2ra-3064/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului de circulaţie

dosarul nr.2ra-3064/14 prima instanţă: N. Veleva instanţa de apel: A. I. Curdova, E. I. Dimina, A. Ch. Şpac DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cojocaru Ruslan împotriva lui Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului de circulaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin şi menţinută hotărîrea judecătoriei Cahul din 26 decembrie 2013, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 09 august 2010, reclamantul Cojocaru Ruslan s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului de circulaţie.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că la 01 iulie 2010, la orele 17:00 Ţîrlea Igor, deplasîndu-se pe şoseaua Prieteniei Cahul – Oancea, aflîndu-se la volanul automobilului de marca „Şcoda Favorit”, numărul de înmatriculare CH AN 388, a început deplasarea din stînga acostamentului, fără a ceda trecerea automobilului, care venea în aceeaşi direcţie, ce a dus la tamponare cu automobilul de marca „Audi-80”, numărul de înmatriculare CH AP 080. Susţine reclamantul că acţiunile lui Ţîrlea Igor au fost calificate în baza art. 242 alin. (1) Cod contravenţional RM şi la 14 iulie 2010 i-a fost aplicată amenda contravenţională în mărime de 40 u.c. Menţionează reclamantul că în urma accidentului rutier i-a fost cauzat prejudiciu material, exprimat prin deteriorarea considerabilă a automobilului, care conform concluziei expertului din 28 ianuarie 2010, constituie 22717,20 lei.

La adresarea lui către Ţîrlea Igor în privinţa achitării sumei prejudiciului cauzat, ultimul nu a reacţionat. Mai invocă reclamantul că în afara prejudiciului material, i-a fost cauzat şi prejudiciu moral, ce constituie 5000 lei. 1 Cere Cojocaru Ruslan, încasarea de la Ţîrlea Igor suma prejudiciului material în mărime de 23457,20 lei şi cheltuielile, legate de acordarea asistenţei juridice în mărime de 3000 lei. La 20 februarie 2012, reprezentantul reclamantului, avocatul Dumitran Ignat, a depus cerere în ordinea art. 60 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 23457 lei de la Ţîrlea Constantin, deţinător al automobilului, condus de către Ţîrlea Igor, de asemenea încasarea de la Ţîrlea Constantin a sumei în mărime de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea serviciilor avocatului şi încasarea de la Ţîrlea Igor a sumei în mărime de 5000 lei pentru repararea prejudiciului moral (f.d.

62). Prin încheierea judecătoriei Cahul din 02 septembrie 2013, au fost atraşi în proces Ţîrlea Constantin, în calitate de pîrît şi compania de asigurări „ASITO”, în calitate de copîrît (f.d. 147). Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 26 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial (f.d. 178, 181-182). S-a încasat de la Ţîrlea Constantin, în folosul lui Cojocaru Ruslan, prejudiciul material în sumă de 23 457 (douăzeci şi trei de mii patru sute cincizeci şi şapte) lei, 20 bani. S-a încasat de la Ţîrlea Igor, în folosul lui Cojocaru Ruslan, prejudiciu moral în sumă de 1000 (una mie) lei. S-a încasat de la Ţîrlea Igor, în folosul lui Cojocaru Ruslan, cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică acordată reclamantului la examinarea pricinii, în sumă de 3000 (tei mii) lei.

S-a încasat de la Ţîrlea Constantin, în folosul statului, taxa de stat în sumă de 703 (şapte sute trei) lei, 71 bani. La 27 decembrie 2013, Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin au depus împotriva hotărîrii menţionate apel nemotivat, solicitînd casarea integrală a acesteia (f.d. 179). La 24 ianuarie 2014, Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin au depus apel suplimentar (f.d. 192-195). Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014, a fost admisă cererea de abţinere a judecătorilor Curţii de Apel Cahul şi cauza a fost expediată pentru examinarea apelului În Curtea de Apel Comrat (f.d. 197-199). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2014, apelul declarat de Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 18 august 2014, Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Cojocaru Constantin să fie respinsă. În motivarea recursului, au invocat recurenţii că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material şi procedural. De asemenea, invocă recurenţii că instanţele au considerat constatate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, însă care nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, fiind evitate argumentele recurenţilor, inclusiv argumentul potrivit căruia instanţa a admis ca probă procesul-verbal şi decizia agentului constatator, care au fost recunoscute nule.

Mai indică recurenţii că instanţa a examinat cauza în lipsa reclamantului 2 Cojocaru Ruslan, care a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. La fel, menţionează că instanţa de fond a indicat ca probă declaraţiile reclamantului, deşi acesta nici nu a fost audiat în instanţă. Susţin recurenţii că instanţele au aplicat şi interpretat eronat prevederile art. 1398 şi 1410 Cod civil, care statuează că răspunderea în conformitate cu art.1410 Cod civil, survine, nu pe presupuneri cum face reclamantul, ci doar în condiţiile în care este stabilită vinovăţia persoanei cărei i se invocă o astfel de răspundere – instanţa în lipsa unei hotărîri care ar stabili vinovăţia, apreciază ca şi dovedit faptul vinovăţiei, şi respectiv a răspunderii delictuale.

Totodată, consideră recurenţii că instanţa urma să se expună doar asupra celor solicitate în cererea de chemare în judecată, adică a reparării prejudiciului cauzat de un izvor de pericol sporit şi nicidecum asupra evenimentelor din 01.07.2012, cu aprecierea juridică a acestora, înlocuind astfel instanţa din procedura contravenţională. Mai indică Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin că concluzia expertului este dubioasă, însă instanţa, pe lîngă faptul că nu s-a expus, nu a analizat şi nu a apreciat obiecţiile recurenţilor, nici nu a făcut o coroborare a acesteia cu celelalte aşa numite probe. Invocă recurenţii şi lipsa de cauzalitate între încălcare şi rezultatul reclamat. Relevă recurenţii că instanţa de apel, aşa şi nu a indicat integral obiecţiile acestora, ce ţin de concluzii instanţei privitor la existenţa unei oarecare „vinovăţii civile”.

De asemenea, consideră recurenţii necesar să menţioneze şi faptul că instanţa nu a stabilit un alt fapt important pentru cauza dată, şi anume dacă a beneficiat reclamantul de reparare a prejudiciului invocat în cadrul „raportului de asigurare obligatorie de răspundere civilă” cu asigurătorul său, sau nu, şi dacă nu reprezintă oare aceste pretenţii o modalitate de îmbogăţire fără justă cauză. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 10 iunie 2014 şi expediată părţilor la 03 iulie 2014 (f.d. 234 vol. II), fiind recepţionată de către Ţîrlea Constantin la 08 iulie 2014. Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin au depus cerere de recurs la 18 august 2014 şi astfel, recursul se consideră depuse în termen. În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie trece la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs.

3 Din materialele dosarului se constată că la 01 iulie 2010, la orele 17:00 Ţîrlea Igor, fiind la volanul automobilului de marca „Şcoda Favorit”, numărul de înmatriculare CH AN 388, a început deplasarea din stînga acostamentului, fără a ceda trecerea automobilului, care venea în aceeaşi direcţie, ce a dus la tamponare cu automobilul de marca „Audi-80”, numărul de înmatriculare CH AP 080, cauzîndu-i prejudicii material, exprimat prin deteriorarea considerabilă a automobilului. Astfel, potrivit art. 1398 alin. (1) şi (3) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. Subsecvent, potrivit art. 1410 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.

Obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit. În contextul celor expuse, Colegiul notează că potrivit pct. 12 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau altă vătămare a sănătăţii ori prin deces nr. 6 din 04.07.2005, în cazurile transmiterii neregulamentare a izvorului de pericol sporit altor persoane, răspunzător pentru prejudiciul cauzat va fi proprietarul bunului sau cel care îl avea în posesiune legală.

În speţă, Ţîrlea Constantin. În pofida celor invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele. Prin urmare, instanţele ierarhic inferioare, la emiterea actelor judecătoreşti, au ţinut cont de faptul că prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 16 decembrie 2011, a fost anulat procesul – verbal cu privire la contravenţie din 14 iulie 2010 şi decizia privind aplicarea sancţiunii contravenţionale în temeiul art. 445 şi 443 alin. (1) lit. e) Cod contravenţional, în acelaşi timp, corect apreciind că această circumstanţă, nu exclude faptul producerii accidentului rutier şi deteriorarea automobilului condus de intimat, de alt fel, recunoscut de însăşi recurentul Ţîrlea Igor (f.d.

70 Vol. I) şi obligativitatea recurenţilor de a recupera paguba. Or, potrivit pct. 27 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto nr. 11 din 16.12.2013, în cazul în care prin hotărîrea instanţei de judecată decizia agentului constatator cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale a fost anulată, iar procesul-verbal cu privire la contravenţie a fost declarat nul, cu încetarea procesului contravenţional în temeiul art.445, 443 Cod contravenţional, vinovăţia 4 asiguratului/utilizatorului în comiterea accidentului rutier şi răspunderea asiguratului/utilizatorului pentru pagube produse de autovehicul nu se exclude.

Totodată, potrivit pct. 28 al aceleiaşi hotărîri, lipsa deciziei agentului constatator a organelor de resort nu generează şi respingerea în mod arbitrar a cererii de chemare în judecată. Instanţa de judecată este în drept, în cadrul judecării cauzei civile privind repararea prejudiciului rezultat din accidentul rutier, să constate vinovăţia pîrîtului în cauzarea prejudiciului material. Într-o altă ordine de idei, ţinînd cont de pretenţiile recurenţilor privind argumentarea hotărîrilor judecătoreşti, Colegiul menţionează că în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. O prevedere similară este statuată şi în art. 442 alin. (2) Cod de procedură civilă.

Colegiul notează că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului (cauza Van de Hurk vs Olanda), Înalta Curte a stabilit, că această obligaţie, deşi impusă instanţelor naţionale de art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Consecvent, instanţa de recurs respinge respectivele argumente ale recurenţilor. Cu referire la cele invocate de recurenţi precum că instanţa a examinat cauza în lipsa reclamantului Cojocaru Ruslan, Colegiul învederează că potrivit art. 8 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod.

Consecvent, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (7) şi 81 Cod de procedură civilă, împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat.

Împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

În acest sens, instanţa de apel, s-a expus în mod corespunzător, or la materiale cauzei este anexat mandatul eliberat pe numele avocatului Dumitran Ignat şi prezenţa reclamantului în şedinţele de judecată nu era obligatorie. Mai mult, Colegiul reţine că la materialele cauzei sunt anexate explicaţiile lui Cojocaru Ruslan (f.d.

78, 79 Vol. I). Cu referire la argumentul recurenţilor precum că instanţa nu a stabilit dacă a beneficiat reclamantul de reparare a prejudiciului invocat în cadrul „raportului de asigurare obligatorie de răspundere civilă” cu asigurătorul său, sau nu, şi dacă nu reprezintă oare aceste pretenţii o modalitate de îmbogăţire fără justă cauză, Colegiul 5 menţionează că reieşind din materialele prezentate de reprezentantul companiei internaţionale de asigurări „Asito” SA, Nicolae Cicati, se constată că între companie şi proprietarul/posesorul autovehiculului „Şcoda Favorit”, n/î CH AH 388, a fost semnat un contract de asigurare de răspundere civilă auto, valabil din 27.05.2009 pînă la 26.05.2010 şi respectiv, la data producerii accidentului rutier din 01.07.2010, contractul era expirat, un nou contract, între aceleaşi părţi fiind încheiat la 16.12.2010, cu perioada de valabilitate 17.12.2010 – 16.12.2011 (f.d.

55-60 vol. I). Totodată, Colegiul reţine că aceste circumstanţe au fost stabilite inclusiv, de prima instanţă (f.d. 85 vol.I), motiv pentru care, argumentele recurenţilor urmează a fi respinse ca neîntemeiate. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin.

Se menţine decizia Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2014 şi hotărîrea judecătoriei Cahul din 26 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cojocaru Ruslan împotriva lui Ţîrlea Igor şi Ţîrlea Constantin cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului de circulaţie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 6