2ra-1435/13 — Anularea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 3ra-1435/13 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecătorul: Anatolie Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Răducanu, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Stîngaci Stela, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Stîngaci Stela împotriva Ministerului Sănătăţii al R.M., Octavian Grama, Tatiana Zatîc, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a R.M.

cu privire la anularea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013, prin care acţiunea înaintată de Stîngaci Stela, a fost respinsă ca neîntemeiată, ACONSTATAT : La 17 iulie 2012 reclamanta Stîngaci Stela a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Sănătăţii al R.M., Octavian Grama, Tatiana Zatîc, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a R.M. cu privire la anularea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) în perioada 1995-2009.

În timp ce era detaşată în funcţia de consilier al Ambasadei R. Moldova în Italia, s-a îmbolnăvit, ceea ce a determinat reclamanta la aplicarea concediului medical, în perioada 31 mai - 23 august 2007. Reclamanta a mai menţionat că, în statele de personal ale Ambasadei nu era prevăzută unitate medicală, care ar fi putut să-i elibereze certificat medical de model 1 moldovenesc. De aceea, în baza poliţei de asigurare medicală stipulată de Ambasadă în temeiul art. 27, alin. (2) al Legii cu privire la Serviciul Diplomatic nr. 761-XV din 27 decembrie 2001, s-a adresat la instituţiile medicale italiene care, i-au eliberat certificatele medicale în conformitate cu legislaţia italiană. Indică reclamanta faptul că, certificatele medicale au fost prezentate Ambasadei şi remise de aceasta pe căi oficiale în adresa M.A.E.I.E., care le-a primit şi nu a formulat nici o obiecţie asupra conţinutului sau formei acestora.

Menţionează reclamanta că, ulterior, prin ordinul M.A.E.I.E. nr. 1246-p din 23 octombrie 2007 a fost concediată pentru temeiul „absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de munca”, angajatorul invocînd că nu recunoaşte certificatele medicale italiene. Reclamanta concretizează că, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2008, ordinul respectiv a fost anulat şi a fost restabilită în funcţie. Prin Decizia Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 27 mai 2009, Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost casată, iar în temeiul Deciziei CSJ reclamanta a fost iarăşi concediată la 20 august 2009. Reclamanta a indicat că, în cadrul acestor procese judiciare, M.A.E.I.E.

a refuzat să-i restituie certificatele medicale italiene în original pentru a le putea prezenta autorităţilor italiene care să confirme legalitatea lor, pe care M.A.E.I.E. o contesta. Prin Hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2010 au fost declarate ilegale inacţiunile M.A.E.I.E. privind nerestituirea certificatelor medicale italiene, acesta fiind obligat să le restituie. Certificatele medicale italiene restituite în urma executării hotărîrii judecătoreşti au fost convertite în certificate medicale de model moldovenesc. Prin Hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2010 a fost recunoscută legalitatea şi temeinicia certificatelor medicale de tip moldovenesc, eliberate în baza celor italiene, iar M.A.E.I.E.

a fost obligat să-i achite reclamantei indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 31 mai - 23 august 2007 (hotărîrea executată la 16 septembrie 2011). Reclamanta a mai indicat că, a depus o cerere de revizuire a Deciziei CSJ din 27 mai 2009. În şedinţa din cadrul CSJ din 06 iunie 2012, reprezentantul M.A.E.I.E. – I. Coşer a prezentat actul Ministerului Sănătăţii nr. 06/2-21/1293 din 25 mai 2012, invocîndu-l drept mijloc de probă determinant pentru respingerea cererii de revizuire a reclamantei. Actul a fost elaborat de dna T. Zatîc, şef direcţie a Ministerului Sănătăţii şi semnat de d-ul O. Grama, viceministru, pentru d-ul A. Usatîi, ministru.

La 18 iunie 2012, reclamanta a adresat Ministerului Sănătăţii o cerere prealabilă prin care a solicitat revocarea actului nr. 06/2-21/1293 din 25 mai 2012 şi concluziile formulate în aceasta, deoarece Ministerul Sănătăţii nu are competenţa legală de a se pronunţa asupra legalităţii actelor medicale străine şi/sau a conţinutului acestora. 2 Mai precizează reclamanta că, conform p. 56 al Instrucţiunii privind modul de eliberare a certificatului de concediu medical, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 469 din 24 mai 2005, actele ce confirmă incapacitatea temporară de muncă a cetăţenilor Moldovei, aflaţi temporar în străinătate în interes de serviciu sau personal, pot fi înlocuite cu certificat de model naţional, prin decizia Consiliului Medical Consultativ al instituţiei medico-sanitare unde activează medicul de familie al salariatului şi confirmat prin semnătura conducătorului şi ştampila instituţiei medico- sanitare.

Menţionează reclamanta că, procedura respectivă a fost respectată întocmai, fapt stabilit cu certitudine prin Hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2010. Mai indică reclamanta că, scrisoarea respectivă (elaborată de funcţionai T. Zatîc) nu reprezintă decît opinia subiectivă a unor funcţionari ai Ministerului Sănătăţii, care nu deţin pregătirea profesională medicală necesară şi nici nu ei abilitaţi să efectueze astfel de expertize şi să emită astfel de concluzii.

Reclamanta a mai menţionat în susţinerea acţiunii că, scrisoarea conţine informaţii vădit eronate şi false, omisiuni intenţionate, aprecieri tendenţioase şi constatări care nu corespund realităţii, inclusiv:  contravin datelor şi faptelor constatate în scrisorile anterioare ale aceluiaşi Minister nr. S-2275/09 din 14 decembrie 2009 şi 019/1680 26 august 2010;  este indicată în mod intenţionat eronat perioada 01 iunie 2007-23 august 2007, în timp ce din actele pe care Ministerul Sănătăţii le avea în posesie rezultă cu certitudine că perioada incapacităţii de muncă este 31mai – 23 august 2007;  sunt formulate constatări false, contrare datelor ce rezultă din certificatele medicale italiene eliberate pe 31mai 2007 şi 11 iunie 2007, pe care Ministerul Sănătăţii le avea în posesia sa şi în care este confirmat expres că în perioada respectivă era bolnavă, în imposibilitatea de deplasare, fiindu-i indicat regim la pat şi internare în instituţie medico-sanitară;  sunt omise constatările şi concluziile medicale ce se conţin în buletinele radiologice şi de rezonanţă magnetică, pe care Ministerul Sănătăţii le avea în posesia sa şi care confirmă obiectiv prezenţa herniei de disc, hemangiom al corpului vertebral, modificări degenerative de gradul II al coloanei vertebrale etc. Urmare a emiterii actului Ministerului Sănătăţii contestat,

reclamanta a solicitat autorităţilor italiene competente să se pronunţe asupra legalităţii şi autenticităţii certificatelor medicale italiene şi a conţinutului acestora. În rezultat, Unitatea Sanitară Locală Roma B a eliberat actul oficial protocol nr. 81/l° D din 28 mai 2012, apostilat de Prefectura din Roma - Oficiul Teritorial al Guvernului, cu nr. 4966 din 30 mai 2012. Reclamanta menţionează că, prin acest document oficial se confirmă atît autenticitatea certificatelor medicale italiene şi a semnăturilor aplicate pe certificatele 3 respective, cît şi faptul eliberării acestora de către specialişti abilitaţi, drept confirmare a incapacităţii de muncă a S. Stîngaci în perioada 31 mai 2007- 23 august 2007. Consideră reclamanta că, actul respectiv confirmă inclusiv, în perioada 31 mai 2007-20 iunie 2007, incapacitatea de deplasare, confirmări care infirmă concluziile Ministerului Sănătătii din actul contestat.

Mai indică reclamanta că, legislaţia Republicii Moldova nu condiţionează acordarea concediului medical de incapacitatea motorie a salariatului, ci de incapacitatea sa de muncă. Incapacitatea de muncă este temei legal suficient pentru justificarea absenţei de la serviciu şi beneficierea de indemnizaţie pentru incapacitate de muncă. Prin urmare, alegaţiile şi concluziile Ministerului Sănătăţii cu privire la capacitatea motorie în perioada incapacităţii de muncă sunt eronate. Mai menţionează reclamanta că, înainte de a emite actul contestat nr. 06/2- 21/1293 din 25 mai 2012, în care se conţin mai multe date cu caracter personal privind starea sa de sănătate, Ministerul Sănătăţii nu a cerut şi respectiv, nu a avut consimţămîntul său pentru divulgarea sau difuzarea acestora către terţi.

Astfel, consideră reclamantă că sau prejudiciat interesele legitime, încălcîndu-i- se drepturile fundamentale privind inviolabilitatea vieţii intime şi private, garantate de Constituţia R. Moldova şi Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133/2011. Reclamanta aduce în vizor faptul că, pînă în prezent, nu a primit nici un răspuns din partea Ministerului Sănătăţii la cererea prealabilă din 18 iunie 2012. De asemenea reclamanta a precizat că, numărul actului S-2275/09 din 14 septembrie 2009 a fost indicat ca rezultat a unei erori tehnice, avîndu-se în vedere actul nr. 06/2-21/1293 din 25 mai 2012 emis de Ministerul Sănătăţii. Pe parcursul judecării pricinii, reclamanta a înaintat cereri prin care şi-a concretizat pretenţiile.

Solicită reclamanta Stîngaci Stela, anularea actului nr. 06/2-21/1293 din 25 mai 2012 emis de Ministerul Sănătăţii, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. La 13 decembrie 2012, reprezentantul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova – Ion Ciochină, a înaintat o cerere, prin care a solicit atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, A fost admisă cererea înaintată de reprezentantul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova – Ion Ciochină privind intervenţia în proces. A fost atras în proces Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013, acţiunea înaintată de Stîngaci Stela împotriva Ministerului Sănătăţii al R.M., Octavian Grama, Tatiana 4 Zatîc, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a R.M. cu privire la anularea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 12 iunie 2013, Stîngaci Stela, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs a indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind aplicate greşit normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, recurenta a mai invocat că, instanţa de judecată nu s-a expus pe marginea tuturor pretenţiilor invocate în cererea de chemare în judecată. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost recepţionată de către recurentă la 12 aprilie 2013, iar recursul a fost declarat la 12 iunie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Referinţele înaintate de Ministerul Sănătăţii al R.M.

şi Tatiana Zatîc la cererea de recurs declarată de Stîngaci Stela, au parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 01 august 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Stîngaci Stela ca fiind întemeiat şi care urmează a fi admis, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept, să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin.(3) lit. d) şi f). Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 17 iulie 2012 reclamanta Stîngaci Stela a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Sănătăţii al R.M., Octavian Grama, Tatiana Zatîc, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a R.M.

prin care a solicitat, anularea actului nr. 06/2-21/1293 din 25 mai 2012 emis de Ministerul Sănătăţii, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. Totodată, s-a mai constatat că, recurenta – reclamantă a solicitat repararea prejudiciului moral ca urmare a încălcării drepturilor fundamentale privind 5 inviolabilitatea vieţii intime şi private, garantate de Constituţia R. Moldova şi Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133/2011. Instanţa de recurs reţine argumentul recursului precum că, actul contestat al Ministerului sănătăţii conţine informaţii despre starea sănătăţii recurentei, inclusiv date despre diagnosticul, pronosticul, tratamentul, rezultatele investigaţiilor care, potrivit legii, sunt date confidenţiale şi urmează a fi protejate.

În acest sens, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, prima instanţă a omis să se expună pe margine acestui capăt de cerere, fapt care duce la încălcarea dreptului recurentei – reclamante la un proces echitabil. Instanţa de recurs menţionează că, prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a prezentului litigiu. Astfel, nu au fost cercetate toate pretenţiile invocate de către recurentă în prezenta acţiune, motiv din care pricina urmează a fi remisă la rejudecare în prima instanţă. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia primei instanţe poartă un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, circumstanţă care constituie temei de casare a hotărârii judecătoreşti pronunţate şi restituire a pricinii spre rejudecare.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Stîngaci Stela, a casa integral hotărîrea primei instanţe şi a restitui cauza spre rejudecare în Judecătoria Centru, mun. Chişinău. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Stîngaci Stela. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013 în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Stîngaci Stela împotriva Ministerului Sănătăţii al R.M., Octavian Grama, Tatiana Zatîc, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a R.M.

cu privire la anularea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoria Centru, mun. Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Tatiana Răducanu /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7