2ra-213/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: G.Bivol dosarul nr.2ra-213/14 instanţa de apel: M.Guzun Sv.Caitaz, A.Pahopol ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC „Maib Leasing” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pînzaru Ion împotriva CA „Afes-M” SRL şi SC „Maib Leasing” SA cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 c o n s t a t ă La data de 04 mai 2009 Pînzaru Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Afes-M” SRL şi SC „Maib Leasing” SA cu privire la repararea prejudiciului material.

In motivarea acţiunii reclamantul Pînzaru Ion a menţionat că, la data de 30 iunie 2008, din cauza pornirii de sine stătătoare a autovehicolului de model „HIGER KLQ 6608” cu n/î C ND 273, autovehicolul s-a tamponat în gard de beton şi s-a deteriorat. Prejudiciul cauzat în urma deteriorării constituie 15680 lei. A mai menţionat că, autovehicolul este procurat de la SC „Maib Leasing” SA şi asigurat în baza contractului de asigurare benevolă a mijloacelor de transport auto, conducătorului auto şi a pasagerilor nr. 6 EN 10.01.2007 din 01 august 2007 încheiat între SC „Maib Leasing” SA şi CA „Afes-M” SRL. A mai adăugat că, imediat după producerea accidentului a informat poliţia rutieră, SC „Maib Leasing” SA şi CA „Afes-M” SRL.

Reclamantul a reparat autovehicolul din cont propriu, ulterior adresându-se către SC „Maib Leasing” SA şi CA „Afes-M” SRL pentru recuperarea pagubei, însă aceştia refuză să achite despăgubiri. Pe parcursul examinării pricinii reclamantul Pînzaru Ion a înaintat cererea de modificare a cerinţelor, prin care solicită încasarea prejudiciului material în sumă de 15680 lei şi a cheltuielilor de judecată doar de la SC „Maib Leasing” SA. 1 Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 martie 2010 acţiunea s-a admis, s-a încasat de la SC „Maib Leasing” SA în beneficiul lui Pînzaru Ion prejudiciul material în sumă de 15680 lei şi taxa de stat în mărime de 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012 s-a respins apelul declarat de SC „Maib Leasing” SA şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 decembrie 2012 s-a admis recursul declarat de SC „Maib Leasing” SA, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012 şi s-a remis cauza la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 s-a respins apelul declarat de SC „Maib Leasing” SA şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 30 octombrie 2013 SC „Maib Leasing” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în 2 care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată au încălcat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Maib Leasing” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SC „Maib Leasing” SA se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3