2ra-3757/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Buhnaci dosarul nr. 2ra-3757/13 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pascal Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cucerean Oleg împotriva lui Pascal Vasile cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Pascal Vasile şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 14 martie 2012, c o n s t a t ă La 31 mai 2007 Cucerean Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pascal Vasile cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 04 mai 2007 pe traseul Chişinău-Ungheni la cotitura pe str. Ştefan cel Mare în or. Străşeni a fost produs accidentul rutier cu implicarea automobilului-proprietatea sa de model „BMW 318”, nr. de înmatriculare ST AM 288 şi a automobilului de model „VAZ 2104”, nr. de înmatriculare C JM 983, la volanul căruia se afla Pascal Vasile. Prin procesul-verbal nr. 0446185 din 04 mai 2007 cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator din 28 mai 2007, vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut pârâtul Pascal Vasile, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 300 lei pentru încălcarea regulilor circulaţiei rutiere.

Menţionează reclamantul că în urma accidentului respectiv, autoturismul- proprietatea sa a fost grav accidentat, necesitând o reparaţie capitală, prin raportul de expertiză nr. 18/05A din 11 mai 2007 efectuat de către expertul Said Salihov al „Elenauto-expert” SRL, costul reparaţiei automobilului de model „BMW 318”, nr. de înmatriculare ST AM 288, fiind estimat la 53 013,23 lei. Indică că de nenumărate ori s-a adresat către pârât în vederea soluţionării pe cale extrajudiciară a situaţiei iscate şi repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului produs din vina sa, însă solicitările au fost refuzate. Consideră reclamantul că unica soluţie ar fi dispunerea reparării pe cale judiciară de către Pascal Vasile a prejudiciului material survenit.

Solicită reclamantul Cucerean Oleg repararea de către pârâtul Pascal Vasile a prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier din 04 mai 2007 produs din vina ultimului. Pe parcursul examinării prezentei cauze, reclamantul şi-a concretizat de mai multe ori pretenţiile, într-un final cerând încasarea de la Pascal Vasile în beneficiul său a sumei de 53 384 lei cu titlu de prejudiciu material, 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 8 500 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 1 984,15 lei cheltuieli de judecată compuse din 1 600 lei taxa de stat, 300 lei cheltuieli pentru efectuarea expertizei tehnice şi 84,15 lei cheltuieli pentru înştiinţare prin telegrame, iar în total 83 868 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 14 martie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi încasată de la Pascal Vasile în beneficiul lui Cucerean Oleg suma de 53 384 lei cu titlu de prejudiciu material, 1 974,15 lei cheltuieli de judecată şi 8 500 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică, iar în total suma de 63 858,15 lei, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Pascal Vasile şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 14 martie 2012. La 20 august 2013 Pascal Vasile a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că la soluţionarea pricinii instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Materialele dosarului atestă că copia redactată de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, a fost expediată în adresa recurentului la 08 iulie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen. La 24 octombrie 2013 în adresa intimatului Cucerean Oleg a fost expediată copia recursului declarat de către Pascal Vasile cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 18 noiembrie 2013 Cucerean Oleg a depus referinţă la recursul declarat de către Pascal Vasile în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pascal Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă în mod cert faptul producerii la 04 mai 2007 pe traseul Chişinău-Ungheni la cotitura pe str. Ştefan cel Mare în or. Străşeni a accidentului rutier cu implicarea automobilului de model „BMW 318”, nr. de înmatriculare ST AM 288, condus de către Cucerean Oleg, şi a automobilului de model „VAZ 2104”, nr. de înmatriculare C JM 983, condus de către Pascal Vasile.

Prin procesul-verbal nr. 0446185 din 04 mai 2007 cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator din 28 mai 2007, a fost stabilită vinovăţia lui Pascal Vasile în săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 124 alin. (1) CCA, în vigoare la momentul producerii accidentului – încălcarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor de circulaţie rutieră, care a atras după sine deteriorarea mijloacelor de transport ori a altor bunuri, precum şi încălcarea altor reguli de circulaţie rutieră, contravenientului fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 15 u.c. (300 lei). Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 29 decembrie 2008, menţinută prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2009, a fost respinsă contestaţia lui Pascal Vasile împotriva deciziei agentului constatator din 28 mai 2007 (f.d.

28-30). Astfel, vina recurentului-pârât Pascal Vasile în producerea accidentului rutier, a fost stabilită printr-un act judecătoresc irevocabil. 3 Conform raportului de expertiză nr. 2298 din 25 octombrie 2011 efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în baza încheierii Judecătoriei Străşeni din 18 iulie 2011, costul lucrărilor de reparaţie al automobilului de model „BMW 318”, nr. de înmatriculare ST AM 288, constituie 53 384 lei (f.d. 182-186).

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind admiterea parţială a acţiunii lui Cucerean Oleg împotriva lui Pascal Vasile, încasând în beneficiul intimatului suma de 53 384 lei cu titlu de prejudiciu material, 1 974,15 lei cheltuieli de judecată şi 8 500 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică, iar în total suma de 63 858,15 lei.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, neacordând o apreciere justă faptului lipsei vinovăţiei dânsului la cazul speţei din motivul falsificării dosarului contravenţional intentat în urma producerii accidentului, deoarece este declarativ şi lipsit de oricare fundament factologic şi juridic, fiind invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile admisibilităţii recursului. Instanţa de recurs accentuează că materialele prezente la dosar în mod cert demonstrează vinovăţia lui Pascal Vasile în săvârşirea faptei contravenţionale prejudiciabile, fiind stabilită cu certitudine vinovăţia dânsului în producerea accidentului rutier şi avarierea autoturismului al cărui proprietar este Cucerean Oleg.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că instanţa de apel a încălcat în mod flagrant normele de drept procedural, nerespectând dreptul fundamental al lui Pascal Vasile la un proces civil echitabil prin neînştiinţarea lui legală despre data, locul şi ora examinării cauzei, deoarece este vădit neîntemeiat, materialele cauzei relevând participarea în proces a reprezentantului recurentului – avocatului Loboda Vladimir în bază de mandat din 25 noiembrie 2009 şi procura nr. 5457 din 14 decembrie 2009, iar însuşi recurentul a fost de nenumărate ori înştiinţat despre derularea procesului prin intermediul citaţiilor cu aviz poştal de recepţie şi recipiselor contra semnătură. Mai mult decât atât, instanţa de recurs reţine că prin prisma art. 102 alin. (41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele ierarhic inferioare în mod ilegal au respins cererile de recuzare a judecătorului Virgiliu Buhnaci, familia recurentului fiind în conflict cu magistraţii Judecătoriei Străşeni în urma depunerii în adresa Procurorului general a plângerii de către soţia recurentului Ana Pascal cu privire la ilegalităţile comise în sistemul judecătoresc, deoarece este neîntemeiat, la caz fiind constatată cu certitudine lipsa a careva temeiuri de recuzare a magistratului menţionat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2010 şi încheierile Judecătoriei Străşeni din 10 mai 2011 şi 15 iulie 2011. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept 4 procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pascal Vasile ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Pascal Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5