2ra-1526/14 — Restituirea contravalorii produsului defect

Prima instanță: Judecătoria sect.Rîşcani Dosarul nr. 2ra-1526/14 Judecător: G. Gorun Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Curnic Tamara și Curnic Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Curnic Tamara şi Curnic Tudor împotriva SRL „Alvim-Auto” cu privire la restituirea contravalorii produsului defect, a penalităţilor şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013, c o n s t a t ă : La 25 mai 2012, Curnic Tamara s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Alvim-Auto” privind restituirea contravalorii produsului defect, a penalităţilor şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la data de 15 mai 2009, între ea şi pîrît a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 08-05/09 a automobilului de tip KIA Ceed la preţul de 14 000 euro, suma fiind achitată integral, cu termenul de garanţie de 5 ani sau 150 000 km parcurși din data înregistrării.

În perioada termenului de garanţie, şi anume aproximativ la 40 000 km parcurși, reclamanta a simțit că cutia nu lucrează cum trebuie, astfel, tot atunci cînd a observat acest lucru, dînsa a anunțat reprezentanţii pîrîtului în momentul cînd trecea deservirea tehnică, conform condiţiilor de garanţie, însă la 16 februarie 2012, cînd mașina avea deja parcurs 67 882 km, în timp ce reclamanta mergea la volanul acesteia, aceasta a observat că ceva nu e în regulă cu cutia, din ce motiv a staționat, a chemat evacuatorul şi a dus mașina la service-centrul pîrîtului, unde a solicitat să i se repare mașina.

Mai indică, că, după ce a lăsat mașina la pîrît, dînsa a fost la pîrît de nenumărate ori pentru a vedea cum se hotărăşte problema, însă, abia la 22 $ februarie 2012 cînd iarăși a mers la pîrît, i s-a înmînat o concluzie emisă tot de service-centrul pîrîtului în care se indică că reclamanta se face vinovată de cele întîmplate, însă un oarecare alt document veridic şi legal precum prevede legea protecției consumatorilor, nu i-a fost prezentat, cu atît mai mult reclamantei i s-a solicitat suma de 2 175 euro pentru reparaţia autoturismului în litigiu. Dat fiind faptul că pîrîtul nu dorea soluţionarea problemei, reclamanta la data de 16 martie 2012 s-a adresat pîrîtului cu o pretenţie în care a făcut referire la situaţia creată şi a solicitat să-i fie rezolvată problema creată prin repararea autoturismului procurat de la pîrît sau să-i fie restituită contravaloarea acestuia.

Menţionează, reclamanta Curnic Tamara că, pretenția dată nu a fost soluţionată de pîrît, ceea ce a determinat reclamanta la data de 05 martie 2012 să numească efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice la Direcţia tehnico- criminalistică a MAI, care prin raportul nr. 1682 din 30 aprilie 2012 s-a constatat că autoturismul a ieşit din funcțiune din motive de defecte constructive a diferențialului. Totodată, în cadrul şedinţei de judecată, reprezentantul reclamantei a depus în formă scrisă motive suplimentare la acţiune, indicîndu-1 ca coreclamant şi pe Curnic Tudor, în care a invocat, că a exploatat autoturismul corect, conform cerinţelor prescrise şi declarate de pîrît, îndeplinindu-şi cu strictețe toate obligaţiunile pe care şi li-a asumat conform contractului şi conform legislaţiei în vigoare.

Mai invocă, că problema consumatorului nu a fost rezolvată în termenul acordat de legiuitor de 14 zile şi nici nu i s-a dovedit vina apariției defectelor imputate în baza unei expertize tehnice, iar scrisoarea la care face referire pîrîtul din 23 martie 2012 nicidecum nu poate fi calificat drept răspuns la pretenția adresată. Au solicitat reclamanţii Curnic Tamara şi Curnic Tudor încasarea din contul pîrîtului în folosul lor, contravaloarea produsului necorespunzător în sumă de 14 000 euro, penalitatea de 5% din preţul autoturismului pentru fiecare zi de nesoluționare a cererii (54 zile) în sumă de 37 800 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 2546 euro, precum şi încasarea pagubei morale în mărime de 15 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către Curnic Tamara şi Curnic Tudor a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de Tamara Curnic și Tudor Curnic, a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013. Nefiind de acord cu decizia nominalizată, la 10 martie 2014, Curnic Tamara și Curnic Tudor au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului recurenții au indicat că concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii şi ca rezultat a fost emisă o decizie pasibilă casării. La 23 aprilie 2014, SRL „Alvim-Auto” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii şi referinţa prezentată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Curnic Tamara și Curnic Tudor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Curnic Tamara și Curnic Tudor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Curnic Tamara și Curnic Tudor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă