2ra-2947/13 — Încasarea prejudiciului material sub forma de fransiza deductibilă

prima instanţă: I. Chiroşca dosarul nr. 2ra-2947/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Sergiu Vîrlan, reprezentat de către avocatul Serghei Ciolacu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Vîrlan împotriva lui Anatolie Darii şi Gheorghe Darii cu privire la încasarea daunei materiale sub formă de franşiză deductibilă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Sergiu Vîrlan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 02 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 15 martie 2012, Sergiu Vîrlan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Darii cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 21 octombrie 2011, pe traseul R1 Chişinău – Ungheni s-a produs un accident rutier, în rezultatul căreia autovehiculul de marca UAZ, modelul 3303, n/î NS AA 562 i-a deteriorat automobilul său de marca Volkswagen, modelul Tronso, n/î COX 160, cauzându-i astfel un prejudiciu material în sumă de 1472,85 EURO şi 1682,82 lei, precum şi un prejudiciu moral. Menţionează că la volanul autovehiculului care a cauzat prejudiciul era Gheorghe Darii, a.n. 06.februarie 1996, fiul lui Anatolie Darii, care nu avea permis de conducere şi care a părăsit locul accidentului. Solicită încasarea de la Anatolie Darii în beneficiul său prejudiciul material în sumă de 1472,85 EURO şi 1682,82 lei, prejudiciul moral în sumă de 10000 lei şi cheltuielile de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei în instanţa de judecată, reclamantul a depus cerere cu privire la complinirea temeiului şi circumstanţelor acţiunii prin care a 1 solicitat: încasarea în mod solidar de la Anatolie Darii, Gheorghe Dariişi Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 1472,85 Euro şi 1682,82 lei şi cheltuielile de judecată. În motivarea cererii menţionate a indicat că conform procesului-verbal cu privire la contravenţie nr.839 şi deciziei CPR Străşeni din 21 octombrie 2011, a fost sancţionat Anatolie Darii care este părintele minorului, pentru predarea conducerii autovehiculului către o persoană care nu are permis de conducere, predarea unui vehicul care nu a fost supus reviziei tehnice şi exploatarea unui vehicul care nu a fost asigurat de răspundere civilă în modul stabilit.

A mai menţionat că posesori ai autovehiculul - izvor de pericol sporit sunt minorul Gheorghe Darii şi tatăl său Anatolie Darii. Cu referire la 1407, 1410 Cod civil a menţionat că minorul între 14 şi 18 ani răspunde personal pentru prejudiciul cauzat, potrivit regulilor generale. Ulterior, reclamantul Sergiu Vîrlan a depus cerere de concretizare a cerinţelor în acţiune, solicitând încasarea în mod solidar de la Anatolie Darii şi Gheorghe Darii în beneficiul său dauna materială sub formă de franşiză deductibilă în mărime de 2500 lei şi cheltuielile de judecată. În motivarea cererii a indicat că conform ordinului nr.181/fvs din 11 octombrie 2012 a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule cu privire la plata despăgubirii de asigurare şi ordinului de plată nr.234 din 15 decembrie 2012 i-a fost plătit despăgubiri de asigurare în sumă de 20815, 55 lei.

Menţionează că conform pct. 11 din Regulamentul privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, dacă posesorul autovehiculului care a provocat accidentul nu a îndeplinit obligaţia de a încheia contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă din mijloacele Fondului se acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi vătămări corporale sau deces. În aceste cazuri va rămâne în sarcina persoanei păgubite, pentru daune materiale, o franşiză deductibilă în mărime de 2500 lei, care poate fi recuperată de la posesorul autovehiculului în condiţiile legislaţiei în vigoare. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 02 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 a fost respinsă cererea de apel depusă de Sergiu Vîrlan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 01 iulie 2013, Sergiu Vîrlan reprezentat de către avocatul Serghei Ciolacu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Străşeni din 02 noiembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărâri prin care s-ar admite cererea de chemare în judecată înaintată de Sergiu Vîrlan împotriva lui Anatolie Darii şi Gheorghe Darii cu privire încasarea prejudiciului material în sumă de 2500 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 4267 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti ale instanţelor inferioare ca fiind ilegale, neîntemeiate şi pasibile casării din considerentul că normele de drept material au fost încălcate şi aplicate eronat, 2 instanţa judecătorească a apreciat probele în mod arbitrar, erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Consideră recurentul că nu a beneficiat de un proces echitabil deoarece decizia instanţei de fond şi a celei de apel au fost motivate insuficient şi inadecvat. Menţionează că instanţa de apel s-a bazat pe o scrisoare a Comisariatului de poliţie Străşeni prin care se indică că în privinţa intimatului a fost pornit proces contravenţional pe faptul comiterii accidentului rutier.

Astfel, instanţa de apel a motivat decizia sa precum că, această probă nu este suficientă pentru stabilirea vinovăţiei intimatului, însă nu s-a expus asupra probei prezentate de către recurent – procesul-verbal cu privire la contravenţie din 05 noiembrie 2012, care este anexatla materialele dosarului. Consideră că încălcarea dreptului la un proces echitabil se manifestă prin faptul că, instanţa de fond a dat apreciere unor circumstanţe care se contrazic cu probele existente la materialele dosarului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei nu rezultă data concretă la care ar fi fost remisă în adresa părţilor decizia contestată, însă conform celor invocate de către recurent rezultă că a fost recepţionată de către ultimul la 02 mai 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 01 iulie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată şi ulterior concretizându-şi cerinţele Sergiu Vîrlan a solicitatîncasarea în mod solidar de la Anatolie Darii şi Gheorghe Darii în beneficiul său dauna materială sub formă de franşiză deductibilă în mărime de 2500 lei şi cheltuielile de judecată. Judecând pricina în primă instanţă, Judecătoria Străşeni a ajuns la concluzia respingerii acţiunii înaintate de către Sergiu Vîrlan.

La fel, Curtea de Apel Chişinău fiind investită cu judecarea apelului a dispus respingerea apelului declarat de către Sergiu Vîrlan şi menţinerea hotărârii primei instanţe. La baza emiterii unei asemenea soluţii, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au considerat că cerinţa reclamantului cu privire la încasarea franşizei deductibile în mărime de 2500 lei nu poate fi satisfăcută deoarecela momentul 3 examinării cauzeipârâtul nu a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului din 21 octombrie 2011. În conformitate cu art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege şi nici un fel de probe nu au pentru instanţă judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel, judecând apelul, nu s-a pronunţat nici într-un mod asupra procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. 1050 din 05 noiembrie 2012 prezentat de către apelant, prin care a fost constatat faptul că Gheorghe Darii a comis accidentul rutier din 21 octombrie 2011 (f.d. 96), reflectând în conţinutul deciziei nu altceva decât concluziile primei instanţe. În conformitate cu art. 138 alin. (4) CPC înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului. În acest context, instanţa de recurs reţine că unul din argumentele invocate de către apelant a constituit şi Procesul–verbal cu privire la contravenţie din 05 noiembrie 2012, emis în privinţa lui Gheorghe Darii. Însă, contrar celor invocate, instanţa de apel a ignorat argumentul respectiv fără a-i da apreciere şi fără a examina înscrisul în modul cuvenit, fără a solicita prezentarea originalului actului sau respingerea probei menţionate.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială şi arbitrară a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

4 Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Sergiu Vîrlan, reprezentat de către avocatul Serghei Ciolacu.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Vîrlan împotriva lui Anatolie Darii şi Gheorghe Darii cu privire la încasarea daunei materiale sub formă de franşiză deductibilă, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Ion Vîlcov 5