3ra-1681/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Nogai dosarul nr.3ra-1681/13 instanţa de apel: T.Duca, S.Procopciuc, A.Albu ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Volociuc Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Volociuc Iurie împotriva Consiliului orăşănesc Glodeni şi Comisia de licitaţie, intervenient accesoriu ÎI „Slepuhin Leonid” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Volociuc Iurie, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 14 februarie 2013, c o n s t a t ă La 24 aprilie 2012 Volociuc Iurie a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşănesc Glodeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, este deţinătorul pentru folosinţa separată a apelor nr. 01.723, eliberat de Primăria or. Glodeni pentru iazul nr.2, contul 750, suprafaţa de 37,0 ha., pe un termen de 10 ani, pînă în luna iulie 2013. Din motivul că contractele de arendă a iazului au fost încheiate cu încălcarea legislaţiei, prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 20.09.2007 au fost declarate nule. Mai indică reclamantul că, prin hotărîrea Judecătorie Glodeni din 20.09.2007, Consiliul orăşenesc Glodeni a fost obligat să încheie cu el contractul de arendă a construcţiilor hidrotehnice, prevăzute de Hotărîrea Guvernului RM nr. 51 din 16.01.2007, care nu a fost executată nici pînă la momentul actual.

Prin decizia Consiliului orăşenesc Glodeni nr.2/10 din 21.03.2012, care i-a fost adusă la cunoştinţă la 20.04.2012, bazinul acvatic menţionat a fost scos la licitaţie. Consideră decizia dată ilegală, deoarece îi lezează drepturile la posesia bazinului acvatic, pe care îl deţine în baza titlului de folosinţă separată asupra apelor. Cere reclamantul Volociuc Iurie anularea deciziei Consiliului oraşănesc Glodeni nr.2/10 din 21.03.2012 precum şi recuperarea prejudiciului moral de 20 000 lei. La 11.12.2012 reclamantul Volociuc Iurie a depus cerere de chemare în judecată suplimentară către Consiliului orăşenesc Glodeni, Comisia de licitaţie, intervenient accesoriu ÎI „Slepuhin Leonid”, prin care a cerut anularea procesului-verbal al licitaţiei nr.11 din 14.09.2012.

A mai indicat reclamantul că, licitaţia a fost organizată în baza unei decizii ilegale, care a fost contestată de el în instanţa de judecată. Iar consiliul, fără să aştepte soluţia pe cazul dat, a organizat licitaţie. Solicită reclamantul Volociuc Iurie anularea procesului-verbal al licitaţiei nr.11 din 14.09.2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 14 februarie 2013 acţiunea s-a respins. La 15.03.2013, în termenul legal, Volociuc Iurie, invocînd ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii primei instanţe, a declarat apel, cerînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2013 s-a admis apelul declarat de către Volociuc Iurie, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 14 februarie 2013 în partea ce ţine de contestarea procesului-verbal al rezultatelor licitaţiei nr.11 din 14.09.2012, şi în partea dată s-a scos cererea de pe rol.

În rest hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 14 februarie 2013 s-a menţinut. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, Volociuc Iurie pretinde dreptul la bazinul acvatic în baza unui act juridic nevalabil, lovit de nulitate absolută, pe care instanţa o invocă din oficiu (art. 217 al. 1 CC). Astfel, este stabilit că Titlul de stat este eliberat de fapt în temeiul dispoziţiei Primăriei Glodeni nr. 33 din 15.02.2003 . Potrivit art. 18 al. 2 lit.r) Legea nr. 186 din 06.11.1998 privind administraţia publică locală (în vigoare la momentul respectiv), de competenţa exclusivă a consiliilor locale ţine dobîndirea, înstrăinarea sau închirierea bunurilor din domeniul public.

Mai mult, potrivit pct. 1 al Regulamentului privind modul şi condiţiile de atribuire în folosinţă a obiectivelor acvatice, aprobat prin HG nr. 745 din 03.11.1995 (în vigoare la momentul eliberării Titlului) obiectivele acvatice (sau unele părţi ale acestora) se atribuie în folosinţă separată în baza deciziilor autorităţilor indicate la punctul 3. Iar potrivit pct. 3 din Regulament, solicitarea, cu documentele anexate, privind atribuirea în folosinţă separată a obiectivelor acvatice proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se prezintă de către solicitant autorităţilor administraţiei publice locale, care examinează materialele în termen de 15 zile şi iau o decizie, coordonată cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu , şi organul de stat pentru gestionarea fondului apelor.

La caz s-a stabilit că, Titlul de stat a fost eliberat de o autoritate neîmputernicită - Primăria or. Glodeni, pe cînd unica autoritatea competentă să adopte decizii cu privire la gestionarea bunurilor din domeniul public este Consiliul orăşenesc, şi nu Primăria. Lipseşte la caz şi acordul prealabil al autorităţii centrale naturale şi mediu şi organul de stat pentru gestionarea fondului apelor, conform al. 2 pct. 3 din Regulament. Conform art. 216 alin. (1) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Lipsa unui element pentru încheierea contractului (în cazul dat a cauzei actului juridic), constituie temei de declarare a nulităţii acestuia.

În ce priveşte contestarea procesului – verbal al licitaţiei , instanţa de apel a constatat că acţiunea în această parte urmează a fi scoasă de pe rol. Potrivit pct.39 al Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin HG nr.136/10.02.2009, deciziile Comisiei de licitaţie pot fi contestate în modul stabilit de legislaţie. Conform art. 14 al. (1) al Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000) se stipulează că, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 267 lit. a) CPC, instanţa scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin lege sau prin contract. Astfel, instanţa de apel a menţionat că Volociuc Iurie nu a respectat condiţiile legale referitoare la contestarea actului administrativ pe cale prealabilă. La 17 septembrie 2013 Volociuc Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă în alt complet de judecată.

În motivarea recursului Volociuc Iurie a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Volociuc Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele declarate de Volociuc Iurie se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Volociuc Iurie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Volociuc Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Volociuc Iurie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru