3ra-1722/13 — Achitarea insemnizatiei pentru creșterea copilului

Instanţa de fond: F. Dragan Dosarul nr. 3ra-1722/13 Instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Maximenco Anna, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Maximenco Anna împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale Bălţi, privind obligarea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 octombrie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21 martie 2013, c o n s t a t ă : La 22 ianuarie 2013, Maximenco Anna a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale Bălţi, privind obligarea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la 07 august 2009, a înregistrat căsătoria Maximenco Igor la Oficiul stare civilă Bălţi, căsătoria fiind trecută în Registrul de stare civilă cu nr. 528. Din căsătoria lor, la 20 septembrie 2010, s-a născut fiica lor Maximenco Maria. Susţine reclamanta că nu este studentă şi nu este angajată în cîmpul muncii, fiind la întreţinerea soţului său Maximenco Igor, care este angajat în bază de contract în cadrul Departamentului trupelor de carabinieri din anul 2008 şi deţine funcţia de ofiţer superior jurist al unităţii militare 1003. 1 Indică reclamanta că pînă la vîrsta de un an a copilului, a primit indemnizaţia pentru copil în valoare de 300 lei, însă ulterior pîrîtul a refuzat să-i calculeze şi achite indemnizaţia pentru copil.

Reclamanta a solicitat achitarea acestei indemnizaţii soţului său Maximenco Igor, care este angajat în cadrul Departamentului trupelor de carabinieri, însă şi această solicitare a fost respinsă. Consideră reclamanta că pîrîtul în mod ilegal a refuzat achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, motiv pentru care a depus acţiune în judecată, solicitînd obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale Bălţi să-i calculeze şi să-i achite indemnizaţia respectivă şi repararea prejudiciului moral, estimat la suma de 5.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21 martie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 16 aprilie 2013, Maximenco Anna a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de apel Bălţi din 08 octombrie 2013, cererea de apel declarată de către Maximenco Anna a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond menţinută. La 01 noiembrie 2013, Maximenco Anna a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cereri de recurs recurenta a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bălţi a pronunţat decizia la 08 octombrie 2013 şi a fost recepţionată de către recurentă la 29 octombrie 2013 (f.d. 79), iar cererea de recurs a fost depusă la 01 noiembrie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Maximenco Anna este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de către Maximenco Anna împotriva decizie Curţii de Apel Bălţi din 08 octombrie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Maximenco Anna se consideră inadmisibile.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4