, Colegiul atestă că, la depunerea cererii de recurs, cît şi a demersului din 15.11.2013, recurenta SRL „Gricop-Agro” a anexat înscrisuri suplimentare în confirmarea situaţiei financiare precare. La caz, recurenta a prezentat iniţial instanţei de apel adeverinţele de la BC „Banca Socială” SA privind situaţia contului SRL „Gricop-Agro” pe perioada anilor 2009, 2010, 2013, care indica un sold al contului de cîteva sute de lei, precum şi decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor din 23.10.2008 (f.d. 182-185).

Ulterior, la cererea de recurs, recurenta a anexat Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 1028 din 08.04.2013, prin care era menţionată starea pasivă a SRL „Gricop-Agro” şi decizia Judecătoriei Drochia din 04.04.2007, prin care a fost sancţionat Gnaciuc Iurii pentru folosirea abuzivă aflat în bază de arendă în posesia SRL „Gricop-Agro” (f.d. 202-203). La 15.11.2013 recurenta a prezentat instanţei de recurs şi declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2012, potrivit căreia venitul este zero. Însă, aceste înscrisuri nu probează cu certitudine circumstanţele invocate de apelanta-recurentă, adică nu reflectă posibilitatea materială reală a solicitantului.

În acest sens, afirmaţia recurentului cum că starea sa financiară este precară, instanţa de recurs o consideră lipsită de consistenţă şi nu constituie temei de casare a încheierii recurate. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

În acest context, argumentele invocate de SRL „Gricop-Agro” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. 3 În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge cererea de recurs declarată de SRL „Gricop-Agro”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 09 septembrie 2013, adoptată în cauza SRL „Gricop-Agro” către SRL „Natirol” privind încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul adoptării.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4