2ra-3747/13 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală

prima instanţă: M. Buşuleac 2ra-3747/13 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rostislav Jabineţ împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 iulie2013, prin care a fost admis apelul declarat de Rostislav Jabineţ, casată integral hotărârea Judecătoriei Cahul din 30 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 03 iulie 2012, Rostislav Jabineţ a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală.

În motivarea acţiunii a indicat că la 03 aprilie 2008 a fost pornită cauza penală de către SUP a DIF MAI după semnele componenţei de infracţiuni prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal, iar de către Procuratura sectorului Botanica mun. Chişinău, a fost dispusă începerea urmăririi penale în privinţa lui Rostislav Jabineţ, cât şi a posibilelor acţiuni întreprinse de el, după elementele infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal, în cadrul urmăririi penale fiind bănuit de săvârşirea acestei infracţiuni, iar ulterior a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal, fiind întreprinse în cadrul urmării penale mai multe acţiuni procesuale. Menţionează că prin ordonanţa Procuraturii sectorului Botanica mun.

Chişinău, din 02 aprilie 2009 a fost încetată urmărirea penală în privinţa lui din motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Afirmă că în urma acestei acţiuni ilegale înfăptuite de către organele de drept ale statului i-a fost produs un prejudiciu material şi moral, încălcându-i-se drepturile lui constituţionale prevăzute expres în legea fundamentală a statului Republica Moldova, Constituţia şi anume art. 21 şi art. 27. Prin acţiunile ilegale ale organelor de drept a statului, a avut de suferit un prejudiciu moral pe care îl exprimă prin suferinţe fizice, psihice şi morale, fiindu-i încălcate onoarea şi demnitatea de om şi de cetăţean al acestui stat, care pretinde a fi un stat de drept ce respectă şi garantează siguranţa fiecărui cetăţean.

Susţine că prin acţiunile sale ilegale, organelor statului au dat dovadă de neglijenţă şi incompetenţă nemărginită în luarea deciziilor de înaintarea învinuirii unei persoane nevinovate, astfel că i-au cauzat un prejudiciu material fiind nevoit să angajezi avocaţii Veceslav Ţurcan şi Roman Zadoinov, care i-au acordat asistenţă juridica fiind achitate onorarii în sumă de 7150 lei, fapt confirmat prin bonurile de plată din 23 ianuarie 2008, 06 august 2008, 28 august 2008 şi 03 noiembrie 2008. Menţionează că la 06 februarie 2012 de către avocatul său Veceslav Ţurcan a fost recepţionată înştiinţarea şi copia Ordonanţei din 02 aprilie 2009 prin care îi informează că la 02 aprilie 2009 de către Procurorul în procuratura Botanica mun.

Chişinău, R. Rusu a fost adoptată ordonanţa de încetare a urmăririi penale în termenul 275 pct. 1 CPP, astfel a aflat despre faptul încetare a urmăririi penale în privinţa lui. Solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în folosul lui Rostislav Jabineţ cu titlu de prejudiciu material suma de 7150 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 100000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 30 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului general de prescripţie extinctivă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 02 iulie 2013 a fost admis apelul declarat de Rostislav Jabineţ, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Rostislav Jabineţ suma de 7150 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică suportate în legătură cu prezenta pricină. La 14 august 2013, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel în mod neîntemeiat a dispus admiterea acţiunii, cu casarea hotărârii primei instanţe şi nu a reţinut în procesul de judecare şi deliberare a hotărârii că ordonanţa de încetare a urmăririi penale este din 02 aprilie 2009, pe când acţiunea a fost depusă abia la 03 iulie 2012, adică cu omiterea termenului de prescripţie de 3 ani stabilit la art. 5 alin. (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Cu referire la art. 267 alin (1) şi art. 272 alin. (1) Codul civil, apreciază critic relatarea că Rostislav Jabineţ a cunoscut despre ordonanţa de încetare a urmăririi penale abia la 06 februarie 2012, când a fost recepţionată de avocatul său Veaceslav Ţurcan (adică peste aproximativ 2 ani şi 10 luni), deoarece art. 285 alin. (7) CPC stabileşte regula că încetarea urmăririi penale şi liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinţei acesteia ori a reprezentantului legal.

Prin urmare, la emiterea ordonanţei de încetare a urmăririi penale reclamantul şi-a exprimat acordul, cunoscând atât conţinutul cât şi efectele ce le generează acest act procesual. Susţine că instanţa de apel a examinat cauza superficial şi nu a reţinut nici faptul că atât legislaţia civilă cât şi cea procesual civilă instituie o regulă ce are un caracter imperativ spre aplicare, şi anume exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor. Deci prin prisma situaţiilor expuse, instanţa de apel urma a respinge apelul declarat de reclamant, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Cahul din 30 ianuarie 2013. Afirmă că instanţa de apel la atribuirea mijloacelor băneşti cu titlu de prejudiciu nu a reţinut că în concordanţă cu art. 254 CPP, organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului.

Consideră că în procesul de judecare a pricinii şi deliberare a hotărârii urma a se ţine cont şi de faptul că în privinţa lui Rostislav Jabineţ nu i-a fost aplicată o măsură privativă de libertate, acesta beneficiind pe deplin de drepturile şi libertăţile sale constituţionale. La stabilirea necesităţii de compensare a prejudiciului moral, instanţa nu a reţinut că însăşi ordonanţa de încetare a urmăririi penale constituie în sine o satisfacţie echitabilă. Instanţa de judecată în mod neîntemeiat nu a reţinut şi faptul că conform art. 1422 Cod civil, precum şi în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 09 octombrie 2006 este stabilit că prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege.

Indică că obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni/inacţiuni i-au fost cauzate suferinţe morale/psihice sau fizice, prin ce se manifestă acestea. Afirmă că în baza principiului general, sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, fiind admisibil orice mijloc de probă, desigur la etapa examinării cauzei stabilindu-se şi pertinenţa acestora.

Susţine că decizia Curţii de Apel Cahul din 02 iulie 2013 a fost comunicată la 08 august 2013. La 07 octombrie 2013, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea reparării prejudiciului moral şi încasării cheltuielilor pentru asistenţa juridică lui Rostislav Jabineţ şi emiterea unei hotărâri prin care să fie modificată decizia instanţei de apel, diminuând suma despăgubirilor băneşti cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuieli de asistenţă juridică în beneficiul lui Rostislav Jabineţ în limite rezonabile şi probatorii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei contestate în partea reparării prejudiciului moral şi încasării cheltuielilor pentru asistenţa juridică, considerând că a fost admisă încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi anume instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat eronat legea. Consideră că instanţa de apel incorect a determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Rostislav Jabineţ ca urmare a acţiunilor organului de urmărire penală. Afirmă că prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 nu pot fi aplicate la caz. Menţionează că pe cauza penală în privinţa lui Rostislav Jabineţ a fost pronunţată ordonanţa de încetare a cauzei penale la 02 aprilie 2009, considerând că aceasta reprezintă o satisfacţie morală a lui Rostislav Jabineţ privind decizia adoptată pe dosarul penal pe care era urmărit.

Susţine că instanţa de judecată nu a apreciat şi nu a soluţionat just circumstanţele importante predispuse spre examinare. Fără a nega dreptul lui Rostislav Jabineţ de a-i fi recunoscut faptul tragerii neîntemeiate la răspundere penală, totuşi consider că instanţa de judecată a stabilit suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral fără a respecta criteriile prevăzute de legislaţia, fără a lua în consideraţie că organele de urmărire penală nu au acţionat cu vinovăţie ci în numele legii, pentru stabilirea adevărului. Prin urmare, intimatul nu a fost supus în perioada derulării procesului penal unor acţiuni care să-i limiteze abuziv drepturile garantate de Constituţie.

Totodată, consideră că la aprecierea sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral, instanţele de judecată nu au respectat criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică în aşa fel trebuie stabilite încât să asigure efectiv. Afirmă că instanţa a neglijat faptul că procesul penal intentat în privinţa lui Rostislav Jabineţ a avut o derulare normală, conformă procedurii penale, că acest fapt nu a afectat în nici un mod sistemul de valori ale ultimului. Consideră că instanţa de apel nefondat a pus în sarcina bugetului de stat obligaţia de a compensa intimatului prejudiciul material în sumă de 11500 lei, rezultat din achitarea unor sume exagerate avocatului pentru asistenţă juridică.

La stabilirea recompensei pentru cheltuielile se asistenţă juridică urmau a fi luate în consideraţie: natura complexă sau simplă a problemelor pe care soluţionarea litigiului le-a implicat; volumul de muncă depus de către reprezentantul intimatului; numărul acţiunilor procesuale în cadrul cărora avocatul a apărat interesele intimatului. Indică că conform materialelor dosarului este anexat un bonul de plată în suma de 250 lei seria DM nr.229476 din 23 ianuarie 2008 eliberat de avocatul R. Zadoinov lui Rostislav Jabineţ, care reieşind din materialele dosarului nu are nici o legătură cu Rostislav Jabineţ şi nici cu dosarul penal în privinţa ultimului, dat fiind ca cauza penală respectivă fiind pornita abia la 03 aprilie 2008, şi nu sunt indicate coduri fiscale, adresele concrete ale persoanelor care au eliberat bonurile de plată.

Invocă că aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară şi selectivă. Susţine că despre semnarea deciziei contestate a fost înştiinţat la 08 august 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 alin. (2) CPC, judecarea recursului se face cu citarea părţilor. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiate care urmează a fi admise, cu modificarea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat cu certitudine că la 03 aprilie 2008 de către SUP a DIF MAI a fost pornită urmărirea penală după semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 195 alin. (1) din Codul penal, iar 06 august 2008 prin ordonanţa organului de urmărire penală Rostislav Jabineţ a fost recunoscut în calitate de bănuit (f. d. 25) şi la 05 noiembrie 2008 a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal (f. d. 31). Din materialele dosarului rezultă că tot la 05 noiembrie 2008 prin ordonanţa procurorului în Procuratura sectorului Botanica mun.

Chişinău faţă de Rostislav Jabineţ a fost aplicată măsura preventivă – obligarea de nepărăsire a localităţii, fiind semnată şi declaraţia de nepărăsire a localităţii (f. d. 29, 30). La fel, actele cauzei denotă că prin ordonanţa procurorului în Procuratura sectorului Botanica mun. Chişinău din 02 aprilie 2009 a fost încetată urmărirea penală în privinţa lui Rostislav Jabineţ, din motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune.

Totodată a fost dispus că măsura preventivă – declaraţia de nepărăsire a localităţii, aplicată faţă de Rostislav Jabineţ, încetează de fapt din momentul emiterii prezentei ordonanţe (f. d. 4). Reieşind din cele stabilite, se constată temeinicia motivelor ce îi acordă lui Rostislav Jabineţ posibilitatea de a-şi valorifica drepturile sale la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) din Codul civil.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Rostislav Jabineţ, reprezentat de către Valeriu Negoiţă, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă şi a pronunţat o nouă hotărâre, prin care a admis parţial acţiunea, a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Rostislav Jabineţ suma de 7150 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, suma 10000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică suportate în legătură cu prezenta pricină.

Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că instanţa de apel, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia admiterii parţiale a acţiunii, însă incorect a determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Rostislav Jabineţ ca urmare a acţiunilor organului de urmărire penală, deoarece suma de 10000 lei, încasată în beneficiul lui, este exagerat de mare şi nu este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către ultimul.

În contextul dat instanţa de recurs va remarca perioada neînsemnată a urmăririi penale în care Rostislav Jabineţ a avut calitatea de bănuit şi învinuit, precum şi faptul că pe parcursul urmăririi penale în privinţa ultimului nu s-a luat măsura privării de libertate, ci declaraţia de nepărăsire a localităţii, ce a durat nu mai mult de 3 luni, respectiv, în acest răstimp intimatul a beneficiat de prezumţia nevinovăţiei. În consecinţa celor relatate, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt motive de a micşora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţa de apel pentru a fi încasat în beneficiul lui Rostislav Jabineţ până la 5000 lei, sumă care poate fi considerată drept o compensaţie echitabilă suficientă pentru sentimentele de angoasă şi frustrare aduse ultimului în circumstanţele descrise mai sus şi care ar corespunde caracterului şi gravităţii suferinţelor psihice suportate de ei.

La fel, instanţa de recurs consideră ca justificată invocarea Procuraturii Generale RM cu referire la faptul că instanţa de apel neîntemeiat a încasat în beneficiul lui Rostislav Jabineţ suma de 250 lei pentru asistenţa juridică suportată în cadrul urmării penale, în baza bonului din 23 ianuarie 2008. Aceasta deoarece după cum a fost stabilit în speţă, urmărirea penală de către SUP a DIF MAI a fost pornită pe fapt doar la 03 aprilie 2008, astfel cheltuielile avute anterior acestei date nu au legătură de cauzalitate cu cauza penală, respectiv nu se poate pretinde la încasarea acestor cheltuieli, fapt ce impune micşorarea cuantumului cheltuielilor pentru asistenţa juridică suportate de către Rostislav Jabineţ în cadrul urmăririi penale până la 6900 lei.

Totodată, instanţa de recurs respinge argumentul Procuraturii Generale RM precum că instanţa de apel incorect a pus în sarcina bugetului de stat obligaţia de a compensa intimatului cheltuielile pentru asistenţă juridică în cuantumul solicitat de intimat, rezultat din achitarea unor sume exagerate avocatului pentru asistenţă juridică, deoarece art. 7 lit. e) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, direct indică că în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică.

La acest segment instanţa de recurs remarcă că din materialele dosarului rezultă incontestabil faptul că Rostislav Jabineţ, în cadrul urmăririi penale, a suportat cheltuieli pentru acordarea asistenţei juridice, fapt ce se confirmă prin copiile certificate a bonurilor de plată eliberate de BIA „Veaceslav Ţurcan” la 28 august 2008 pentru suma de 2500 lei, la 03 noiembrie 2008 pentru suma de 2000 lei, prin copia certificată a bonului de plată eliberată de BIA „Roman Zadoinov” la 06 august 2008 pentru suma de 2400 lei (f. d. 5-6). Prin urmare, instanţa de apel corect a admis pretenţia lui Rostislav Jabineţ cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 6900 lei, ce constituie cheltuieli pentru acordarea asistenţei juridice suportate în cadrul urmăririi penale.

De asemenea, este apreciat critic şi dezacordul recurentului Procuratura Generală al RM cu privire la încasarea în beneficiul lui Rostislav Jabineţ a cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în prezenta cauză în sumă de 3000 lei, deoarece, art. 96 CPC, direct indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Reieşind din prevederile normei enunţate şi având în susţinere copia certificată a bonului de plată nr. 908825 din 25 iunie 2012, instanţa de apel temeinic a dispus încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM cheltuielile de judecată suportate de către Rostislav Jabineţ, pentru asistenţa juridică acordată de către avocatul Valeriu Negoiţă.

Sunt lipsite de relevanţă şi afirmaţiile recurentului Ministerul Finanţelor cu referire la faptul că instanţa de apel în mod neîntemeiat a dispus admiterea acţiunii, fără a ţine cont de faptul că ordonanţa de încetare a urmăririi penale a fost emisă la 02 aprilie 2009, pe când acţiunea a fost depusă la 03 iulie 2012, respectiv cu omiterea termenului de prescripţie de 3 ani stabilit de art. 5 alin. (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Or, după cum corect a remarcat instanţa de apel Rostislav Jabineţ a aflat despre ordonanţa de încetare a urmăririi penale din 02 aprilie 2009, doar la 06 februarie 2012, faptul dat fiind confirmat prin răspunsul Procuraturii sectorului Botanica mun.

Chişinău nr. 18-1380 din 06 februarie 2012 (f. d. 3), prin care procuratura a informat avocatul intimatului Rostislav Jabineţ - Veaceslav Ţurcan despre adoptarea ordonanţei de încetare a urmăririi penale şi explicat ultimului modul de contestaţie a acesteia în caz de dezacord. Iar alte probe care ar confirma că Rostislav Jabineţ cunoştea anterior despre existenţa acestui act de dispoziţie la materialele cauzei lipsesc. Astfel, reieşind din faptul că conform art. 5 alin. (2) al legii nominalizate cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului, acţiunea formulată de către Rostislav Jabineţ a fost depusă în termen, care pentru ultimul a început să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune şi care la caz se constată a fi de la 06 februarie 2012, dată când a aflat despre existenţa ordonanţei de încetare a urmăririi penale.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursule decalarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Procuratura Generală RM şi de a modifica decizia instanţei de apel, micşorând suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul lui Rostislav Jabineţ cu titlu de prejudiciu moral de la 10000 lei pentru fiecare până la 5000 lei şi cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică de la 7150 lei până la 6900 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Se modifică decizia Curţii de Apel Cahul din 02 iulie2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rostislav Jabineţ împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Rostislav Jabineţ cu titlu de prejudiciu moral de la 10000 (zece mii) lei până la 5000 (cinci mii) lei şi cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică de la 7150 (şapte mii una sută cinzeci) lei până la 6900 (şase mii nouă sute) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Cahul din 02 iulie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Ala Cobăneanu