2rac-614/13 — Repararea prejudiciului material

Instanţa de fond: R. Ţurcanu Dosarul nr. 2rac-614/13 Instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Alvim-Auto”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea pe acţiuni „Interscop” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Alvim-Auto”, privind repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 22 martie 2013, c o n s t a t ă : La 02 noiembrie 2012, SA „Interscop” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Alvim-Auto”, privind repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 01 octombrie 2010, a încheiat cu pîrîtul contractul nr. 03-10/10 de vânzare-cumpărare a autoturismului de model „KIA Sorento 2,5d MT", nr. caroseriei NAJC524595899217, cu o perioadă de garanţie de 3 (trei) ani sau 100.000 km parcurşi.

Din momentul achiziţionării autoturismului şi până în prezent, deservirea acestuia a fost efectuată doar în staţiile desemnate de către pîrît, astfel încât ultima verificare a mijlocului de transport a fost efectuată la data de 28 iulie 2012. Parcursul exploatării autoturismului procurat, în cadrul perioadei de garanţie oferită de către vînzător, a depistat mai multe defecţiuni la sistemul de tracţiune şi la caroseria acestuia, motiv pentru care autoturismul a fost prezentat repetat la staţia de deservire tehnică desemnată, cu cererea de a fi verificat şi înlăturate toate defecţiunile. În urma verificărilor au fost depistate şi confirmate de către staţia de deservire auto următoarele defecţiuni de ordin tehnic: reductor punte spate – ireparabil defectat; silentblock (2) bare transversale de stabilizare spate – defectate integral; antena – defectată integral; mâner exterior uşa dreapta spate – ruptură interioară a elementului de fixare.

Existenţa defecţiunilor automobilului „KIA Sorento” au fost confirmate şi prin Raportul de expertiză nr. 0325680 din 08 octombrie 2012. 1 În urma constatării acestor defecţiuni s-a adresat în repetate rînduri către pîrît cu cererea de remediere, însă toate solicitările au fost ignorate. În rezultatul efectuării Raportului de expertiză nr. 0325680 din 04 octombrie 2012, precum şi a actului de diagnostică din 05 octombrie 2012, s-a constatat că suma necesară pentru înlocuirea pieselor deteriorate (aflate pe garanţie) constituie 53.140 lei, care urmează a fi încasate din contul pârâtului.

Pe parcursul examinării pricinii SA „Introscop” a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat constatarea defecţiunilor autovehiculului de model „KIA Sorento 2,5d MT”, nr. caroseriei KNAJC524595899217, cu n/î CPB 749, şi anume reductorului punte spate, silentblock (2) bare transversale de stabilizare spate, antena, mânerul exterior uşa dreaptă spate, ca fiind survenite în perioada de garanţie; a obliga „Alvim-Auto” SRL să înlăture defecţiunile tehnice ale reductorului punte spate constatate asupra autovehiculului de model „KIA Sorento 2,5 d MT”, nr. caroseriei KNAJC524595899217, cu n/î CPB 749, prin raportul de expertiză nr. 0325680 din 08 octombrie 2012, conform garanţiei oferite de către vînzător.

Încasarea din contul „Alvim-Auto” SRL în beneficiul „Introscop” SA a sumei de 10.919 lei, cu titlul de cheltuieli de reparaţie a autovehiculului de model „KIA Sorento 2,5d MT”, precum şi a cheltuielilor judiciare. În motivarea cererii suplimentare, reclamantul a indicat că fiind forţat de necesitatea exploatării automobilului s-a adresat către „Tex-Auto-Pit”, în vederea reparării defecţiunilor specificate din cont propriu. Astfel, potrivit actului lucrărilor efectuate nr. 2 din 03 ianuarie 2013 (Anexa nr. 1), defecţiunile precizate anterior, şi anume, silentblock (2) bare transversale de stabilizare spate, antena, mânerul exterior uşa dreaptă spate, au fost integral reparate din contul său, lucrările de reparaţie fiind efectuate de către SRL „Tex-Auto-Pit”.

Costul pieselor noi precum şi costul lucrărilor de reparaţie menţionate, au fost integral suportate de către reclamant, iar valoarea acestora a fost de 10.919 lei. A indicat că reductorul punte spate a automobilului „KIA Sorento 2,5d MT”, care este ireparabil nu a fost înlocuit în cadrul reparaţiei specificate, astfel, în prezent, automobilul în cauză urmează a fi reparată doar piesa sus-menţionată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 22 martie 2013, acţiunea a fost admisă integral, s-a constatat că defecţiunile autovehiculului de model „KIA Sorento 2,5d MT”, nr. caroseriei AJC524595899217, cu nr. CPB 749, şi anume reductorului punte spate, silentblock (2) bare transversale de stabilizare spate, antena, mânerul exterior uşa dreaptă spate, au survenit în perioada de garanţie, a fost obligat SC „Alvim-Auto” SRL să înlăture defecţiunile tehnice a reductorului punte spate a autovehiculului de model „KIA Sorento 2,5d MT”, nr. caroseriei KNAJC524595899217, conform garanţiei oferite la vînzare, s-a încasat din contul SC „Alvim-Auto” SRL în beneficiul SA „Introscop” a sumei de 10.919 lei cu titlul de cheltuielile de reparaţie a autovehiculului taxa de stat în sumă de 327,57 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 25 martie 2013, SRL „Alvim-Auto” a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de apel Chişinău din 11 septembrie 2013, cererea de apel declarată de către SRL „Alvim-Auto” a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. 2 La 17 septembrie 2013, SRL „Alvim-Auto” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 11 septembrie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 17 septembrie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Alvim-Auto” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de către SRL „Alvim-Auto” împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către societatea cu răspundere limitată „Alvim- Auto” se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4