2ra-3199/14 — Partajarea în natură a terenului

dosarul nr.2ra-3199/14 prima instanţă: A.Vrînceanu instanţa de apel: Al. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpa ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andreeva Svetlana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov către Svetlana Andreeva cu privire la partajarea în natură a terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 iulie 2014, prin care apelul declarat de Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov a fost admis, casată hotărîrea judecătoriei Bălţi din 12 decembrie 2013, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Oxana Cornilov şi Vasile Cornilov a fost admisă cu partajarea în natură a terenului proprietate comună pe cote-părţi, c o n s t a t ă: La 24 iulie 2013, Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov s-au adresat în instanţa de judecată cu o cerere către Svetlana Andreeva cu privire la partajarea în natură a terenului.

În motivarea acţiunii, au invocat reclamanţii că sunt proprietari a 3/5 cotă - parte din terenul aferent situat în str. Paravoznaia, 9, mun. Bălţi, iar pârâtei Svetlana Andreeva îi aparţine 2/5 cotă-parte. Terenul nu a fost partajat în natură. Menţionează reclamanţii că pe parcursul ultimului an, pârâta Svetlana Andreeva le creează obstacole reclamanţilor în folosirea terenului aferent, fapt ce le încalcă dreptul de proprietate asupra terenului respectiv. Precizează reclamanţii că părţile nu au ajuns la o înţelegere comună în privinţa unei posibile variante de partajare a terenului în natură şi au înaintat acţiune în judecată. Cer Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov, partajarea în natură a terenului aferent amplasat pe str. Paravoznaia, 9, mun.

Bălţi, proporţional cotelor-părţi ce aparţin 1 proprietarilor. Prin hotărârea judecătoriei Bălţi din 12 decembrie 2013, acţiunea înaintată de către Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov a fost respinsă, ca neîntemeiată. La 09 ianuarie 2014, Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov au declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Bălţi din 12 decembrie 2013, solicitând admiterea apelului înaintat şi casarea hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea înaintată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 iulie 2014, apelul declarat de Oxana Cornilova şi Vasili Cornilov a fost admis. S-a casat integral hotărârea judecătoriei Bălţi din 12 decembrie 2013 şi s-a emis o hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Oxana Cornilov şi Vasile Cornilov a fost admisă şi s-a partajat, în natură, terenul proprietate comună pe cote-părţi, aferent casei de locuit de pe str-la Paravoznaia, 9, mun.

Bălţi conform Variantei I din Raportul de constatare a specialistului nr.48 din 19 august 2013. Astfel, Oxanei Cornilova şi lui Vasilii Cornilov li s-a atribuit partea I – sectorul de teren cu S=279 m.p., pe plan de culoare roşie; Svetlanei Andreeva i s-a atribuit partea II – sectorul de teren cu S=186 m.p., pe plan de culoare albastră. S-au efectuat următoarele măsurări: din pct. A în pct. B - 5,12 m, din pct. C în pct. D - 0,83 m, din pct. D în pct. E - 6,10 m., din pct. E în pct. K - 8,70 m, cu strămutarea construcţiei necapitale lit.11 până la pct. E şi pct. K. La 31 iulie 2014, Andreeva Svetlana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat recurenta că instanţa de apel a adoptat decizia prin încălcarea prevederilor art.240 alin.(3) CPC. Menţionează recurenta că strămutarea construcţiei nr.11 (construită de mai mult de 20 ani în urmă, f.d 41), este imposibilă fără demolarea ei, fiind legată solid de pământ şi având fundaţie de 26cm. Susţine recurenta că după ce au luat cunoştinţă de cuprinsul raportului de constatare a specialistului, intimaţii nu au înaintat solicitări suplimentare privind strămutarea s-au demolarea construcţiei şi în conformitate cu prevederile art.240 alin.(3) CPC RM, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiei înaintate de reclamant. Astfel, prima instanţă nu este în drept, din proprie iniţiativă să modifice şi să completeze capetele de cerere înaintate şi să pronunţe o hotărâre în acest sens.

Potrivit soluţiei instanţei de apel urmează a se efectua partajul cu strămutarea construcţiei nr.11, însă intimaţii, în primă instanţă, nu au solicitat, în mod suplimentar, strămutarea construcţiei nr.11. Precizează recurenta că potrivit raportului de constatare a specialistului varianta I a partajului este asociată cu condiţia strămutării construcţiei nr.11, dar Andreeva Svetlana nu a dat acest acord şi în aceste circumstanţe partajul ternului este imposibil. Totodată menţionează recurenta că în cuprinsul deciziei, instanţa de apel, operează cu termenul de construcţie lit.11 neautorizată. 2 Consideră că instanţa de apel în mod neîntemeiat face o astfel de menţiune, deoarece, în privinţa construcţie nr.11 nu există vreun proces-verbal cu privire la contravenţie întocmit de Inspecţia de Stat în Construcţii sau vreo hotărâre judecătorească prin care această construcţie să fie recunoscută neautorizată.

Mai mult, în privinţa construcţiei nr. 11 există proces-verbal de recepţie finală din 19 septembrie 2010, în baza căruia această construcţie a fost dată în exploatare. Indică recurenta că şopronul lit.11 a fost înregistrat la OCT Bălţi la 02.09.2013. Examinînd cererea de recurs declarată de Andreeva Svetlana, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de 3 declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andreeva Svetlana ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Andreeva Svetlana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4