2ra-3686/13 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şu rezilierea contractului de arendă

prima instanţă – E. Cobzac dosarul nr. 2ra-3686/13 instanţa de apel –N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nelea Moraru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenţia ,,Moldsilva” împotriva Nelei Moraru cu privire la încasarea datoriei şi rezilierea contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Nelea Moraru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 05 februarie 2013 Agenţia „Moldsilva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nelei Moraru cu privire la încasarea datoriei. În motivarea cererii a indicat că a încheiat cu Nelea Moraru contractul de arendă a terenurilor din fondul forestier în scop de recreere nr. 101 din 26 august 2009. Menţionează că potrivit clauzelor contractuale a transmis în arendă terenul forestier cu suprafaţa de 1 ha (parcel 55 B, C, din ocolul silvic Ialoveni întreprinderea silvo-cinegetică Ialoveni), în scop de recreere, iar Nelea Moraru, în temeiul pct. 3 al respectivului contract, şi-a asumat obligaţia să achite anual plata pentru arendă în sumă de 4 450 lei, conform aceluiaşi punct al contractului, pârâta urmând să transfere plata pentru arendă nu mai târziu de 01 martie pentru anul viitor.

Susţine că şi-a onorat integral obligaţiile asumate, pe când Nelea Moraru se eschivează de la plata datoriei pentru arendă, acumulând o datorie în sumă de 10460,55 lei. Menţionează că prin somaţia nr. 1-07/1086 din 02 octombrie 2012 expediată în adresa pârâtei, Agenţia „Moldsilva” a solicitat achitarea benevolă a datoriei, însă demersul dat a rămas fără satisfacere. 1 Cu referire la art. 619 Cod civil, consideră că obligaţia sa este purtătoare de dobândă, motiv pentru care prin prezenta acţiune solicită şi încasarea dobânzii de întârziere. Mai indică că pentru întârzierea executării obligaţiei pârâtei urmează a-i fi calculată dobânda de întârziere după cum urmează: plata arendei pentru anul 2010, perioada 01 martie 2010 – 31 decembrie 2010,306 de zile restante, dobânda constituie 211 lei, având în vedere calculul 1560,55 lei x 16,1 % : 365 zile x 306 zile restantei.

Pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2011, 365 zile restante, dobânda constituie 276 lei, având în vedere calculul 1560,55 lei x 17,7%: 365 zile x 365 zile restante. Pentru perioada 01 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012, 365 zile restante, dobânda constituie 215 lei, având în vedere calculul 1560,55 lei x 13,8%:365 zile x 365 zile restante. Plata arendei pentru anul 2011, pentru perioada 01 martie 2011-31 decembrie 2011, 306 zile restante, dobânda constituie 660 lei, având în vedere calculul 4450lei x 17,7%:365 x 30 zile restante. Pentru perioada 01 ianuarie 2012-21 decembrie 2012, 365 zile restante, dobânda constituie 614 lei, având în vedere calculul 4450 lei x 13,8%:365 zile x 365 zile restante.

Plata arendei pentru anul 2012, perioada 01 martie 2012-31 decembrie 2012, 306 zile restante, dobânda constituie 515, având în vedere calculul 4450 lei x 13,8%:365 zile x 306 zile restante, în total suma dobânzii constituie 2491 lei. Indică că toate încercările de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă s-au dovedit a fi fără succes. Solicită încasarea datoriei în mărime de 10460,55 lei conform contractului de arendă a terenului din fondul forestier în scop de recreere nr. 101 din 26 august 2009, a dobânzii de întârziere 2 491 lei şi rezilierea contractului de arendă a terenului din fondul forestier în scop de recreere nr. 101 din 26 august 2009. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind reziliat contractul de arendă a terenului din fondul forestier în scop de recreere nr. 101 din 26 august 2009 încheiat între Agenţia ,,Moldsilva” şi Nela Moraru, înregistrat la organul cadastral la 03 noiembrie 2009 cu nr. cadastral 5527109701 şi încasat din contul Nelei Moraru datoria în mărime de 10460,55 lei conform contractului de arendă terenului din fondul forestier în scop de recreere nr. 101 din 26 august 2009, dobânda de întârziere în mărime de 2 491 lei, iar în total suma de 12 951,55 lei. Tot prin aceeaşi hotărîre a fost încasat din contul Nelei Moraru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 388,54 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Nelea Moraru şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 20 august 2013 Nelea Moraru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerând a fi neîntemeiate, emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural şi cu aplicarea a unei legi care nu trebuia aplicată. 2 Susţine că la 26 august 2009 a încheiat cu Agenţia ,,Moldsilva” contractul nr. 101 cu privire la arenda terenurilor din fondul forestier în scop de recreere, fiind stabilit termenul arendei de 30 ani, în aceeaşi zi fiind semnat şi actul de primire- predare a terenurilor fondului-forestier în arendă.

Notează că obiectul stabilit în contract diferă de obiectul dat în primire, fapt pentru care s-a adresat de mai multe ori intimatului, dar situaţia a rămas incertă până în prezent. Afirmă că instanţele inferioare nu s-au referit în motivarea hotărârilor la divergenţele apărute dintre obiectul contractului şi obiectul primit, ci s-au expus numai asupra dreptului obligaţional ce rezultă din contractul dat, fapt ce indică la caz asupra ilegalităţii hotărârilor judecătoreşti emise. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nelea Moraru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

3 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Nelea Moraru asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nelea Moraru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Nelei Moraru se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4