- Dosarul nr.
- 2r-856/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 4 decembrie 2013
- Părțile
- Petrenco Ion vs ÎS Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei
- Pe scurt
- Scutirile de taxă de stat
2r-856/13 — Încasarea salariului
Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-856/13 Judecători: N. Vascan, I. Cotruţă, E. Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Petrenco Ion către ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea salariului şi încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă fără achitarea taxei de stat, CONSTATĂ : La 28 februarie 2013, Petrenco Ion s-a adresat cu cererere de chemare în judecată către ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea salariului şi încasarea datoriei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 19 martie 2013, s-a admis integral acţiunea lui Petrenco Ion către ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea salariului şi încasarea datoriei. La 22 aprilie 2013, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 19 martie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Petrenco Ion să fie respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, nu s-a dat curs cererii de apel, aceasta fiind restituită apelantului ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, 268-270 CPC al RM menţionînd că apelantul, a depus cererea fără achitarea taxei de stat, acordînd apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor. La fel, instanţa de apel a menţionat că cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 365, 364 CPC al RM fiind depusă şi într-o limbă străină. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 03 octombrie 2013, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din Chişinău din 10 iulie 2013 cu transmiterea cauzei la rejudecare în vederea expunerii asupra scutirii de plata taxei de stat.
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că, instanţa de apel nu a dat o apreciere cererii ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” de a fi scutită de 1 achitarea taxei de stat în legătură cu starea financiară precară a întreprinderii, menţionînd că a prezentat probe care atestă starea materială dificilă. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituid pricina spre rejudecare. Potrivit materialelor cauzei, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 19 martie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, nu s-a dat curs cererii apelantului, comunicîndui-se necesitatea plăţii taxei de stat, s-a stabilit mărimea taxei de stat şi i s-a acordat un termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheiere, pentru achitarea acesteia, explicîndui-se că în cazul neachitării în termen, cererea de apel nu se va considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este ilegală, pornind de la următoarele. Norma art. 83 alin. (1) Cod de procedură civilă prevede că taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar. Astfel o condiţie indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia potrivit art. 365 alin. (4) Cod de procedură civilă se anexează la cererea de apel. În acelaşi timp, art. 85 alin. (1) Cod de procedură civilă indică cine şi în ce condiţii sînt scutiţi de la achitarea taxei de stat.
În continuare se relevă faptul că potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi stabilite prin lege şi alte cazuri de scutire a părţilor de plata taxei de stat, potrivit alin. (4) în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Astfel legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 Cod de procedură civilă. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat în urma prezentări probelor necesare scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării taxei de stat ca consecinţă a stării financiare precare.
Instanţa nu a constatat situaţia invocată şi nu s-a expus asupra acesteia, nu a dat curs cererii apelantului, comunicîndui-se necesitatea achitării taxei de stat, în mărime de 890,58 lei în termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheiere, pentru achitarea acesteia, explicîndui-se că în cazul neachitării în termen, cererea de apel nu se va considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită. Instanţa de recurs consideră concluzia instanţei de apel ca ilegală avînd în vedere faptul că apelantul a justificat prin probe înaintarea cererii de scutire de la plata taxei de 2 stat. Colegiul conchide că încheierea recurată urmează a fi casată cu restituirea pricinii spre rejudecare a cauzei în partea ce ţine de scutirea taxei de stat în instanţa de apel.
În context instanţa aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, iar factorul financiar, respectiv incapacitatea de a achita o taxă de stat nu poate servi ca motiv de a nu recurge la această cale de atac. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky împotriva Regatului Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.
Respectiv, impunerea achitării taxei de stat în condiţiile în care norma legală, şi situaţia contestatarului prevede scutirea de la achitarea taxei de stat – ar restricţiona nejustificat accesul la justiţie, şi s-ar admite astfel încălcarea normei de drept din Convenţia indicată anterior. La caz, Colegiul constată că apelantul, înaintînd cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Judecătoriei Orhei din 19 martie 2013, a solicitat scutirea de plata taxei de stat şi, a anexat în acest sens înscrisuri probatoare (f.d. 21-25). În context, Colegiul apreciază critic faptul că instanţa de apel nu s-a expus asupra solicitării ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” de a fi scutită de taxa de stat.
Urmare a celor constatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ va dispune admiterea recursul declarat cu restituirea pricinii spre rejudecarea cererii de scutirea plăţii taxei de stat. La rejudecarea cererii instanţa urmează să ţină cont de cele indicate în prezenta decizie, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importantă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”.
Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013 şi cauza se remite la Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii de scutire a plăţii taxei de stat. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3