2ra-1484/15 — Protecţia consumatorului şu restituirea contravalorii bunului

prima instanță: S. Ghercavii dosarul nr.2ra-1484/15 instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumneza ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dediu Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dediu Iurie împotriva Societății cu Răspundere Limitată „East-Auto-Lada” cu privire la protecția consumatorului și restituirea contravalorii bunului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dediu Iurie şi menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 august 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 03 iulie 2014, Iurie Dediu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „East-Auto-Lada” cu privire la protecția consumatorului și restituirea contravalorii bunului.

În motivarea acţiunii a indicat că în perioada 09 februarie 2013-14 februarie 2014, în momentul când automobilul se afla la reparație în Centrul de deservire Opel 2 al SRL „East-Auto-Lada”, a solicitat să fie lichidate defectele la grinda din spate şi arcul stîng din spate a automobilului. Susține că conform actului nr.234 din 14 februarie 2013, arcul stâng din spate a fost achiziționat de la SRL „East-Auto-Lada” în sumă de 1 980 lei, după care pârâtul a instalat acest arc stâng din spate, totodată au fost îndeplinite lucrări de rezolvare a problemelor cu această grinda. Menționează că în timpul efectuării reparației motorului la data de 17 aprilie 2013, împreună cu maistrul superior din Centrul de deservire Opel 2 al SRL „East- Auto-Lada”, Veaceslav Chiorescu, a depistat că, arcul stâng din spate instalat anterior la automobil este defect, tot atunci, primise o confirmare verbală de la conducerea companiei că arcul va fi schimbat cu un alt arc în mod gratuit.

Indică că la 04 iunie 2014, s-a adresat către Centrul de deservire Opel 2 al SRL „East-Auto-Lada” privind lichidarea gratuită a arcului stâng din spate, însă, maistrul superior al sectorului reparații Chiorescu Veaceslav era în concediu şi administrația SRL „East-Auto-Lada” în persoana preşedintelui Marariţa Mihai nu era pe loc, iar personalul pârâtului s-a eschivat de la soluționarea problemei cu înlocuirea gratuită a arcului defect instalat anterior. Prin urmare, a fost nevoit să achiziționeze de sine stătător o pereche nouă de arcuri din spate, după care, la 04 iunie 2014, s-a adresat la Centrul de deservire Opel 2 al SRL „East-Auto-Lada” privind efectuarea înlocuirii lor, iar comisia în componența reprezentanților pîrîrtului au constatat că arcul stâng din spate era fracturat.

Afirmă că nici costul arcului nu a fost compensat, nici lucrările de înlocuire a arcului nu au fost îndeplinite de către pârât în mod gratuit, fapt demonstrat prin actul de îndeplinire a lucrărilor din 05 iunie 2013, după care, s-a adresat către președintele SRL „East-Auto-Lada”, însă nu a primit nici un răspuns în acest sens. La fel, indică că în rezultatul tratativelor purtate cu președintele SRL „East-Auto- Lada”, ultimul i-a promis că problema cu costul arcului stâng din spate va fi soluționată pozitiv, după care, la data de 13 februarie 2014, s-a adresat către președintelui SRL „East-Auto-Lada”, cu cerere prin care a solicitat întoarcerea sumei pentru arcul defectat în mărime de 1 980 lei, însă, prin răspunsul din 25 februarie 2014, ultimul a refuzat în satisfacerea cererii sale pe motiv că nu a prezentat probe că arcul s-a defectat din vina pârâtului.

Solicită constatarea încălcării de către SRL „East-Auto-Lada” a dreptului său de consumator și restituirea de către SRL „East-Auto-Lada” în beneficiul său a contravalorii produsului vândut în mărime de 1 980 lei. La 06 august 2014, Dediu Iurie a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat suplimentar achitarea de către SRL „East-Auto-Lada” în beneficiul său a penalității în mărime de 99 lei (5% din 1980 lei) pentru fiecare zi depășită la data examinării reclamației consumatorului până la data pronunțării hotărârii. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 august 2014, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Dediu Iurie și menținută hotărâre primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 512 alin.(1) art. 513 alin.(1) din, art. 514 din Cod civil, care reglementează dispoziţii generale cu privire la obligaţie, buna-credinţă şi diligenţa, cît şi temeiul naşterii obligaţiilor, care indică că obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că Dediu Iurie în perioada de 09-04 februarie 2014, a beneficiat de serviciile oferite de către SRL „East-Auto-Lada”, care a efectuat un şir de lucrări de reparație a automobilului, în cadrul căruia a fost instalat și arcul, restituirii contravalorii căruia o solicită Dediu Iurie, fapt confirmat prin semnătura ultimului pe acest act, iar în cazul în care Dediu Iurie ar fi avut careva pretenții privind întocmirea „Comenzii clientului” cum ar fi rânduri libere din „comandă” putea să le expună la acel moment. La 22 aprilie 2015, Dediu Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, ne fiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată și aplicată o lege care nu trebuia aplicată. Susține că potrivit prevederilor art. 21 alin. (5) al Legii privind protecția consumatorului actul lucrărilor îndeplinite este unicul document de finalitate, prin urmare, instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat bazându-se pe documentele interne ale intimatului şi anume „Comanda clientului” nr. 000234 din 09 februarie 2014 şi extrasul bilanțului de afaceri depozitului central Opel-2 pentru luna februarie 2013, mai mult ca atât instanța nu a reținut că aceste documente au fost întocmite într-un singur exemplar şi aflându-se în exclusivitate la intimat puteau fi modificate în dependență de situație.

Menționează că în documentul „Comanda clientului” din 09 februarie 2013 la rîndul 8 este indicat preţul arcului de 4 920 lei, iar în rîndul 9 - 1750 lei Б/У, astfel fiind evident că în acest act lipsește informația despre arcul instalat conform actului lucrărilor îndeplinite nr.234 din 14 februarie 2014, mai mult ca atât, documentul menționat nu a fost cercetat în ședința de judecată conform art. 222 CPC.

Indică că instanța de apel la emiterea deciziei nu a luat în consideraţie că arcul care a fost în folosință și avea prețuri diferite în documentul „comanda clientului”, cât şi lipseau unitățile de măsură în care se măsoară arcurile, iar la data 18 noiembrie 2014, reprezentantului intimatului s-a oferit să prezinte documentele contabile, inclusiv despre costul unui arc nou, pe când, în majoritatea documentelor prezentate din nou lipsesc unitățile de măsură, fapt ce a dus la aplicarea eronată a prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1465 din 08 decembrie 2003 cu privire la aprobarea Regulilor de înlocuire a produselor nealimentare şi a termenelor de garanție.

Invocă că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că imprimarea din program „1С” al intimatei în actul lucrărilor îndeplinite nr.234 din 14 februarie 2013 este indicat „пружина зад” cea ce înseamnă arcul nou, iar în bilanțul de afaceri a Depozitului Central Opel-2 pentru luna februarie 2013, apare altă denumire „пружина задняя б/у”. Susține că softul „1С” presupune introducerea denumirii piesei (şi cod produs) o singură dată ca ulterior aceasta să iasă automat în toate rapoartele contabile necesare, astfel rezultă că bilanțul de afaceri a Depozitului Central Opel-2 pentru luna februarie 2013 în privința arcului a fost întocmit special pentru instanța de judecată.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că dânsul și-a asumat riscul procurării unui bun fost în folosință fără termen de garanție, deoarece, de fapt, intimatul nu a eliberat nici un talon de garanție nici pentru piesele noi instalate pe parcursul a 5 adresări în service centru a OPEL-2, fiindu-i adusă la cunoștință doar Regulamentul de garanție intern al intimatului înainte de reparație, ci nu au fost stabilite careva termeni de garanție pentru aceste piese, ceea ce a dus la constatarea eronată de către instanța de apel precum că orice piesă vândută de intimat fără talon de garanție nimerește în categorie pentru care nu este stabilit termen de garanție şi eliberează pe vânzător de orice responsabilitate, or, de fapt, aceasta piesă cade sub incidență anexei 3 a Hotărârii Guvernului nr.1465 din 08 decembrie 2003, prin care este stabilit termenul minim de garanție 18 luni.

La fel, apreciază drept greşită şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că obligațiile agenților economici privind acordarea termenelor minimi prevăzute în anexa nr. 3 al HG nr.1465 din 08 decembrie 2003 sunt valabile doar pentru produsele noi procurate de la producători care și oferă termenul de garanție, or, astfel agenții economici care nu sunt producători vor avea posibilitate de a micșora sau anula termen de garanție stabilit de producător, iar în speță intimatul este dilerul oficial al producătorului Opel în Moldova. La 08 iunie 2015, SRL „East-Auto-Lada” a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 25 noiembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dediu Iurie este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dediu Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Dediu Iurie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dediu Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Dediu Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva