2ra-2161/15 — Rezilierea contractului, restituirea sumei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Brînza nr. 2ra-2161/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „MAIB - Leasing” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lupanciuc împotriva Societăţii pe Acţiuni „MAIB - Leasing” cu privire la rezilierea contractului de leasing, restituirea sumei şi repararea prejudiciului moral şi acţiunea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „MAIB - Leasing” împotriva lui Ion Lupanciuc cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „MAIB - Leasing”, admis apelul declarat de Ion Lupanciuc, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 31 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Ion Lupanciuc constată: La 04 iulie 2013, Ion Lupanciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „MAIB - Leasing” cu privire la rezilierea contractului de leasing, restituirea sumei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a invocat că el, în calitate de cumpărător, a procurat de la pârâtul SA „MAIB - Leasing”, în calitate de vânzător în baza contractului de leasing financiar înregistrat cu nr. NFL1-1729 din 30 iunie 2009 autoturismul Land Rover Freelander.

Susţine că potrivit contractului în cauză, pârâtul SA „MAIB - Leasing”, în calitate de locator, pe de o parte şi el, în calitate de locatar pe de altă parte, au convenit de comun acord asupra următoarelor obligaţiuni contractuale: locatorul s-a obligat, la cererea locatarului, să asigure posesiunea şi folosinţa temporară asupra autoturismului Land Rover Freelander anul de fabricaţie 2007, nr. de identificare SALFA24B57H051934, nr. motorului DZ594009971224DT, 1 nr. caroseriei SALFA24B57H051934, nr. de înmatriculare C VC 808, locatarul la rândul său, s-a obligat contra unei plăţi periodice (rate de leasing), să achite preţul obiectului leasingului în sumă de 321508,46 lei, achitarea fiind în rate pe o perioadă de 42 luni calendaristice, cu o dobândă anuală în mărime de 25 %, rata lunară fiind stabilită în sumă de 11621,66 lei, începând cu 30 iulie 2009. Afirmă că potrivit condiţiilor contractului de leasing, el s-a obligat să achite contribuţii proprii pentru asigurarea (CASCO) şi asigurarea ORC.

Relatează că până în prezent, conform actului de verificare pentru perioada de 30 iunie 2009 – 30 decembrie 2012, dânsul a achitat suma de 413733,5 lei, iar conform ordinului de încasare a numerarului cu nr. 1041 din 17 decembrie 2012 şi nr. 20 din 10 ianuarie 2013, suplimentar au mai fost achitate sumele de 15000 lei şi 7000 lei, în total 435733,5 lei. Indică că pârâtul nu şi-a onorat obligaţia de bază de a-i asigura posesia şi folosinţa bunului.

Susţine că a adresat pârâtului mai multe cereri prin care a solicitat comunicarea anumitor date şi anume: suma restantă spre plată, descifrarea detaliată a plăţilor efectuate, suma achitată pentru asigurarea (CASCO) şi asigurarea ORC, actele de ridicare şi returnare a automobilului, actul de ridicare a plăcuţilor cu nr. de înmatriculare, etc., însă, până în prezent, nici la o solicitare nu a primit nici un răspuns oficial, mai mult ca atât, SA „MAIB – Leasing” refuză să-i comunice de ce în actul de verificare nu sunt reflectate câteva sume achitate anterior în special: 20000 lei (achitaţi la 11 iunie 2009), 45177,37 lei (achitaţi la 17 iulie 2009), 37475,15 lei (achitaţi la 11 ianuarie 2010), 15870 lei (achitaţi la 13 mai 2010), 9075 lei (achitaţi la 20 mai 2010), 12000 lei (achitaţi la 13 iulie 2010), 18020,71 lei (achitaţi la 21 decembrie 2010). Remarcă că pârâtul fără un pretext şi fără somaţie, cu încălcarea prevederilor contractuale în ce priveşte procedura rezilierii contractului, în lipsa unui temei legal sau hotărâri judecătoreşti, la 20 aprilie 2013, pe ascuns, i-a sustras ilegal automobilul, pe care îl deţinea legal în posesie şi folosinţă temporară, informându-l despre acest fapt la 26 aprilie 2013, deaorece numai datorită faptului că el personal a somat pârâtul privind sustragerea automobilului.

Afirmă că prin acţiunile date, pârâtul l-a privat ilegal de dreptul de posesie şi folosinţă asupra autoturismului Land Rover Freelander, or, potrivit condiţiilor contractului de leasing financiar NFL1-1729 din 30 iunie 2009, SA „MAIB- Leasing” putea să solicite restituirea bunului numai în cazul când contractul de leasing este reziliat pentru neexecutare. Astfel, conform pct. 5.7. şi 5.8. din contract, locatorul are dreptul de a cere şi de a primi înapoi bunul şi toate actele legate de acest bun în cazul rezilierii contractului înainte de termen, iar în cazul în care locatarul nu restituie bunul în condiţiile stabilite în contract, locatorul are dreptul să utilizeze posibilităţi legale pentru recuperarea bunului, adică să se adreseze în instanţa de judecată.

Subliniază că contractul de leasing nu era reziliat, prin urmare, pârâtul nu era în drept să-i retragă autoturismul. 2 Indică că el a achitat toate ratele de leasing, dobânda, comisionul, asigurările precum şi alte plăţi aferente, drept dovadă servind actul de verificare eliberat chiar de către pârât. Menţionează că din iniţiativă proprie, dorind să concretizeze suma restantă spre plată (dacă există) şi să definitiveze modalitatea de perfectare a dreptului de proprietate asupra bunului, a înaintat la 18 aprilie 2013 o scrisoare în adresa pârâtului, care a fost recepţionată şi înregistrată în aceiaşi zi sub nr. 7516, la care însă nu a primit răspuns.

Consideră că prin comportamentul său pârâtul încalcă esenţial clauzele contractului de leasing, în special clauza de bază - asigurarea posesiei şi folosinţei bunului şi în afară de aceasta, comportamentul respectiv constituie temei de reziliere a contractului de locaţiune cu restituirea sumelor achitate până în prezent în beneficiul pârâtului. Invocă prevederile art. 10 alin. (3) lit. c) din Legea cu privire la leasing, care stipulează că locatarul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă locatorul încalcă esenţial alte clauze ale contractului. Menţionează că art. 602 alin. (1) Cod civil, prevede obligaţia reparării prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei.

Remarcă că în total, prejudiciul material constituind 593351,61 lei, aici nefiind incluse sumele achitate în beneficiul pârâtului pentru asigurarea (CASCO) şi asigurarea ORC. Totodată, prin acţiunile pârâtului i-a fost cauzat un prejudiciu moral, estimat în echivalent bănesc în sumă de 100000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 6, 13 CEDO, art. 1 alin. (1), 9-11, 14 Cod civil, art. 3, 10 alin. (3) lit. c), 16 alin. (1) Legea cu privire la leasing, art. 6 Legea privind protecţia consumatorului, art. 5-7, 331, 86, 94, 166- 168 CPC. Solicită admiterea acţiunii, rezilierea contractului de leasing, obligarea pârâtului de a restitui suma de 435733,5 lei, 157618,56 lei, repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 21 februarie 2014, SA „MAIB - Leasing” a depus acţiune reconvențională împotriva lui Ion Lupanciuc cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că la 30 iunie 2009, SA „MAIB - Leasing” în calitate de locator şi Ion Lupanciuc în calitate de locatar au încheiat contractul de leasing financiar cu nr. FL1-1729, obiect al cărui a constituit transmiterea în posesiunea şi folosinţa lui Ion Lupanciuc a autoturismului de model Land Rover Freelander, anul producerii 2007, în schimbul achitării de către acesta în interesul SA „MAIB - Leasing” a ratelor de leasing, conform graficului.

Susţine că finanţarea procurări autoturismului de model Land Rover Freelander în beneficiul lui Ion Lupanciuc a avut loc în următoarele condiţii contractuale: plata lunară a ratelor de leasing, în mărimea şi la termenele stabilite de părţi, perioada de leasing fiind de 42 luni (30 iunie 2009 – 30 decembrie 2012). Remarcă că şi-a executat pe deplin obligaţiile contractuale, a finanţat procurarea autoturismului Land Rover Freelander, anul producerii 2007, a transmis 3 în posesia şi folosinţa lui Ion Lupanciuc bunul, însă ultimul nu a respectat prevederile contractuale, fapt exprimat prin neachitarea ratelor de leasing stabilite în graficul achitărilor, anexă la contractul de leasing financiar LI-1729 din 30 iunie 2009. Afirmă că din conţinutul Actului de verificare pentru perioada 30 iunie 2009 – 03 august 2011 din 03 august 2011, rezultă că datoria pârâtului Ion Lupanciuc faţă de SA „MAIB – Leasing” la 03 august 2011, constituia suma de 194694,53 lei formată din neachitarea ratelor de leasing şi 9000 lei - amendă pentru neachitare la timp.

Prin Actul din 03 august 2011, semnat de SA „MAIB - Leasing” şi Ion Lupanciuc, părţile contractante au reziliat contractul de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, iar pârâtul s-a obligat să achite datoriile acumulate, să restituie autoturismul Land Rover Freelander. Relatează că la 17 decembrie 2012, pârâtul Ion Lupanciuc a achitat o parte din datorie, în mărime de 15000 lei, iar la 10 ianuarie 2013, a mai achitat o parte din datorie, în mărime de 7000 lei, astfel fiind stinsă amenda în mărime de 9000 lei, precum şi o parte din datorie. Indică că prin pretenţia cu nr. 17285 din 24 aprilie 2013, repetat a solicitat pârâtului stingerea datoriei. Menţionează că conform prevederilor pct. 1.3.

a contractului de leasing menţionat, locatarul se obligă să achite în folosul locatorului integral şi în termen ratele de leasing, conform graficului de achitare, care este parte integrantă a contractului respectiv. Invocă prevederile art. 13 alin. (2) lit. f) Legea cu privire la leasing, care statuează că locatarul este obligat să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractual de leasing. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 9, 10, 11, 512, 513, 514, 572 alin. (2), 923, 924, 929 Cod civil, art. 4 alin. (1) lit. (a), 5 - 7, 13 Legea cu la leasing, art. 27, 56, 94, 96, 166, 167, 172, 173 CPC. Solicită admiterea acţiunii reconvenţionale, încasarea din contul lui Ion Lupanciuc sumei în mărime de 181694,53 lei, ceea ce constituie datoria acumulată în urma executării necorespunzătoare a contractului de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 04 aprilie 2014, Ion Lupanciuc a depus cerere de concretizare şi completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat admiterea acesteia, constatarea achitării în beneficiul SA „MAIB - Leasing” în temeiul contractului de leasing cu nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009 a sumei de 502240,56 lei, rezolvirea contractului de leasing cu nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009, încasarea de la SA „MAIB - Leasing” a sumei de 502250,05 lei, în contul plăţilor în baza contractului de leasing, declararea nulităţii actului de restituire a automobilului din 03 august 2011, semnat în baza contractului de leasing, repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 aprilie 2014 a fost admis renunţul reclamantului, Ion Lupanciuc de la acţiune, încetat procesul în 4 pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lupanciuc împotriva SA „MAIB – Leasing” cu privire la rezolvirea contractului de leasing, restituirea sumei şi repararea prejudiciului moral în partea pretenţiilor înaintate de Ion Lupanciuc cu privire la constatarea achitării de către Ion Lupanciuc în beneficiul SA „MAIB – Leasing” în temeiul contractului de leasing financiar cu nr. FL1 - 1729 din 30 iunie 2009 a sumei de 502240,56 lei şi declararea nulităţii actului de restituire a automobilului din 03 august 2011, semnat în baza contractului de leasing.

Prin cererea de concretizare şi completare a cererii de chemare în judecată din 16 mai 2014, Ion Lupanciuc a solicitat admiterea acesteia, admiterea cererii de chemare în judecată, rezolvirea contractului de leasing financiar cu nr. FLl-1729 din 30 iunie 2009, încasarea de la SA „MAIB – Leasing” sumei de 502240,05 lei, în contul plăţilor în baza contractului de leasing, declararea nulităţii actului de restituire a automobilului din 03 august 2011, semnat în baza contractului de leasing financiar cu nr. FLl-1729 din 30 iunie 2009, încasarea de la SA „MAIB – Leasing” sumei de 100000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 31 octombrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea lui Ion Lupanciuc, constatată nulitatea actului de restituire a automobilului din 03 august 2011, semnat în baza contractului de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul lui Ion Lupanciuc suma de 88507,51 lei şi taxa de stat în mărime de 2755,21 lei. A fost respinsă acţiunea lui Ion Lupanciuc în partea înaintării pretenţiilor cu privire la rezolvirea contractului de leasing, restituirea sumei în mărime de 413732,54 lei şi repararea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată. A fost respinsă acţiunea reconvenţională înaintată de SA „MAIB – Leasing”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de SA „MAIB - Leasing”, admis apelul declarat de Ion Lupanciuc, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Ion Lupanciuc, rezoluţionat contractul de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, încheiat între SA „MAIB – Leasing”, locator şi Ion Lupanciuc, locatar, încasat de la SA „MAIB – Leasing” pentru Ion Lupanciuc suma de 457063,19 lei achitată conform contractului de leasing financiar nr. FL1 - 1729 din 30 iunie 2009, în rest, cerinţele înaintate de către Ion Lupanciuc şi de SA „MAIB – Leasing” au fost respinse, ca neîntemeiate.

A fost încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul lui Ion Lupanciuc cheltuieli de judecată 15367 lei taxa de stat achitată pentru judecarea cauzei în primă instanţă, 9150 lei la depunerea cererii de apel, total 24517 lei proporţional pretenţiilor admise din acţiunea iniţială. La 30 iunie 2015, SA „MAIB – Leasing” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii lui Ion Lupanciuc. 5 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că la 30 iunie 2009, chiar în ziua constituirii raportului juridic material litigios între părţi, în temeiul contractului de leasing cu nr. NFL1 - 1729 din 30 iunie 2009, SA „MAIB – Leasing” a transmis lui Ion Lupanciuc autoturismul de model Land Rover Freelander, anul producerii 2007, n/î CVC 808, fapt confirmat prin actul de predare - primire. Menţionează că fiind încheiat contractul de leasing menţionat, părţile au stabilit şi graficul de achitare a ratelor de leasing de către Ion Lupanciuc. Relatează că intimatul Ion Lupanciuc, a achitat o parte din ratele de leasing, haotic, adică cu încălcarea considerabilă a termenelor convenite de părţi, iar plata ratelor nefiind efecutată în mărimea lunar convenită.

Indică că Ion Lupanciuc nu neagă faptul că a admis încălcarea clauzelor contractuale şi nu a efectuat achitarea ratelor de leasing conform graficului stabilit de părţi, iar faptul nerespectării graficului de achitare a ratelor de leasing de către locatarul Ion Lupanciuc, constituie un temei suficient de a invoca rezilierea contractului din partea locatorului SA „MAIB – Leasing”. Indică că conform prevederilor art. 10 alin. 3 lit. (c) Legea cu privire la leasing, locatarul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă locatorul încalcă esenţial alte clauze ale contractului. Menţionează că faptul executării corespunzătoare a obligaţiilor asumate de SA „MAIB – Leasing” sunt confirmate şi prin actul de predare - primire din 30 iunie 2009, semnat de ambele părţi.

Afirmă că prin achitările efectuate de Ion Lupanciuc, la 17 decembrie 2012 şi respectiv, la 10 ianuarie 2013, a fost stinsă amenda în mărime de 9000 lei, precum şi o parte din datorie, prin urmare, pretinde încasarea părţi din datorie rămase, în mărime de 181694,53 lei. Consideră că instanţa de fond şi cea de apel nu au stabilit toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, prima instanţă şi instanţa de apel au încălcat normele de drept material şi de drept procedural. La 06 octombrie 2015, SA „MAIB – Leasing” a declarat recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii lui Ion Lupanciuc, şi admiterea acţiunii reconvenţionale cu privire la încasarea datoriei, cu încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că dispoziţiile instanţei de apel căreia i-a fost dat citire după deliberare, şi dispozitivul scris al deciziei, nu corespund după conţinut. Susţine că din înregistrarea audio a şedinţei de judecată care a avut loc la 29 iunie 2015 în care s-a dat citire părţii dispozitive a deciziei instanţei de apel din 29 iunie 2015, rezultă că s-a admis apelul declarat de Ion Lupanciuc şi de SA „MAIB – Leasing”, iar din conţinutul scris a părţii dispozitive a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015, rezultă că s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de SA „MAIB – Leasing” şi s-a admis apelul declarat de Ion Lupanciuc. 6 Mai relatează că sumele de bani încasate şi reflectate în chitanţe, şi anume suma de 45177, 37 lei din 17 iulie 2009, 37475, 15 lei din 12 martie 2010 şi 18020, 71 lei din 13 iulie 2010, nu sunt incluse în Actele de verificare din 03 august 2011 şi nici în cele ulterioare.

Susţine că semnând actele de verificare din 03 august 2011 şi cele ulterioare, Ion Lupanciuc nu a contestat faptul neincluderii acestor sume băneşti cu titlu de rate de leasing în temeiul contractului de leasing financiar nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009. Evidenţiază că deoarece, Ion Lupanciuc, nu a contestat faptul neincluderii acestor sume băneşti cu titlu de rate de leasing în temeiul contractului de leasing financiar nr. FL1 – 1729 din 20 iunie 2009, acesta, în mod repetat a confirmat corectitudinea îndreptării sumelor băneşti sus indicate în contul stingerii datoriei asumate în temeiul Acordului de stingere a datoriei din 30 iunie 2009. La fel, indică că în conţinutul hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, nu se regăseşte niciun argument şi nicio concluzie referitoare la respingerea obiecţiei referitoare la omiterea de către Ion Lupanciuc a termenului de prescripţie extinctivă.

Consideră că contractul de leasing prin esenţa sa constituie un contract de executare succesivă, astfel instanţa nu putea să aplice excepţia de la regula generală „restitutio in integrum” cum se pretinde, în rezultatul cărui fapt se pretinde că cererea de chemare în judecată depusă de Ion Lupanciuc, urmează a fi respinsă. Invocă că natura juridică a contractului de leasing, implică excepţii de la regula retroactivităţii, astfel încât aceste contracte pot fi desfiinţate numai pentru viitor, deoarece beneficiul folosinţei este consumat ireversibil şi deci restituirea ratelor de leasing, precum a înaintat cerinţele sale Ion Lupanciuc, sunt neîntemeiate, deoarece aceasta duce la îmbogăţirea fără justă cauză a locatarului.

Relatează că prin cererea de concretizare Ion Lupanciuc, a solicitat rezoluţiunea contractului de leasing financiar nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009, deşi prin Actul din 03 august 2011 semnat de ambele părţi, contractul de leasing financiar nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009, a fost reziliat. Relevă că odată ce prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015, a fost respinsă cererea lui Ion Lupanciuc de anulare a Actului din 03 august 2011, prin care a fost reziliat contractul de leasing financiar nr. FL1 -1729 din 30 iunie 2009, acesta rămâne a fi valabil, şi a produce efecte juridice, nefiind anulat de părţi sau de instanţa de judecată, în modul stabilit de lege.

Mai invocă şi faptul că Ion Lupanciuc, nu a parcurs în mod corespunzător procedura prealabilă de soluţionare a litigiului, fapt confirmat prin pretenţiile divergente dintre pretenţiile sale invocate iniţial în cererea sa prealabilă adresată pe cale extrajudiciară şi pretenţiile finale susţinute în faţa instanţei judecătoreşti, ceea ce echivalează cu nerespectarea procedurii prealabile. Astfel, Ion Lupanciuc nu a întreprins corespunzător toate acţiunile de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară, nu a oferit corespunzător pârâtului posibilitatea, pe cale extrajudiciară, ca acesta să prestabilească pentru sine evoluţia 7 evenimentelor viitoare, a eventualelor riscuri şi a întinderii acestora, a impactului în raport cu sine în legătură cu eventuala neexecutare a obligaţiilor ce îi revin, circumstanţe care, în eventualitatea sa puteau fi înlăturate pe calea respectării conformă şi deplină, în raport cu fiecare capăt de cerere, a procedurii prealabile.

Consideră că Ion Lupanciuc, s-a conformat prevederilor art. 16 alin. (1) al Legii cu privire la leasing nr. 59 din 28 aprilie 2015, iar rezoluţiunea invocată şi admisă, nu este reglementată de legea specială şi nu poate fi indusă contractelor cu executare succesivă. Susţine că din contractul de leasing nr. NFL1 – 1729 din 30 iunie 2009, rezultă că Ion Lupanciuc s-a obligat la plata ratelor de leasing, precum şi a primelor de asigurare. Astfel, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au stabilit mărimea sumelor pretinse a fi achitate de Ion Lupanciuc, cu titlu de prime de asigurare, la fel de către instanţele inferioare nu a fost stabilit destinatarul sumelor pretinse a fi achitate de către ultimul cu titlu de prime asigurare.

Consideră inechitabil a fi încasate din contul societăţii primele de asigurare, care de fapt au fost achitate companiilor de asigurare, or, de protecţia de asigurare a beneficiat Ion Lupanciuc, în perioada în care s-a aflat în posesia şi folosinţa mijlocului de transport. La 05 octombrie 2015, ulterior la 14 octombrie 2015, Ion Lupanciuc a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de SA „MAIB – Leasing”, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. Ulterior, la 17 noiembrie 2015, Ion Lupanciuc a mai depus o referinţă suplimentară la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind depus tardiv şi neîntemeiat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 iunie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015 în termenul legal. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din actele cauzei, la 04 iulie 2013, Ion Lupanciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „MAIB - Leasing” cu privire la rezilierea contractului de leasing, obligarea pârâtului de a restitui suma de 435733,5 lei, 157618,56 lei, repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 21 februarie 2014, SA „MAIB - Leasing” a depus acţiune reconvențională împotriva lui Ion Lupanciuc cu privire la încasarea sumei în 8 mărime de 181694,53 lei, ceea ce constituie datoria acumulată în urma executării necorespunzătoare a contractului de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior la 04 aprilie 2014, Ion Lupanciuc a depus cerere de concretizare şi completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat admiterea acesteia, constatarea achitării în beneficiul SA „MAIB - Leasing” în temeiul contractului de leasing cu nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009 a sumei de 502240,56 lei, rezolvirea contractului de leasing cu nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009, încasarea de la SA „MAIB - Leasing” a sumei de 502250,05 lei, în contul plăţilor în baza contractului de leasing, declararea nulităţii actului de restituire a automobilului din 03 august 2011, semnat în baza contractului de leasing, repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis parţial acţiunea lui Ion Lupanciuc, a constatat nulitatea actului de restituire a automobilului din 03 august 2011, semnat în baza contractului de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, a încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul lui Ion Lupanciuc suma de 88507,51 lei şi taxa de stat în mărime de 2755,21 lei. A respins acţiunea lui Ion Lupanciuc în partea înaintării pretenţiilor cu privire la rezolvirea contractului de leasing, restituirea sumei în mărime de 413732,54 lei şi repararea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată. A respins acţiunea reconvenţională înaintată de SA „MAIB – Leasing”.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SA „MAIB - Leasing” şi Ion Lupanciuc, a admis apelul declarat de Ion Lupanciuc, a casat integral hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Ion Lupanciuc, a rezoluţionat contractul de leasing financiar cu nr. FL1-1729 din 30 iunie 2009, încheiat între SA „MAIB – Leasing”, locator şi Ion Lupanciuc, locatar, a încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul Ion Lupanciuc suma de 457063,19 lei achitată conform contractului de leasing financiar nr. FL1 - 1729 din 30 iunie 2009, în rest, cerinţele înaintate de către Ion Lupanciuc şi de SA „MAIB – Leasing” au fost respinse, ca neîntemeiate.

A încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul lui Ion Lupanciuc cheltuieli de judecată în sumă de 15367 lei taxa de stat achitată pentru judecarea cauzei în primă instanţă, suma de 9150 lei la depunerea cererii de apel, iar în total 24517 lei proporţional pretenţiilor admise din acţiunea iniţială. Instanţa de recurs constată, însă, că la o astfel de concluzie instanţa de apel a ajuns fără a da o rezolvare a cauzei pe baza temeiurilor de fapt invocate în acţiune în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare ce guvernează litigiul apărut. Astfel, se va reţine că speţa supusă analizei are la bază judecarea apelului declarat de către SA „MAIB - Leasing” şi Ion Lupanciuc, împotriva hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 241 alin. (6) CPC, dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii. 9 Potrivit art. 389 alin. (2) CPC, în urma deliberării, completul de judecată pronunţă dispozitivul deciziei. Dispozitivul deciziei trebuie semnat de toţi judecătorii completului de judecată şi anexat la dosar.

Având în susţinere prevederile normelor enunţate, instanţa de recurs relevă că din conţinutul dispozitivului deciziei instanţei de apel anexat la materialele dosarului se evidențiază că instanţa a respins ca neîntemeiat apelul declarat de SA „MAIB – Leasing”, a admis apelul declarat de Ion Lupanciuc, a casat integral hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Ion Lupanciuc, rezoluţionat contractul de leasing financiar cu nr. FL1- 1729 din 30 iunie 2009, încheiat între SA „MAIB – Leasing”, locator şi Ion Lupanciuc, locatar, a încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul Ion Lupanciuc suma de 457063,19 lei achitată conform contractului de leasing financiar nr. FL1 - 1729 din 30 iunie 2009, în rest, cerinţele înaintate de către Ion Lupanciuc şi de SA „MAIB – Leasing” au fost respinse, ca neîntemeiate.

A fost încasat de la SA „MAIB – Leasing” în beneficiul lui Ion Lupanciuc cheltuieli de judecată în sumă de 15367 lei taxa de stat achitată pentru judecarea cauzei în primă instanţă, suma de 9150 lei la depunerea cererii de apel, iar în total 24517 lei proporţional pretenţiilor admise din acţiunea iniţială. În acelaşi timp, din înregistrarea audio a şedinţei de judecată a instanţei de apel se constată că instanţa de apel, după deliberare, a dat citire dispozitivului deciziei, prin care s-a decis de a admite apelul declarat de Ion Lupanciuc şi de SA „MAIB – Leasing”, de a casa integral hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 31 octombrie 2014 adoptată în pricină, şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care s-a admis în parte acţiunea iniţială înaintată de Ion Lupanciuc, s-a rezoluţionat contratul de leasing financiar nr. FL1 – 1729 din 30 iunie 2009 încheiat între „MAIB – Leasing” SA şi Ion Lupanciuc, s-a încasat de la „MAIB – Leasing” SA în beneficiul lui Ion Lupanciuc suma de 475063lei 19 bani şi cheltuieli de judecată proporţional pretenţiilor admise. În rest cerinţele înaintate de Ion Lupanciuc şi „MAIB – Leasing” SA s-au respins ca neîntemeiate. Soluţia dată este confirmată prin înregistrarea de pe CD-ul înregistrării audio a şedinţei de judecată a instanţei de apel din 29 iunie 2015, denumită „Lupanciuc pronunţare”, anexat la materialele dosarului.

Ca urmare, se constată că conţinutul dispozitivului deciziei din 29 iunie 2015 a instanţei de apel pe cauza dată, anexat la materialele dosarului nu coincide cu dispozitivul deciziei dat citirii de către instanţa de judecată după deliberare şi înregistrat pe CD-ul înregistrării audio a şedinţei de judecată din 29 iunie 2015, fapt ce nu poate fi admis.

Mai mult, la caz se constată că judecând apelul declarat de SA „MAIB – Leasing”, instanţa de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) CPC şi art. 373 alin. (5) CPC, nu s-a expus şi nu a combătut toate argumentele invocate de apelantul SA „MAIB – Leasing”, inclusiv cel cu privire la tardivitatea acţiunii depusă de Ion Lupanciuc, or, aceste susţineri ale reprezentantului SA „MAIB – Leasing” rezultă atât din conţinutul cererii de apel, cât şi din explicaţiile suplimentare depuse în instanţa de apel (f. d. 156-180 vol. II), din care se 10 evidențiază cu claritate solicitarea apelantului cu privire la respingerea acţiunii lui Ion Lupanciuc ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă, dar şi în privinţa altor argumente invocate de SA „MAIB – Leasing” în apel.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a pricinii în ordine de apel, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. Ca consecinţă, se constată că de fapt instanţa de apel nu a pătruns în esenţa raportului juridic apărut în speţă, iar motivarea deciziei nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns asupra pretenţiilor formulate de părţi, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „MAIB - Leasing”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lupanciuc împotriva Societăţii pe Acţiuni „MAIB - Leasing” cu privire la rezilierea contractului de leasing, restituirea sumei, repararea prejudiciului moral şi acţiunea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „MAIB - Leasing” împotriva lui Ion Lupanciuc cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu 11