2ra-3008/13 — Repararea prejudicului cauzat prin neexecutarea în termen rezonbil a hotărîrii judecătorești

prima instanţă: A. Rotari dosarul nr. 2ra-3008/13 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă, DECIZIE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tatiana Răducanu, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru Samson împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Ministerului Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi Ministerul Finanţelor al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 februarie 2013 de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 13 noiembrie 2012 Alexandru Samson a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Ministerului Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în valoare de 60000 lei şi cheltuieli de reprezentare în faţa CtEDO în valoare de 8483 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 26 ianuarie 2007 judecătoria sectorului Centru mun. Chişinău a admis acţiunea lui împotriva Consiliului mun. Chişinău şi a obligat Consiliul mun. Chişinău să-i asigure familia cu spaţiu locativ, în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare.

Hotărîrea a fost menţinută prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 care a fost menţinută prin decizia Colegiul civil şi de contencios administram al CSJ din 18 martie 2009. Reclamantul a indica că s-a adresat organelor de stat responsabile pentru executarea hotărârii, însă aceasta nu a fost executată nici până în prezent. În anul 2010 s-a adresat cu cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea 1 constatării încălcării art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 (FIX) şi adjudecării prejudiciului moral şi material. Menţionează reclamantul că CtEDO a primit spre examinare cererea depusă şi a înregistrat-o cu nr. 1582/10 Samson c.Moldova, iat având în vedere că la 21.04.2011 a fost adoptată legea nr. 87 cu privire la repararea prejudiciului provocat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, Curtea la 27 martie 2012 a decis să declare cererea inadmisibilă pentru neepuizarea noului remediu intern.

La 08 februarie 2013 Samson Alexandru şi-a modificat pretenţiile şi a solicitat încasarea sumei de 8483 lei cu titlul de prejudiciu material. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatat faptul încălcării dreptului lui Samson Alexandru la executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc de dispoziţie irevocabil, a fost încasat din Bugetul de Stat al Republicii Moldova în beneficiul lui Samson Alexandru 10 000 lei cu titlul de prejudiciu moral şi 8483 lei cu titlul de prejudiciu material. La 15 februarie 2013 Ministerul Justiţiei al RM a contestat cu apel hotărîrea primei instanţe. La 04 martie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi Ministerul Finanţelor al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 februarie 2013, de admitere parţială a acţiunii. La 04 iulie 2013 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurentul Ministerul Justiţiei al RM a invocat că instanţele de judecată eronat au dat apreciere materialelor cauzei şi eronat au interpretat legea. La 09 august 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul Ministerul Finanţelor al RM a invocat că instanţele de judecată eronat au interpretat legea materială şi anume prevederile art. 5 din Legea nr. 87 din 21.04.2011. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Ministerul Finanţelor al RM ca neîntemeiat şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia 2 instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului s-a stabilit că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 acţiunea lui Alexandru Samson împotriva Consiliul Municipal Chişinău privind obligarea asigurării cu spaţiu locativ a fost admisă. Consiliul Municipal Chişinău a fost obligat să asigure pe Alexandru Samson e spaţiu locativ în condiţiile legii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 martie 2009 recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău a fost respins ca tardiv iar hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 a fost menţinută. Reieşind din conţinutul cererii din 51 iulie 2008 s-a stabilit că Samson Alexandru la 18 martie 2009 a prezentat spre executare hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008. Prin scrisoarea Primăriei mun.

Chişinău nr. 08-4023 din 13.08.2008, autoritatea publică locală a invocat neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 din motivul lipsei spaţiului locativ. Potrivit scrisorii Primăriei num. Chişinău nr. 03-113 7513 din 11 decembrie 2012 autoritatea publică locală a invocat neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 din motivul lipsei spaţiului locativ. Reieşind din conţinutul scrisorii din 26 ianuarie 2010 (f. d. 12) s-a stabilit că Samson Alexandru s-a adresat CtEDO la data de 16 decembrie 2009 cu o cerere prin care a invocat lezarea prevederilor art. 6 din Convenţie prin faptul neexecutării hotărîrii din 18 martie 2008. Prin conţinutul chitanţei de plată nr. 87 din 08 decembrie 2009 Colegiul a stabilit cu certitudine că Samson Alexandru a achitat suma de 8393 lei pentru achitarea serviciilor de asistenţă juridică în faţa CtEDO, iar potrivit ordinului de încasare a numerarului fir.

98623630 din 13 decembrie 2006 s-a stabilit că Samson Alexandru a achitat suma de 90 lei taxa de stat pentru examinarea pricinii în instanţele de judecată. Alexandru Samson s-a adresat cu prezenta acţiune în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Ministerului Finanţelor al RM privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în valoare de 60000 lei şi cheltuieli de reprezentare în faţa CtEDO în valoare de 8483 lei Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate de admitere parţială a acţiunii. Instanţa de recurs analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţele de judecată întemeiat au dispus admiterea parţială a acţiunii.

Or, potrivit, art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi 3 repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) al Legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Este necesar de precizat că în conformitate cu practica CEDO în semnificaţia termenului de „proces” se include şi însăşi executarea hotărîrii judecătoreşti care a rămas definitivă şi irevocabilă. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 4 Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este natura pretenţiilor, la caz natura obiectului neexecutării, complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare.

Reieşind din jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, în concluzie, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recunoaşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă ţinînd cont de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, de conduita autorităţilor relevante, precum şi de prevederile art. 5 al Legii nr. 87 din 21.04.2011, apreciind suma care ar fi echitabilă în cazul neexecutării hotărîrii judecătoreşti de acordare a spaţiului locativ în mărime de 10000 lei, este o sumă rezonabilă şi întemeiată cazului menţionat.

Instanţa de recurs respinge ca neîntemeiate argumentele recurenţilor invocate în cererea de recurs precum că intimatul nu mai activează în MAI din care considerente nu este în drept să solicite încasarea prejudiciului pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, or, examinarea şi aprecierea situaţiei menţionate nu este în competenţa instanţei de judecată în cauza dată, deoarece obiectul litigiului este neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi nu acordarea spaţiului locativ.

Cu referire la suma prejudiciului material încasat de instanţele de judecată în sumă de 8483 lei, ce constituie cheltuieli pentru asistenţa juridică suportate de intimat pentru apărarea drepturilor sale în faţa CtEDO, este o concluzie legală şi întemeiată, dat fiind faptul că intimatul s-a adresat Curţii pentru apărarea dreptului de neexecutare, cînd nu era în vigoare legea nr. 87, prin urmare prejudiciul material suportat are legătură cauzală cu neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008. Or, instanţa de apel corect a dat apreciere situaţiei menţionate şi corect a concluzionat că Legea nr. 87 a intrat în vigoare o dată cu publicarea acesteia în MO, la 01.07.2011, iar intimatul din cauza încălcării drepturilor sale prin neexecutare s-a adresat Curţii, la 16 decembrie 2009, astfel nu avea altă oportunitate, prin urmare faptul că cererea a fost considerată inadmisibilă din considerentul că a apărut Legea nr. 87, intimatul oricum a suportat cheltuieli de asistenţă juridică, din care considerente instanţele de judecată carect au ajuns la concluzia de a încasa şi suma de 8483 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Reieşind din cele menţionate Colegiul consideră concluzia instanţelor de judecată de admiterea parţială a acţiunii ca întemeiată şi legală, ea avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 5 respinge recursurile şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 februarie 2013. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM,. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru Samson împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Ministerului Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Tatiana Răducanu Tamara Chişca-Dovena Ion Vîlcov 6