2ra-3068/13 — Separarea în natura a cotei succesorale

prima instanţă: V. Sîrbu dosarul nr. 2ra-3068/13 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut, DECIZIE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tatiana Răducanu, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Frunză Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Frunză Ion împotriva lui Frunză Vasile cu privire la separarea în natură a cotei succesorale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Frunză Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18 iulie 2011 de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 13 august 2009 Frunză Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Frunză Vasile cu privire la separarea în natură a cotei succesorale.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în temeiul certificatului de moştenitor legal seria AN nr.725589, seria AN nr.725591, seria AN nr.725592 eliberat de notarul Murzacov A. la 27.07.2009, este proprietar la 1/8 cotă parte din casa de locuit, terenul destinat pentru construcţii, două terenuri destinate pentru grădini, patru terenuri agricole, toate situate în s. Buţeni, r-l Hînceşti. Invocă reclamantul că pîrîtul Frunză Vasile este proprietar la 7/8 cotă parte, iar deoarece între ei nu există o înţelegere cu privire la modul de folosire a proprietăţii nominalizate, solicită separarea cotei sale din proprietatea comună. În cadrul examinării pricinii reclamantul Frunză Ion şi-a concretizat pretenţiile, solicitând să-i fie separate în natură: veranda, anexa auxiliară la verandă, bucătăria de vară, poarta, renunţând la cota ce i s-ar cuveni din spaţiul locativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti 08 octombrie 2009, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2009, a fost admis apelul declarat de către Frunză Ion, a fost casată hotărârea Judecătoriei Hânceşti 08 octombrie 2009, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 18 iulie 2011, acţiunea a fost admisă parţial, a fost separată în natură cota succesorală ce-i revine lui Frunză Ion şi i-au fost atribuite următoarele bunuri: veranda a1 cu suprafaţa de 9m.p. la preţul de 1950 lei, anexa la veranda A1 cu suprafaţa de 24,6 m.p. la preţul de 5487 lei, magazia cu suprafaţa de 8.8 m.p. la preţul de 1673 lei – toate situate pe terenul cu suprafaţa de 0,2978 ha în satul Buţeni, r-l Hînceşti, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 august 2011 Frunză Ion a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Hânceşti din 18 iulie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de către Frunză Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18 iulie 2011. La 14 iunie 2013 Frunză Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că la examinarea apelului a participat un judecător care nu avea dreptul să participe, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, au fost aplicată eronat normele de drept material.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Frunză Ion neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului rezultă că Frunză Ion deţine certificatul de moştenitor legal nr. 725589 din 27 iulie 2009, fiind moştenitor a 1/8 cotă-parte din averea Parascoviei Frunză, decedată la 20 martie 2005. S-a stabilit că conform certificatului de moştenitor legal susmenţionat, 7/8 cotă-parte din averea succesorală îi aparţine lui Frunză Vasile.

Potrivit Raportului de expertiză tehnică în construcţii nr. 840 din 19 aprilie 2011 (f.d.99-101) imobilul amplasat în s Buţeni, r-l Hînceşti este alcătuit din următoarele bunuri: casa de locuit, anexa A1, anexa A 2, veranda a, veranda a 1, pridvor, bucătărie, anexa la bucătărie, două magazii, beci, gard, poarta, câteva construcţii accesorii şi terenul aferent. Conform paşaportului tehnic al bunului imobil şi certificatul cu privire la valoarea bunului imobil nr. 2480 din 17 mai 2005 costul casei de locuit împreună cu anexele şi construcţiile aferente constituie suma de 67532 lei. 2 Conform art. 316 Cod civil, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat.

Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Reieşind din materialele cauzei în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţele de judecată corect au separat în natură recurentului: veranda a1 cu suprafaţa de 9 m.p. la preţul de 1950 lei, anexa la veranda A1 cu suprafaţa de 24,6 m.p. la preţul de 5487 lei, magazia cu suprafaţa de 8,8 m.p. la preţul de 1673 lei, iar în total suma fiind de 9110 lei, care este mai mult în preţ decât 1/8 cotă parte. Or, s-a stabilit că recurentul a renunţat la cota ce i s-ar cuveni din spaţiul locativ a casei, acceptând veranda cu anexa casei.

Instanţa de recurs notează că instanţele de judecată întemeiat au respins acţiunea în modul în care a fost formulată de reclamant, deoarece reclamatul- recurent a refuzat în achitarea costului expertizei şi prezentarea documentelor solicitate de experţi pentru a stabili corect variantele posibile de partajare, prin urmare nu a fost efectuată expertiza din vina recurentului, astfel, instanţele de judecată corect au stabilit modul de partajare a averii succesorale şi atribuindu-i recurentului veranda a1 cu suprafaţa de 9 m.p. la preţul de 1950 lei, anexa la veranda A1 cu suprafaţa de 24,6 m.p. la preţul de 5487 lei, magazia cu suprafaţa de 8,8 m.p. la preţul de 1673 lei, în sumă de 9110 lei, mai mare de facto decît preţul a 1/8 cotă parte cei apartine cu drept de proprietate.

Actele cauzei denotă că Frunză Ion a înaintat în cadrul examinării cererii de apel, propunere de recuzare a judecătorului S. Arnăut, invocînd faptul că judecătorul S. Arnăut a participat şa examinarea unui alt litigiu în recurs, rezultat care nu a fost în favoarea recurentului. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, propunerea lui Frunză Ion cu privire la recuzarea judecătorului S. Arnăut a fost respinsă.

Instanţa de recurs analizînd materialele cauzei consideră neîntemeiate argumentele invocate în cererea de recurs de către recurent precum că neîntemeiat instanţa de apel a respins propunerea de recuzare şi pricina în instanţa de apel a fost examinată de un judecător care nu era în drept să o examineze, or, instanţa de recurs concluzionează că cererea de recuzare a judecătorului S. Arnăut a fost examinate în conformitate cu legislaţia procedurală şi căruia i s-a dat o apreciere cuvenită, cu atît mai mult că recurentul nu a prezentat careva probe veridice care ar pune la îndoială obiectivitatea judecătorului S. Arnăut la examinarea apelului pe cauza dată, iar în cazul în care pretinde că a examinat o altă pricină, nici nu este anexat un careva act procedural în defavoarea recurentului, la care a participat judecătorul S. Arnăut.

Reieşind din cele menţionate Colegiul consideră concluzia instanţelor de judecată de admiterea parţială a acţiunii ca întemeiată şi legală, ea avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele 3 invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18 iulie 2011. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Frunză Ion. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18 iulie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Frunză Ion împotriva lui Frunză Vasile cu privire la separarea în natură a cotei succesorale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Tamara Chişca-Dovena Ion Vîlcov 4