2rh-314/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală

Instanţa de fond: C. Vîrlan 2rh-314/13 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru instanţa de recurs:Iu. Sîrcu, V. Clevadî, V. Macinskaia I.Vîlcov, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Petrov Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petrov Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Petrov Mihail, admis recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 iulie 2012 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 07 octombrie 2011 Petrov Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală. În motivarea acţiunii a indicat că la 07 iunie 2009, Comisariatul raional de poliţie Ialoveni a pornit o cauză penală pe semnele comiterii infracţiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) Cod penal, pe faptul sustragerii a unei sume de bani din automobilul cetăţeanului ucrainean Osobenco Ivan, automobil care la momentul sustragerii se află în curtea vilei sale, aflată în aria Primăriei s. Rezeni.

Susţine că în aceeaşi zi dânsul a fost reţinut în temeiul prevederilor art. 166 Cod penal, căpătând, astfel statutul de bănuit. Invocă că, la 10 iunie 2009, a fost eliberat, deşi în repetate rînduri a mai fost citat în Comisariatul de Poliţie Ialoveni, atît el, cît şi alte persoane, inclusiv şi fiicele sale, însă în temeiul art. 63 CPP învinuirea nu i-a fost înaintată. 1 Menţionează că, la 07 decembrie 2009 termenul de menţinerea sa în calitate de bănuit a expirat şi în aşa mod organul de urmărire penală era obligat să-l scoată de sub învinuire penală, însă aşa act nu a fost emis. În contextul acestui fapt, în temeiul prevederilor art. 68, alin. (1), pct. 7) şi 13) CPP R.M.

la 29 ianuarie 2010 avocatul său a solicitat organului de urmărire penală să-i comunice despre decizia de scoatere sa de sub urmărirea penală, cu expedierea copiei deciziei respective, iar la 12 februarie 2010 a fost primit răspunsul nr. 522, semnat de Procurorul în Procuratura raionului Ialoveni Sergiu Bursacoschi prin care i-a fost comunicat că în conformitate cu prevederile art. 63, alin. (2) CPP RM în aşa cazuri procuratura nu dispune printr-un act procedural scoaterea persoanei de sub urmărirea penală. Consideră că odată ce el nu are statut de bănuit, învinuit sau alt statut prevăzut de CPP , în mod legal şi automat el este scos de sub urmărirea penală şi se bucură de toate drepturile, inclusiv şi de dreptul de a cere repararea prejudiciilor prevăzute de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Afirmă că prin reţinerea ilegală, prin recunoaşterea sa în calitate de bănuit cu menţinerea lui în acesta stare timp de 6 luni, cît şi prin acţiunile organului de urmărire penală efectuate atît cu el, cît şi cu fiicele sale, lui şi familiei le-au fost cauzat atît prejudiciul material, cît şi cel moral. Invocă că a fost reţinut, recunoscut şi audiat în calitate de bănuit pentru aşa zisă comitere a infracţiunii prevăzute de art. 186, alin. (4) CP R.M., care prevede o pedeapsă cu privaţiune de libertate pe un termen de la 7 la 12 ani, fapt care în repetate rânduri i-a fost comunicat lui de către organul de urmărire penală şi care în mod firesc l-a marcat şi 1-a afectat psihologic. Deşi nu se considera vinovat, el totuşi a fost reţinut.

Fiind o persoană cu studii superioare şi cu o anumită experienţă de viaţă el cunoaşte că în jurisprudenţă au existat şi există cazuri când persoane nevinovate au fost supuse neîntemeiat răspunderii penale. Mai mult că, fiind reţinut, a fost plasat în izolatorul de detenţie al Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău într-o cameră cu persoane care îl supuneau presiunilor psihologice, circumstanţe care îi provocau o stare psihologică de incertitudine şi frustrare. Mai invocă că la vila sa, adică la locul comiterii furtului, a sosit o impunătoare grupă operativă de poliţişti, unde se aflau şi fiicele lui, una din ele fiind minoră şi în prezenţa lor el a fost reţinut, fapt care a fost psihologic dureros atât pentru el, cît şi pentru fiicele.

Iar despre reţinerea lui şi în general despre cauza penală au cunoscut rudele apropiate, care la fel au fost marcate de acest eveniment. Totodată au aflat mai multe persoane cunoscute lui, persoane de părerea cărora el nu este indiferent, iar poziţia de bănuit şi reţinut în care el a fost plasat nu putea să nu-1 afecteze negativ. Deşi a fost eliberat din izolatorul de detenţie, el s-a aflat timp de 6 luni sub urmărirea penală, fiind periodic citat de către ofiţer de urmărire penală, fapt care nu numai că îl marca negativ, dar totodată în acest timp el s-a văzut nevoit să se abţină de la plecări din ţară deşi aşa posibilităţi au existat. În acest context, î-şi evaluează prejudiciul moral cauzat în sumă de 25000 lei, sumă pe care o consideră rezonabilă şi proporţională în raport cu suferinţele pe care el şi familia lui le-au suportat, cu statutul lui social, şi care totodată ar putea să-i aducă o satisfacţie.

Această sumă este proporţională cu sume analogice din practica CEDO contra Moldovei. 2 Totodată, invocă că în urma intentării în privinţa sa a dosarului penal a suportat şi prejudiciul material, menţionând că la 08 iunie 2009 rudele i-au angajat un apărător, semnînd cu el un contract de asistenţă juridică prin care a fost stabilit onorariul apărătorului în sumă de 500 euro, iar la 01 iulie 2009 i-a achitat avocatului suma de 7000 lei conform, bonului de plată seria DX, Nr. 458423, cheltuieli care sînt pasibile de a fi încasate din contul pîrîtului în temeiul art. 7 lit. e) al Legii nr. 1545 din 25 februarie1998.

La fel invocă că nu posedă cunoştinţe juridice corespunzătoare pentru a-şi apăra interesele în cadrul prezentei cauze civile, motiv din care a fost nevoit să încheie un contract cu un avocat - Neguriţa Veaceslav pentru a fi reprezentat în judecată, suma contractului de 1500 lei a fost achitată de el la momentul încheierii contractului, conform bonului de plată seria EH 530938 din 04 octombrie, cheltuieli care în conformitate cu art. 96 CPC RM urmează a fi încasate din contul Ministerul Finanţelor RM. Solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 25000 lei, a sumei de 7000 lei cu titlu de prejudiciu material suportat în formă de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi a prejudiciului material în sumă de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiului lui Petrov Mihail suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Petrov Mihail şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013 a fost respins recursul declarat de către Petrov Mihail, admis recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, casate deciziile instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă.

La 05 septembrie 2013 Petrov Mihail a declarat cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanţei de recurs, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, cu emiterea în partea dată a unei hotărâri noi prin care să fie dispusă încasarea în contul său a sumei de 25000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 7000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În susţinerea cererii de revizuire a indicat prevederile art. 449 lit. e) CPC, menţionând că la 12 august 2013 i-a fost expediată Ordonanţa Procuraturii Ialoveni din 02 august 2013, prin care dânsul a fost scos de sub urmărire penală, ceea ce pe cale de consecinţă implică în baza art. 6 lit. b) a Legii nr. 1545 recuperarea prejudiciului cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală.

Invocă că instanţele inferioare au constatat că în urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală i-a fost cauzat stresuri, suferinţe fizice şi psihice, fiindu-i atinsă reputaţia profesională şi au apreciat prejudiciu moral în sumă de 5000 euro, sumă 3 care în opinia revizuentului este exagerat de mică, în raport cu sumele acordate de CEDO pe cazuri similare. În susţinerea poziţiei sale invoca jurisprudenţa CEDO, şi anume cauza Ganea vs Moldova, în cadrul căreia înalta Autoritate l-a despăgubit reclamantul pentru o detenţie de 3 zile în cadrul procedurilor administrative cu suma de 6000 euro. Menţionează că instanţele inferioare nu s-au expus în mod detaliat asupra compensaţiei pentru prejudiciu moral, reţinând doar că suma dată este una echitabilă, suficientă şi nicidecum disproporţional de mică, considerând revizuentul că aici instanţele inferioare urmau să dea un răspuns detaliat asupra mărimii prejudiciului moral.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, indică că instanţele inferioare neîntemeiat au respins pretenţiile în acest sens, deoarece acestea au fost probate prin bonul de plată, anexat la materialele cauzei, iar lipsa mandatului şi a contractului de asistenţă juridică nu constituie temei de respingere a acţiunii în partea dată. Menţionează că deşi instanţa de judecată invocă ca temei de respingere a pretenţiilor de încasare a cheltuielilor de judecată lipsa contractului de asistenţă juridică, nu invocă norma de drept care ar impune obligativitate prezentării acestuia. Susţine că potrivit jurisprudenţei naţionale, în vederea restituirii cheltuielilor de asistenţă juridică este necesară doar prezentarea dovezii de plată a banilor.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. e) revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

La elucidarea sensului corect al temeiului de la art. 449 lit. e) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine că temeiul prevăzut la norma citată se invocă, în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere şi este important ca actul de dispoziţie în cauză să devină irevocabil şi ca acest act să fi stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii. Nu este suficient ca aceste acte judecătoreşti, care au fost anulate, să fie prezente pur şi simplu în dosar, ci să se regăsească în motivarea acestuia sau să fi fost luat în considerare de instanţa de judecată în temeiul art.123 CPC.

Simplul fapt că cineva o anexat o hotărâre judecătorească, fie ea şi irevocabilă, nu înseamnă neapărat că instanţa a ţinut cont de ea, atunci când a pronunţat o hotărâre judecătorească nemotivată devenită irevocabilă prin neatacare. Astfel, la caz revizuentul invocă că prin Ordonanţa Procuraturii Ialoveni din 02 august 2013 s-a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală, din motivul că în acţiunile lui lipsesc elementele infracţiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) Cod penal.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră însă că înscrisul prezentat nu poate constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate, dat fiind faptul că ordonanţa susmenţionată a fost 4 emisă după examinarea cauzei în fond, pe cînd prevederile art. 449 lit. e) CPC, indică direct ca actul de dispoziţie în baza căruia se solicită revizuire să devină irevocabil şi ca acest act să fi stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii.

Însă, la caz, anume lipsa unui act oficial de încetare a urmăririi penale în privinţa lui Petrov Mihail sau scoaterea acestuia de sub învinuire, care ar constitui un act de reabilitare şi a servit temei de respingerea acţiunii înaintate de către Petrov Mihail cu privire la recuperarea prejudiciului material şi morala în temeiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Prin urmare, înscrisul prezentat de către Petrov Mihail în susţinerea cererii de revizuire nu poate fi considerat ca act de dispoziţie prin care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere, dat fiind că acest act nu exista la momentul judecării pricinii.

În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Petrov Mihail ca fiind inadmisibilă.

5 În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Petrov Mihail împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petrov Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6