2rac-555/13 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: L. Brînza 2rac-555/13 Instanţa de Apel: S.Arnăut, Iu. Cotruţă, A.Minciuna DECIZIE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către S.A. „MAIB Leasing”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Afes-M”, succesorul în drepturi Caraman Marina către S.A. „MAIB Leasing” privind recunoaşterea nesurvenirii cazurilor asigurate şi încasarea datoriei, şi acţiunea reconvenţională depusă de către S.A.

„MAIB Leasing” către SRL „Afes- M”, succesorul în drepturi Caraman Marina privind încasarea despăgubirilor riscurilor financiare, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 19 august 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către S.A. „MAIB Leasing” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 27 decembrie 2012, constată La data de 12 iulie 2010, SRL „Afes-M” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „MAIB Leasing” cu privire la recunoaşterea nesurvenirii cazurilor asigurate şi încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul, SRL „Afes-M” a indicat că, la data de 10 octombrie 2002, între SRL „Afes-M” şi SA „MAIB Leasing” a fost semnat un contract de asigurare facultativă a riscurilor financiare.

Conform prevederilor contractului, SRL „Afes-M” a asigurat SA „MAIB Leasing” riscul de neplată sau neonorare a obligaţiilor contractuale de către locatari. Mai indică reclamantul, SRL „Afes-M” că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale la fiecare adresare a companiei asigurate cu privire la apariţia prejudiciului material - neonorarea fie onorarea necorespunzătoare a obligaţiilor de plată de către locatari faţă de societatea pe acţiuni „MAIB Leasing”. Pagină 1 din 7 Ulterior, la data de 04 februarie 2008 prin scrisoarea nr. 107, dar şi la data de 03 iulie 2008 prin scrisoarea nr. 365, SRL „Afes-M” a solicitat de la SA „MAIB Leasing” informaţiile suplimentare ce ţin de cauzarea prejudiciului material.

După studierea informaţiilor prezentate de societatea pe acţiuni „MAIB Leasing”, au fost depistate 34 de cauze, unde despăgubirile de asigurare au fost achitate fără de a considera survenirea de fapt a cazului asigurat. Consideră reclamantul, SRL Afes-M”, apariţia temeiurilor de îmbogăţire fără justă cauză ca urmare a plăţilor neîntemeiate, efectuate de către compania SRL „Afes-M” în beneficiul SA „MAIB Leasing”. La data de 19 noiembrie 2010, SA „MAIB Leasing” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Afes-M”, prin care a solicitat încasarea din contul SRL „Afes-M” a despăgubirilor riscurilor financiare cauzate. În motivarea cererii reconvenționale, SA „MAIB Leasing” a indicat că, la data de 10 octombrie 2002, între SRL „Afes-M” şi SA „MAIB Leasing” a fost încheiat şi semnat contractul de asigurare facultativă a riscurilor financiare.

Pe parcursul activităţii, SA „MAIB Leasing” a suferit pierderi financiare datorită neachitării plăţilor de leasing de mai mulţi locatari, ceea ce consideră că, constituie caz asigurat de risc financiar, care însă nu au fost despăgubite de către SRL „Afes-M”. Solicită SA „MAIB Leasing” încasarea din contul SRL „Afes-M” despăgubirea pentru survenirea riscului asigurat în mărime de 312 769,65 euro şi 107 637,82 dolari SUA. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea înaintată de SRL „Afes-M” şi a fost stabilit că despăgubirile de asigurare achitate pe contractele FL1-0459, FL1-0829, FL1- 0579, FL1-0708, FL1-0621, FL1-0457, FL1-0537, FL1-0919, FL1-0633, FL1- 0652, FL1-0225, FL1-0490 nu cad sub incidenţa riscurilor de asigurare.

A fost încasat din contul SA „MAIB Leasing” în beneficiul SRL „Afes- M” despăgubirile achitate excedentar în mărime de 190 970,08 euro, 39 232,51 dolari SUA, 1 142 231,16 lei, precum şi cheltuielile de judecată în valoare de 50 000 lei taxa de stat şi 10 000 lei cheltuieli legate de asistenţa juridică, în rest pretenţiile SRL „Afes-M” au fost respinse. A fost admisă parţial cererea reconvenţională depusă de SA „MAIB Leasing” şi a fost încasat din contul SRL „Afes-M” datoria în valoare de 57 400,88 euro, 13 667,7 lei precum şi cheltuielile de judecată în valoare de 27 857,75 lei taxa de stat, în rest, cererea reconvenţională a fost respinsă ca depusă tardiv.

În cadrul examinării cauzei, în instanţa de apel, Caraman Marina, a depus o cerere prin care a solicitat în temeiul art. 70 CPC, înlocuirea în proces a acesteia Pagină 2 din 7 cu SRL „Afes-M” în temeiul contractului de cesiune a creanţei încheiat între Caraman Marina şi SRL „Afes-M” la data de 17 mai 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2013 a fost admis demersul înaintat de Caraman Marina. SRL „Afes-M” a fost înlocuită în proces cu Caraman Marina. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2013 a fost respinsă cererea de apel depusă de către societatea pe acţiuni „MAIB Leasing” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 decembrie 2012. La data de 21 august 2013, SA „MAIB Leasing” a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2013, iar la data de 17 septembrie 2013, şi ulterior, la data de 03 octombrie 2013, a depus cereri de concretizare a cererii de recurs, prin care a solicitat casarea decizie instanţei de apel şi a hotărîrii primii instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a cererii depuse de SRL „Afes-M” şi admiterea integrală a cererii reconvenţională depusă de SA „MAIB Leasing”. În motivarea cererii de recurs, recurentul SA „MAIB Leasing”, a invocat că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au încălcat vădit normele de drept material, prin faptul respingerii ca tardive a cererii reconvenţionale înaintate de societatea pe acţiuni „MAIB Leasing”.

Consideră recurentul că, cererea reconvenţională a fost depusă în interiorul termenului de prescripție, şi anume, pentru creanţa în cauză a început să curgă un nou termen de prescripţie, în rezultatul întreruperii acestuia prin semnarea actului de verificare a riscurilor financiare din 30 decembrie 2007 şi respectiv noul termen de prescripţie a expirat la data de 31 decembrie 2010, pe cînd cererea reconvenţională a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2010, conform ştampilei de intrare a Judecătoriei Economice de Circumscripţie. Mai indică recurentul că, instanţa de apel şi-a bazat concluzia pe actul asupra activităţii economico-financiare a SA „MAIB Leasing” în perioada de gestiune a anului 2007 şi pe rapoartele asupra activităţii economico-financiare a SA „MAIB Leasing” în perioada de gestiune a anului 2011, indicarea modalităţii obţinerii respectivelor acte.

Consideră recurentul că, instanţa de apel incorect a apreciat probele prezentate la materialele dosarului, invocînd faptul că, prin scrisoarea nr. 8396 din 09 iulie 2009, recurentul a recunoscut pretenţiile înaintate de intimat privind încasarea datoriei în mărime de 169904,43 euro, 19550,09 USD şi 675661,85 lei, ori la materialele dosarului nu exista nici o probă materială şi contabilă precum că intimatul a transferat sumele dispuse spre încasare pe contul recurentului. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu decizia contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi Pagină 3 din 7 care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că, la data de 10 octombrie 2002, între SRL „Afes-M” şi SA „MAIB Leasing” a fost semnat contractul de asigurare facultativă a riscurilor financiare. (f.d.-11-16, Vol-1) Potrivit prevederilor contractului, SRL „Afes-M” a asigurat SA „MAIB Leasing” riscul de neplată sau neonorare a obligaţiilor contractuale de către locatari. În baza acestui contract, SRL „Afes-M” a achitat, în urma survenirii cazului asigurat, societăţii pe acţiuni „MAIB Leasing” mai multe sume asigurate.

La data de 04 februarie 2008, prin scrisoarea nr. 107, dar şi la data de 03 iulie 2008, prin scrisoarea nr.365, SRL „Afes-M” a solicitat de la SA „MAIB Leasing” informaţiile suplimentare ce ţin de cauzarea prejudiciului material în rezultatul neonorării de către locatori a obligaţiilor sale conform contractelor de leasing asigurate de către societatea cu răspundere limitată „Afes-M”. Prin scrisoarea din data de 23 iunie 2009, SRL „Afes-M” a solicitat SA „MAIB Leasing” returnarea sumei asigurate transferate, neîntemeiat, ultimei în mărime de 1925045,40 lei, 190970,08 euro şi 39232,51 dolari USD.

Prin scrisoarea nr. 8396 din data de 09 iulie 2009, SA „MAIB Leasing” a recunoscut că, pentru 18 cazuri indicate în scrisoare din 23 iunie 2009 (în sumă totală de 169904,43 euro, 19550,09 dolari SUA şi 675661,85 lei), nu a survenit riscul asigurat, totodată a solicitat încasarea de la SRL „Afes-M” suma asigurată în mărime de 250192,72 euro, 56929,41 dolari SUA şi 59208,73 lei. (f.d.-45, Vol-1) La data de 18 ianuarie 2010, SRL „Afes-M” a înaintat societăţii pe acţiuni „MAIB Leasing” o scrisoare prin care a solicitat transferarea datoriei generate în rezultatul achitării exagerate a sumelor asigurate în mărime de 138024,74 euro, 21328,45 dolari USD şi 690252,90 lei. La data de 12 iulie 2010, SRL „Afes-M” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „MAIB Leasing”cu privire la recunoaşterea nesurvenirii cazurilor asigurate şi încasarea datoriei în mărime de 1925045,40 lei, 190970,88 euro şi 392323,51 dolari USD.

La data de 19 noiembrie 2010, SA „MAIB Leasing” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Afes-M” cu privire la încasarea despăgubirilor pentru survenirea riscului asigurat în mărime de 312 769,65 euro şi 107 637,82 dolari SUA. Pagină 4 din 7 Prin hotărîrea Judecătoria Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Afes- M” şi a fost stabilit că despăgubirile de asigurare achitate pe contractele FL1- 0459, FL1-0829, FL1-0579, FL1-0708, FL1-0621, FL1-0457, FL1-0537, FL1- 0919, FL1-0633, FL1-0652, FL1-0225, FL1-0490 nu cad sub incidenţa riscurilor de asigurare.

A fost încasat din contul societăţii pe acţiuni „MAIB Leasing” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Afes-M” despăgubirile achitate excedentar în mărime de 190 970,08 euro, 39 232,51 dolari SUA, 1 142 231,16 lei, precum şi cheltuielile de judecată în valoare de 50 000 lei taxa de stat şi 10 000 lei cheltuieli legate de asistenţa juridică, în rest pretenţiile societăţii cu răspundere limitată „Afes-M” au fost respinse. A fost admisă parţial cererea reconvenţională depusă de societatea pe acţiuni „MAIB Leasing” şi a fost încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Afes-M” datoria în valoare de 57 400,88 euro, 13 667,7 lei precum şi cheltuielile de judecată în valoare de 27 857,75 lei taxa de stat, în rest cererea reconvenţională a fost respinsă ca depusă tardiv.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2013 a fost respinsă cererea de apel depusă de către SA „MAIB Leasing” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012. În conformitate cu art. 1389 alin. (1) Cod civil, persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobîndit ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestaţii de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit. Nu este relevant faptul dacă îmbogăţirea fără justă cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre părţi, a unui terţ sau ca urmare a unei cauze independente de voinţa lor.

Analizînd hotărîrile contestate în raport cu materialele cauzei prin prisma normelor legale aplicabile în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine justă şi întemeiată concluzia instanţei de apel, prin care a fost respins apelul declarat de SA „MAIB Leasing” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012, prin care a fost admis parţial cererea înaintată de către SRL „Afes-M”, ori însăşi recurentul prin scrisoarea nr. 8396 din 09 iulie 2009 a recunoscut că, pentru 18 contracte nu a survenit riscul asigurat, iar prin scrisoarea nr. 8220 din 12 iulie 2009 (f.d. - 41, Vol. I) a recunoscut că aceste sume au fost încasate cu titlu de despăgubiri pentru contratele care ulterior a recunoscut că nu a survenit riscul asigurat.

În atare circumstanţe, argumentul recurentului precum că, scrisoare nr.8396 din 09 iulie 2009 nu confirmă recepţionarea banilor de către recurent, Pagină 5 din 7 instanţa de recurs îl reţine ca neîntemeiat deoarece prin scrisoarea nr. 8220 din 12 iulie 2009 a fost recunoscut şi faptul recepţionării acestor sume. Mai mult ca atît existenţa datoriei societăţii pe acţiuni „MAIB Leasing” faţă de societatea cu răspundere limitată „Afes-M” este confirmată şi prin rapoartele comisiei de cenzori efectuate asupra activităţii societăţii pe acţiuni „MAIB Leasing”, unde este cert şi incontestabil indicat faptul că actele contabile a societăţii pe acţiuni „MAIB Leasing”confirmă existenţa datoriei recurentului faţă de societatea cu răspundere limitată „Afes-M” în volum mult mai mare decît cel adjudecat prin hotărîrea primei instanţe şi prin decizia instanţei de apel.

Cît priveşte argumentul recurentului precum că rapoartele comisiei de cenzori sunt strict secrete şi nu este clar cum intimatul a făcut rost de acestea, nu poate fi reţinut drept un temei relevant la cauză, ori recurentul nu neagă existenţa acestor rapoarte şi veridicitatea datelor din ele, iar conform art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Art. 272 alin. (1) Cod civil, stabileşte că, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Din materialele cauzei s-a constat că, sumele solicitate de către societatea pe acţiuni „MAIB Leasing” drept sume asigurate în rezultatul survenirii recursului asigurat, datează din perioada lunii mai 2005 - octombrie 2007, iar cererea reconvenţională a fost depusă în instanţa la data de 19 noiembrie 2010, cu încălcarea art. 267 alin. (1) Cod civil. În atare circumstanţe, instanța de recurs consideră întemeiată concluzia instanţei de apel privind respingerea parţială a cererii reconvenţionale depuse de societatea pe acţiuni „MAIB Leasing” ca depusă tardiv, ori contrar prevederilor generale privind termenul de prescripţie recurentul a omis nejustificat termenul de prescripţie şi a depus cererea după expirarea acestuia.

Cît priveşte argumentul recurentului precum că, termenul de prescripție a fost întrerupt prin actul de verificare a riscurilor financiare din 30 decembrie 2007 şi respectiv noul termen de prescripţie a expirat la data de 31 decembrie 2010, astfel încadrîndu-se în termen cu cererea reconvenţională depusă la 19 noiembrie 2010, instanţa de recurs îl consideră ca fiind declarativ fiindcă la materialele dosarului nu este prezentat un asemenea act din care să rezulte că este semnat de către ambele părţi. Prin urmare, Colegul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 Pagină 6 din 7 august 2013 legală, emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor administrate în cauză în raport cu prevederile legii, iar argumentele recurentului invocate în cererea de recurs ca fiind neîntemeiate şi similare celor invocate în cererea de apel, cărora le-a fost dată o apreciere justă.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate şi similare celor invocate înc cererea de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către S.A. „MAIB Leasing”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Afes-M”, succesorul în drepturi Caraman Marina către societatea pe acţiuni „MAIB Leasing” privind recunoaşterea nesurvenirii cazurilor asigurate şi încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională înaintată de S.A. „MAIB Leasing” către SRL „Afes-M”, succesorul în drepturi Caraman Marina privind încasarea despăgubirilor riscurilor financiare. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Pagină 7 din 7