2ra-2841/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi cheltuielile de judecată

prima instanţă – D. Fujenco dosarul nr. 2ra-2841/13 instanţa de apel – N. Bondarenco, V. Movilă, T. Dimitriadi DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Iurie Diaconu Nicolae Gordilă examinând recursurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Veaceslav Berdilă şi Gheorghe Petrusac în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi cheltuielile de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 18 aprilie 2013, prin care au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 noiembrie 2011, prin micşorarea sumelor încasate cu titlu de prejudiciu moral şi cuantumului cheltuielilor de transport, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 26 mai 2011, Gheorghe Petrusac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În motivarea acţiunii a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 25 decembrie 2007 el a fost achitat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) Cod penal din motiv că fapta nu a fost săvârşită de el. Menţionează că sentinţa nominalizată a fost atacată cu apel de către procuror, iar prin decizia Curţii de Apel Comrat din 19 aprilie 2010 apelul declarat de procuror a fost respins şi menţinută sentinţa primei instanţe. Afirmă că în termenii stabiliţi de art. 422 Cod de procedură penală, decizia instanţei de apel nu a fost atacată, astfel devenind irevocabilă. Susţine că la 23 ianuarie 2006 în Izolatorul de detenţie provizorie al CPR Cahul s-a depistat decesul prin strangulare a reţinutului Valentin Ermurachi.

Indică că la 17 mai 2006 de către Procuratura raionului Cahul a fost intentată urmărirea penală în baza elementelor de infracţiune prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal. La 02 august 2006 de către procuratura raionului Cahul a fost începută urmărirea penală în baza elementelor de infracţiune prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal. Afirmă că la 15 martie 2007 el a fost recunoscut în calitate de bănuit şi interogat în această calitate. Iar prin ordonanţa Procurorului în Procuratura raionului Cahul din 27 martie 2007 el a fost scos de sub urmărire penală la un capăt de învinuire în ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal. Menţionează că la 05 aprilie 2007 i-a fost înaintată învinuirea pe art. 329 alin. (2) Cod penal şi în privinţa sa a fost luată obligaţia de a nu părăsi localitatea.

Invocă că din momentul începerii urmăririi penale şi până la emiterea hotărârii definitive pe acest caz el a fost chemat de nenumărate ori, în diverse instanţe pentru a da explicaţii în calitate de bănuit, învinuit şi inculpat, pentru a lua cunoştinţă de actele dosarului şi pentru efectuarea unor alte proceduri de anchetă. Susţine că el ca lucrător de poliţie cu o vechime în muncă de 20 ani şi cu o autoritate ireproşabilă a avut de trecut prin stresuri, ruşine, suferinţe psihologice ca urmare a bănuielilor şi învinuirilor ilegale aduse lui, pe care nu le-a săvârşit. Afirmă că în rezultatul alegerii în privinţa lui a măsurii preventive – obligaţia de a nu părăsi localitatea, dânsul a fost lipsit de posibilitatea de a pleca peste hotarele ţării la muncă, la odihnă cu copiii.

Consideră că prin acţiunile Procuraturii raionului Cahul exprimate prin atragerea lui la răspundere penală pe art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal şi prin aplicarea măsurii preventive de nepărăsire a localităţii i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă totală de 3268 lei, ce constituie din cheltuieli legate de chemările la Curtea Supremă de Justiţie în sumă de 960 lei, la Curtea de Apel Comrat în mărime de 2268 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 1000 lei. La fel insistă că prin acţiunile Procuraturii raionului Cahul i-a fost cauzat şi prejudiciu moral, pe care-l estimează în mărime de 500000 lei.

Solicită încasarea de la Ministerul Finanţelor al RM cu titlu de prejudiciu material a sumei de 3268 lei, cu titlu de prejudiciu moral a sumei 500000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei, precum şi încasarea dobânzii de întârziere în conformitate cu art. 619 Cod civil, în cazul neexecutării hotărârii în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă. La 15 iunie 2011 Veaceslav Berdilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi Procuraturii Generale a RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În motivarea acţiunii a menţionat că prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 25 decembrie 2007 el a fost achitat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) Cod penal din motiv că fapta nu a fost săvârşită de el.

Susţine că sentinţa nominalizată a fost atacată cu apel de către procuror şi prin decizia Curţii de Apel Comrat din 20 mai 20008 apelul a fost respins. Afirmă că decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs ordinar de acuzatorul de stat şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 martie 2009 a fost casată decizia Curţii de Apel Cahul cu dispunerea rejudecării cauzei în instanţa de apel. Indică că prin decizia Curţii de Apel Comrat din 19 aprilie 2010 a avut loc rejudecarea cauzei, prin care a fost respins apelul procurorului cu menţinerea sentinţei Judecătoriei Cahul din 25 decembrie 2007. Menţionează că în termenii stabiliţi de art. 422 CPP, decizia instanţei de apel nu a fost atacată.

Invocă că el a fost învinuit de către organul de urmărire penală, pentru faptul că aflându-se în exerciţiul funcţiei de ajutor al inspectorului operativ de serviciu al unităţii de gardă a CPR Cahul, la 21 ianuarie 2006 a îndeplinit necorespunzător obligaţiile de serviciu, exprimate prin atitudine neglijentă a organizării percheziţiei corporale superficiale la momentul plasării reţinutului pe cauză administrativă Valentin Ermurachi, ca urmare a căror la ultimul s-a aflat un şiret, ce s-a soldat cu strangularea ultimului în celula nr. 11 a IDP a CPR Cahul. Susţine că prin rezoluţia Procurorului raionului Cahul a fost pornită urmărirea penală conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, pe faptul decesului în celula nr. 11 a IDP a CPR Cahul a cetăţeanului Valentin Ermurachi.

La 02 august 2006 prin rezoluţia procurorului în Procuratura Cahul a fost începută urmărirea penală după indicii infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, pe faptul reţinerii şi privării ilegale de libertate a lui Valentin Ermurachi, pe perioada 21-23 ianuarie 2006 de către colaboratorii CPR Cahul. Ulterior, prin ordonanţa Procurorului în procuratura Cahul din 15 martie 2007 aceste două cauze penale au fost conexate fiindu-i acordat nr. 2006158054. Indică că în cadrul urmăririi penale la 19 martie 2007 el a fost recunoscut în calitate de bănuit şi interogat în această calitate. Iar prin ordonanţa procurorului din 27 martie 2007 el a fost scos de sub urmărirea penală la un capăt de învinuire în ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

Menţionează că la 12 aprilie 2007 el a fost pus sub învinuire în baza art. 329 alin. (2) Cod penal, audiat pe învinuirea formulată şi în aceiaşi dată faţă de el a fost aplicată măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi localitatea. Mai indică că prin ordonanţa Procurorului din 18 aprilie 2007 a fost refuzat în admiterea cererii avocatului său cu privire la încetarea urmăririi penale în privinţa lui. Afirmă că din momentul pornirii urmăririi penale şi până la adoptarea hotărârii Curţii de Apel Comrat din 19 aprilie 2010, care a devenit definitivă au trecut circa 4 ani, perioadă în care el s-a aflat sub urmărire, fiind de multiple ori interogat de procuratură şi deferite instanţe de judecată, precum a avut şi statut de bănuit, învinuit şi inculpat.

Consideră că el, deţinând funcţia de ajutor al inspectorului operativ de serviciu al unităţii de gardă a CPR Cahul, având o reputaţie bună, vechime în muncă de circa 20 ani şi cu o autoritate, a fost învinuit nejustificat de comiterea unei infracţiuni deosebit de grave, fapt prin care a fost înjosit nu doar ca colaborator de poliţie, dar şi ca cetăţean. Insistă că prin acţiunile procuraturii i-a fost cauzat stare de stres, suferinţe psihice şi fizice, înrăutăţindu-i-se starea sănătăţii, a fost înjosit în faţa rudelor, familiei şi colegilor de serviciu. Consideră că dosarul a avut o rezonanţă mare în societate, pe motiv că aflându-se în public sau companie, a fost pus în situaţie de a răspunde la întrebări referitor la cazul dat.

La fel indică că fiind nevoit de a se deplasa de multiple ori la Curtea de Apel Comrat şi Curtea Supremă de Justiţie a suportat cheltuieli de transport şi cheltuieli de asistenţă juridică. De asemenea, a menţionat că deoarece de procurorul raional i-a fost înaintată învinuirea, care a fost susţinută în toate instanţele de judecată de procurori, în competenţa căror se fala aceasta, inclusiv şi de procurorul din Procuratura Generală, care a participat la şedinţă în Curtea Supremă de Justiţie, a considerat necesar de a înainta prezenta acţiune şi împotriva Procuraturii Generale pentru obţinerea scuzelor oficiale. Solicită repararea de către Ministerul Finanţelor al RM a prejudiciului material legat de cheltuielile de transport şi asistenţă juridică, încasarea de la Ministerul Finanţelor al RM cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 500000 lei şi obligarea procurorului să-i aducă scuze oficiale din numele statului pentru supunere urmăririi penale neîntemeiat.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 17 iunie 2011 au fost conexate într-un singur proces pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Petrusac împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Berdilă împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În cadrul examinării cauzei, Gheorghe Petrusac a depus cerere de modificare a pretenţiilor împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi Procuraturii Generale a RM, solicitând încasarea de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu material a sumei de 3345 lei, cu titlu de prejudiciu moral a sumei 500000 lei, dobânzii de întârziere în conformitate cu art. 619 Cod civil, în cazul neexecutării hotărârii în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă, cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei şi obligarea Procuraturii Generale a RM să-i aducă scuze oficiale.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 noiembrie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Gheorghe Petrusac cu titlu de prejudiciu material în formă de asistenţă juridică suma de 3500 lei şi cheltuieli de transport în sumă de 3268 lei, în total - 6768 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 70000 lei, încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Veaceslav Berdilă cu titlu de prejudiciu material în formă de asistenţă juridică suma de 4000 lei şi cheltuieli de transport în sumă de 3268 lei, în total - 7268 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 70000 lei, obligată Procuratura Generală a RM să aducă din numele statului lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă scuze oficiale în formă scrisă, iar în rest acţiunea a fost respinsă.

La fel, a fost dispus în cazul neexecutării prezentei hotărâri în termen de 90 zile de la data când a devenit definitivă, încasarea de la stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă dobânda de întârziere în mărime de 5 % peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru fiecare. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 aprilie 2013 au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Procuratura Generală a RM, modificată hotărârea primei instanţe, prin micşorarea sumelor încasate din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă, cu titlu de prejudiciu moral de la câte 70000 lei fiecăruia până la câte 25000 lei fiecăruia şi micşorat cuantumul cheltuielilor de transport de la 3268 lei fiecăruia până la 130,80 lei fiecăruia, în rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută.

La 19 aprilie 2013, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de aducerea scuzelor oficiale de către Procuratura Generală lui Veaceslav Berdilă şi Gheorghe Petrusac cu dispunerea aducerii scuzelor oficiale în numele statului lui Veaceslav Berdilă şi Gheorghe Petrusac de către procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior, aşa cum prevede art. 12 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea obligării Procuraturii Generale a RM de a aduce scuze oficiale lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă, considerând-o ilegală, deoarece a fost admisă încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi anume instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat eronat legea.

Menţionează că conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale. Susţine că din norma enunţată rezultă că scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale, care a fost achitată, trebuie să fie aduse de către procurorul care a condus urmărirea penală, de către procurorul care a exercitat urmărirea penală ori de către procurorul ierarhic superior, în cazul în care primii doi sânt în imposibilitate de a exercita funcţia.

Consideră că la caz instanţele judecătoreşti trebuiau să dispună concret ca scuze oficiale în numele statului persoanelor achitate să fie aduse de către procurorul care a condus urmărirea penală sau procurorul care a exercitat urmărirea penală ori de către procurorul ierarhic superior, şi nicidecum de către Procuratura Generală, deoarece art. 12 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 nu prevede această soluţie. La 22 iulie 2013, Veaceslav Berdilă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că erorile comise de instanţa de apel au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei.

Susţine că Curtea de Apel Cahul nu a dat dovadă de faptul că a conştientizat natura şi gravitatea infracţiunilor incriminate şi nu s-a expus asupra consecinţelor unei asemenea învinuiri a persoanei nevinovate. Afirmă că instanţa de apel nu a examinat şi nu a stabilit gradul de rezonanţă pe care informaţia privind învinuirea lui a avut-o în societate. Indică că lui i-a fost lezată în mod iremediabil reputaţia morală şi profesională. Invocă că instanţa de apel în partea motivată a deciziei a omis să se expună asupra termenului rezonabil al urmăririi penale şi judecării pricinii, deşi a constatat durata acestora.

Menţionează că Curtea de Apel Cahul corect a constatat că el în mod incontestabil a avut suferinţe psihice şi fizice legate de statutul lui la acel moment - fiind colaborator de poliţie, vechimea mare de muncă şi că acest prejudiciu moral urmează a fi pus pe seama pârâtului, însă gravitatea suferinţelor fizice şi psihice au fost subapreciate de instanţă, care a considerat exagerată încasarea în beneficiul lui a sumei de 70000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Susţine că instanţa de apel a examinat un singur criteriu legat de suferinţele fizice şi psihice, deşi urma să se expună şi asupra celorlalte 4 criterii prevăzute de Legea nr. 1545 pentru a evalua satisfacţia echitabilă ce i se cuvine cu titlu de prejudiciu moral.

La fel, afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont nici de criteriul cu privire la natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori a persoanei. La 30 iulie 2013, Gheorghe Petrusac a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o emisă cu încălcarea normelor de drept material. Susţine că instanţa de apel prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral a încălcat prevederile art. 11 alin. (3) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, conform cărei în toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.

Consideră că cuantumul prejudiciului moral încasat de instanţa de apel nu corespunde prevederilor art. 11 alin. (1) al Legii nominalizate şi art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, nefiind ţinut cont de gravitatea infracţiunilor de care a fost bănuit şi învinuit, de încălcările admise în cadrul urmării penale, de rezonanţă, care a avut loc în rezultatul răspândirii informaţiei cu privire la învinuirea sa, de durata urmăririi penale şi judecării cauzei penale şi de caracterul suferinţelor psihice. Afirmă că instanţa de apel neîntemeiat a micşorat cuantumul cheltuielilor pentru transport până la 130,80 lei, deoarece el, precum şi avocatul lui locuiesc în or. Cahul şi au fost nevoiţi să se deplaseze de 4 ori la şedinţele Curţii Supreme de Justiţie, care se află la o distanţă de 175 km de or.

Cahul şi 10 ori la Curtea de Apel Comrat, care se află la 90 km de or. Cahul, astfel suportând considerabile cheltuieli de transport. Indică că el a prezentat informaţia ÎS „Gările şi Staţiile Auto” din 26 iunie 2011, care confirmă costul biletelor în direcţiile menţionate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 18 aprilie 2013 a fost primită de către Gheorghe Petrusac la 27 mai 2013, de Veaceslav Berdilă la 24 mai 2013 şi de Procuratura generală la 28 mai 2013, fapt ce se atestă prin avizele de recepţie (f. d. 157, 158, 160). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile declarate de către Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă, de a admite recursul declarat de către Procuratura Generală a RM, a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea prin care a fost obligată Procuratura Generală a RM să aducă scuze oficiale în formă scrisă din numele statului lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă şi de a emite o nouă hotărâre în partea dată din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele dosarului rezultă că prin rezoluţia procurorului raionului Cahul din 17 mai 2006 a fost pornită urmărirea penală conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, pe faptul decesului în celula nr. 11 a IDP a CPR Cahul a cetăţeanului Valentin Ermurachi, iar la 02 august 2006, prin rezoluţia procurorului în Procuratura raionului Cahul a fost începută urmărirea penală în baza indicilor infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, pe faptul reţinerii şi privării ilegale de libertate a lui Valentin Ermurachi, pe perioada 21-23 ianuarie 2006 de către colaboratorii CPR Cahul (f. d. 27-28).

Tot materialul probator atestă că prin ordonanţa procurorului în procuratura raionului Cahul din 15 martie 2007 cauzele penale menţionate au fost conexate, fiind acordat nr. 2006158054 (f. d. 29). La fel, s-a constatat că prin ordonanţele procurorului în procuratura raionului Cahul, Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă au fost recunoscuţi în calitate de bănuit, iar prin ordonanţele aceluiaşi procuror în Procuratura raionului Cahul din 27 martie 2007 bănuiţii Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă au fost scoşi de sub urmărirea penală la un capăt de învinuire în ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta dată nu întruneşte elementele infracţiunii în acţiunile ultimilor (18, 31). Este incontestabil şi faptul că prin ordonanţele procurorului în procuratura raionului Cahul din 05 aprilie 2007 şi, respectiv din 12 aprilie 2007 a fost dispusă punerea sub învinuire a lui Gheorghe Petrusac şi lui Veaceslav Berdilă în baza art. 329 alin. (2) Cod penal, ultimii fiind audiaţi pe învinuirea formulată şi în privinţa lor fiind aplicată măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi localitatea (f. d. 20, 21, 32-35).

Pe parcursul examinării cauzei a fost constatat incontestabil şi faptul că prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 25 decembrie 2007 Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă au fost achitaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) Cod penal din motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpaţi, sentinţă care, ca urmare a rejudecării cauzei, a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Comrat din 19 aprilie 2010 şi a devenit irevocabilă prin neatacare. Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce le acordă lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de art. art. 3, 6, 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25februarie 1998 şi de art. art. 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, modificând hotărârea prim ei instanţe, prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM de la 70000 lei pentru fiecare până la 25000 lei pentru fiecare, precum şi cheltuielilor pentru transport de la 3268 lei pentru fiecare până la 130,80 lei pentru fiecare, în rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută. Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că instanţa de apel, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia de a modifica hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de cuantumul prejudiciului moral.

În acest context se reţine că instanţa de apel statuând în echitate, printr-o apreciere justă şi pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată daunelor morale compensatoare, fiind totodată imparţială şi echidistantă în acest sens, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale, durata urmăririi penale, durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată, natura dreptului personal lezat, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, precum şi măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate. Toate aceste criterii aplicate concret şi adecvat în speţă, justifică evaluarea făcută de instanţa de apel cu determinarea mărimii prejudiciului moral de 25000 lei, ce urmează a fi încasată în beneficiul atât a lui Gheorghe Petrusac, cât şi lui Veaceslav Berdilă.

Prin urmare, nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă precum că instanţa de apel la stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu au fost apreciate corespunzător şi obiectiv, în corespundere cu prevederile legale, toate circumstanţele, inclusiv şi suferinţele psihice suportate de ei, deoarece la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanţa de apel a reieşit din apreciere justă şi pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată daunei morale compensatoare, care este una rezonabilă şi echitabilă, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale, precum şi faptul că pe parcursul urmăririi penale în privinţa recurenţilor nu s-a luat măsura privării de libertate, ultimii beneficiind de prezumţia nevinovăţiei pe tot parcursul acestei perioade, de până la achitare.

Drept consecinţă, nu au relevanţă nici argumentele recurenţilor precum că cuantumul prejudiciului moral încasat de instanţa de apel nu corespunde prevederilor art. 11 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, deoarece se combat prin relatările menţionate.

La fel se reţine că justificat, cu referire la prevederile art. 7 lit. g) al Legii nominalizate, instanţa de apel a conchis, de a micşora şi cuantumul cheltuielilor pentru transport încasate în beneficiul lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor RM de la 3268 lei pentru fiecare până la 130,80 lei pentru fiecare, deoarece aceste cheltuieli au fost probate doar în partea acestei sume, or la materialele dosarului lipsesc dovezi incontestabile care ar atesta numărul deplasărilor recurenţilor la şedinţele de judecată atât la Curtea de Apel Comrat, cât şi la Curtea Supremă de Justiţie. În asemenea împrejurări, se constată a fi lipsite de suport şi afirmaţiile recurentului Gheorghe Petrusac precum că instanţa de apel neîntemeiat a micşorat cuantumul cheltuielilor pentru transport până la 130,80 lei, invocând că atât el, cât şi avocatul său locuiesc în or.

Cahul, respectiv au fost nevoiţi să se deplaseze de 4 ori la şedinţele Curţii Supreme de Justiţie, care se află la o distanţă de 175 km de or. Cahul şi 10 ori la Curtea de Apel Comrat, care se află la 90 km de or. Cahul, astfel suportând considerabile cheltuieli de transport. Sub acest aspect, alte argumente invocate în recursurile lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, în sensul invocat, ce generează respingerea acestora.

Totodată, instanţa de recurs conchide că, deşi instanţele de judecată temeinic au ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la aducerea, din numele statului, a scuzelor oficiale în formă scrisă lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă, obligaţia dată, cu interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile acestei situaţii, incorect a fost pusă pe seama procuraturii Generală RM. Or, conform art. 12 alin. (1) şi (2) lit. c) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale.

Scuzele oficiale ale procurorului se aduc în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. Prin urmare, cu referire la prevederile enunţate şi luând în consideraţie faptul că din sentinţa de achitare a lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă rezultă că învinuirea ultimilor a fost formulată de organul de urmărire penală, fără dobândirea probelor veridice şi doar pe presupuneri, instanţa de recurs ajunge la concluzia că în speţa de faţă, urmează a fi obligat procurorul raionului Cahul, ca procuror ierarhic superior, de a aduce lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă scuze oficiale în numele statului.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă urmează a fi respinse, iar recursul Procuraturii Generale a RM urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea prin care a fost obligată Procuratura Generală a RM să aducă din numele statului lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă scuze oficiale în formă scrisă cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri cu privire la obligarea procurorului raionului Cahul să aducă din numele statului, lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă, scuze oficiale în formă scrisă.

În rest menţinând decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se resping recursurile declarate de către Veaceslav Berdilă şi Gheorghe Petrusac. Se admite recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Cahul din 18 aprilie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 noiembrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi cheltuielile de judecată, în partea prin care a fost obligată Procuratura Generală a RM să aducă din numele statului lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă scuze oficiale în formă scrisă şi se emite în partea dată o nouă hotărâre, prin care: Se obligă procurorul raionului Cahul să aducă lui Gheorghe Petrusac şi Veaceslav Berdilă scuze oficiale în formă scrisă din numele statului.

În rest decizia Curţii de Apel Cahul din 18 aprilie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Iurie Diaconu Nicolae Gordilă